Predica de azi

[fallen]

Cum spuneam si mai devereme in marea mea ignoranta nu am reusit sa inteleg pana la sfarsit : ce s-a intamplat cu via dupa ce L-au omorat pe fiul stapanului? Batranul n-a mai trimis pe nimeni si a lasat via lucratorilor sa se descurce cum or putea? Sau cum spunea Nietsche "Dumnezeu a murit?" Oamenii s-au descurcat mai bine fiind eliberati de "birul"
pe care trebuia sa-l dea? "Imagine all the people, living life in peace?" Dar istoria a demonstrat ca intre oameni nu poate sa existe egalitate si buna intelegere, pentru ca chiar daca avem mintea si sufletul dupa "chipul si asemanarea lui Dumnezeu", avem trupuri de animale si traim printre ele si ne comportam asemeni lor : cel mai mic il mananca pe cel mai mare. Si cu toate ca cei credinciosi cred ca Dumnezeu ii va elibera, ca in Imparatia Lui nu va mai exista sclavie si asuprire, cei mai multi oameni sunt parasiti de aceasta nedejde si vad in El un tiran care le inmulteste asupririle (nu da ploaie la vreme, da boli si calamitati) si nu face altceva decat sa ii incurajeze pe asupritori. Iar cei puternici, nu stiu cum Il vad ei pe Dumnezeu, dar in orice caz probabil ca dupa chipul si asemanarea lor. Probabil acestia sunt primii care uita sau refuza sa-I mai dea "birul". Iar cei saraci si asupriti probabil gandesc "unde era Dumnezeu cand noi dadeam cu sapa si ne luptam cu seceta sau inundatii, cu foamete, cu boli si daunatori ? "Nu ne-au luat ai nostri si pielea de pe noi, ce sa-I mai dam si Stapanului, ca nu ne-a mai ramas nimic! Probabil la intarirea indoielii contribuie si cei rai care fac tot posibilul sa-i descurajeze pe cei mai slabi si sa le distruga speranta, bagandu-le in cap idei de hula, de genul "nu ne urati pe noi care va asuprim, ca asa a randuit Dumnezeu ca voi sa fiti sclavi ca sa ne serviti pe noi. Si tot El nu a dat ploaie anul asta ca sa va ingreuneze jugul, fiindca ati fost carcotasi"
In fine astea sunt doar speculatii si sminteli. Totul se trage probabil de la faptul ca nu am auzit sfarsitul pildei si nici interpretarea lui. Poate e cineva mai luminat sa ma informeze si pe mine ????

În prealabil postat de fallen

Totul se trage probabil de la faptul ca nu am auzit sfarsitul pildei si nici interpretarea lui.

Iată finalul pildei:

Deci, când va veni stăpânul viei, ce le va face lucrătorilor acelora?“Iar ei I-au răspuns: „Pe cei răi cu rău îi va pierde, iar via o va da altor lucrători, care-i vor da roadele la vremea lor“.Iisus le-a zis: „Oare niciodată n'aţi citit în Scripturi: Piatra pe care au nesocotit-o ziditorii, aceasta a ajuns în capul unghiului; de la Domnul s'a făcut aceasta şi minunată este în ochii noştri?De aceea vă spun: Lua-se-va de la voi împărăţia lui Dumnezeu şi i se va da neamului care-i va face roadele.Cel ce va cădea pe piatra aceasta se va sfărâma, iar pe cel pe care ea va cădea, îl va zdrobi“. (Matei 21, 41-44)

Pentru tâlcuire, redau un scurt fragment al predicii Părintelui Galeriu, care se referă la ultimele versete:

Deci “Cine va cădea pe Piatra aceasta se va sfărâma” – te sfarmi atunci când vrei să loveşti tu în ea. Aduceţi-vă aminte, ca să înţelegem duhovniceşte, de Sf. Pavel, când mergea la Damasc să-i prigonească pe creştini. Şi pe drumul Damascului Mântuitorul i S-a descoperit. Lumina aceea orbitoare care l-a prăbuşit la pământ. Şi trei zile şi trei nopţi n-a văzut şi n-a mâncat. Şi auziţi cuvântul: “Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? Cine eşti, Doamne? Eu sunt Iisus pe care tu Îl prigoneşti. Zadarnic îţi este ţie să loveşti cu piciorul în ţepuşă”. Saul mergea să lovească şi lumina Duhului Sfânt l-a prăbuşit. Şi, cu alte cuvinte, Mântuitorul i-a spus: Tu loveşti, tu te răneşti. Când loveşti în bine, în adevăr, în frumuseţea divină, nu binele îl distrugi, nu adevărul îl distrugi, nici frumuseţea negrăită. Pe tine te răneşti, pe tine te ruinezi, pe tine te distrugi. De aceea spune Dumnezeu prin gura proorocului Ezdra: “Nu pe Mine M-aţi părăsit, ci pe voi înşivă”. Când părăseşti binele şi adevărul te părăseşti pe tine. Ca să te cunoşti pe tine, trebuie să-L cunoşti pe Cel după al cărui chip ai fost zidit – Fiul lui Dumnezeu făcut Om; Dumnezeu-Omul. Şi atunci, lovind în El în tine loveşti. “Cel ce va cădea pe Piatra aceasta se va sfărâma” – şi Saul era să se sfarme, dacă n-ar fi ascultat cuvântul. Şi oricine nu ascultă, sărmanul, pe el se părăseşte, pe el se pierde, pe el se sfărâmă. Nu sunt atâtea suflete chinuite care se sfarmă, se pisează lăuntric în zbuciumul patimilor şi în căutarea vieţii celei adevărate?!
Şi invers: “Peste cine va cădea Piatra îl va strivi”. Dacă tu te împotriveşti, te sfarmi. Şi chiar dacă tu rămâi cumva închis în tine, ai zice neutru, vine Ea, Piatra. A venit Hristos la lume, a venit Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume. Deci fie tu te îndrepţi spre Dumnezeu, fie Dumnezeu Se îndreaptă spre tine. Şi se descoperă aici că mântuirea nu e cu putinţă altfel, decât în cele două porniri: de la Dumnezeu şi de la tine, de la harul Lui şi de la libertatea ta. Şi numai din întâlnirea lor se naşte mântuirea. Nu e nevoie să mai stăruim: “Peste cine va cădea Piatra îl va strivi”. Am aflat din profeţia lui Daniel cum imperiile au pierit unul după altul: şi cel de aur, şi cel de argint, şi cel de aramă, de fier, de lut. Nici aurul, nici argintul, nici arama, nici fierul, nici toate altele odrăslite de ele nu dirijează istoria. Ci, dimpotrivă, Piatra aceea care s-a înălţat ca un munte deasupra întregii istorii. Iar Piatra aceea este Hristos. Şi ferice de tot sufletul care şi-a întemeiat viaţa şi casa pe Piatră.

Predica întreagă poate fi citită aici (arhiva ortodoxă/document/Părintele Galeriu texte)

[fallen]

În prealabil postat de N.Priceputu

Iată finalul pildei:


Pentru tâlcuire, redau un scurt fragment al predicii Părintelui Galeriu, care se referă la ultimele versete:

Predica întreagă poate fi citită aici (arhiva ortodoxă/document/Părintele Galeriu texte)

Multumesc. Acum am inteles. Deci si cel care huleste, dar si cel care e indiferent, ignorant si priveste nepasator cum lumea Il nesocoteste pe Dumnezeu risca sa aiba aceeasi soarta?

Cred că da. Pentru că şi indiferenţa, a sta fără răspuns când Dumnezeu vine şi te cheamă, e tot o respingere a Lui. Şi probabil că nimeni nu poate spune că n-a auzit chemarea lui Dumnezeu. Ne prefacem, doar, că nu auzim.

[fallen]

Doamne ajuta!
Predica de azi a fost cu adevarat impresionanta. A fost tinuta de un parinte din Basarabia. A fost subliniat printre altele caracterul sfant al familiei, care a fost numita "o mica biserica". De asemeni a fost subliniat rolul si importanta copiilor in cadrul unei familii, venirea unui copil intr-o familie fiind comparata cu primirea Insusi Mantuitorului.
Ar fi multe de spus, dar o singura nelamurire mi-a ramas : Sfanta Fecioara a fost conceputa "imaculat"? Sfintii parinti nu au facut altceva decat sa se roage si sa posteasca si le-a fost daruita, fara sa mai faca ce fac toti oamenii pentru a avea copii?

Nu. Maica Domnului s-a născut natural, ca orice fiinţă umană, însă în urma rugăciunilor părinţilor ei.
Dogma immaculata conceptio este romano-catolică (fiind respinsă de ortodocşi), însă nu susţine naşterea supranaturală a Sfintei Fecioare, ci lipsa ei de păcat încă de la zămislire.

[Mihnea Dragomir]

Absolut remarcabilă omilia auzită astăzi la Sf Liturghie parohială, remarcabilă atât prin conţinut, cât şi prin resursele retorice folosite. Predica a urmărit strâns, chiar foarte strâns aş spune, şi anume literă cu literă, textul Evangheliei după Marcu 7:31 sqq. Este vorba de episodul în care Domnul, "ieşind din părţile Tirului, a venit, prin Sidon, la Marea Galileii, prin mijlocul hotarelor Decapolei". Acolo are loc vindecarea miraculoasă a unui surdo-mut. De la început, predicatorul accentuează ideea că Domnul era în afara teritoriului Ţării Sfinte şi corelează acest lucru cu faptul că Sf Marcu Evanghelistul a scris, sub dumnezeiască inspiraţie, lucrarea sa adresând-o creştinilor din Roma. Mai mult, acest episod apare numai în această Evanghelie, astfel accentuându-se ideea (prezentă şi în multe alte locuri ale Cărţii) că Isus are o misiune universală: El a venit să vindece pe toţi, de peste tot. Şi, aş adăuga, din toate timpurile. Mai departe, predicatorul s-a axat pe cea mai frumoasă variantă de interpretare, spunând că episodul se cuvine a fi citit "cu un ochi baptismal". Într-adevăr, episodul "EphPheta" este consemnat în primele descrieri ale ritualurilor de botez ale primilor creştini, fiind şi astăzi prezent în Rituale Romanum: în mod simbolic şi amintind de ce a făcut Domnul, preotul atinge degetul cu salivă de urechile şi buzele catehumenului. Cum folosirea salivei ar putea părea şocantă în zilele noastre, presbiterul a amintit că, în vremea aceea, ea era considerată expresie a sufletului (dacă am înţeles bine, e vorba de suflet ca suflare de viaţă). Asocierea dintre surdo-mut şi catehumen ne apare imediat acum, în altă lumină. Ea mă ajută să îmi clarific şi dilema "mai întâi Botezul, sau mai întâi credinţa ?", care e una din cunoscutele controverse catolico-protestante (post-protestante aş spune, fiindcă Luther nu avea nimic împotriva botezului copiilor şi, timp de secole, protestanţii au fost chiar mai rapizi decât catolicii în a-şi boteza copiii). Catehumenul este asemenea surdo-mutului. Poate că are o dorinţă de a auzi şi de a vorbi, dar nici nu aude, nici nu spune. Predicatorul a mai accentuat ideea din versetul: "Şi I-au adus un surd". Într-adevăr, surdo-muţii se pot deplasa fără ajutor şi o fac adesea. De ce, de astă dată, Evanghelistul spune "I-au adus" (lui Isus) ? Este vorba de faptul că nimeni nu vine singur la Botez, ci este adus. De părinţi, de naşi, de cei apropiaţi lui, de comunitate. Botezul are un evident caracter comunitar şi, îmi amintesc, aşa a fost şi Botezul Domnului. "Şi luându-l din mulţime, la o parte, Şi-a pus degetele în urechile lui, şi scuipând, S-a atins de limba lui". Luându-l din mulţime: Botezul este Taină. "Şi privind la cer, a suspinat şi a zis lui: Effatta! ceea ce înseamnă: Deschide-te!". Asta face şi preotul in persona Christi, la Botez. Deschide urechile tale, deschide-te să auzi Cuvântul Domnului! Botezul este nu numai Sacrament salvator, dar este şi iniţiere creştină. Dar rolul celorlalţi, fiindcă vedem, că deşi "l-au luat din mulţime, de o parte", sunt mai mulţi acolo, care văd ce s-a întâmplat. Cine sunt ei ? Nu toată comunitatea, ci cei mai apropiaţi. Astăzi, părinţii şi naşii. Rolul lor spiritual nu se termină odată cu săvârşirea Botezului, doar începe cu "l-au adus" şi se termină cu "cu atât mai mult ei Îl vesteau. Şi erau uimiţi peste măsură, zicând: Toate le-a făcut bine: pe surzi îi face să audă şi pe muţi să vorbească."

Transpus în limbaj medical: preotul face anamneza, naşii fac catamneza...