Predica de azi

[fallen]

Cred ca multi dintre noi, pusi in fata acestei provocari, am fi fost tentati sa dam ce ne cerea Domnul doar ca sa-L multumim pe moment, dar ulterior s-ar fi putut sa regretam, sa ne para rau ca I-am dat tot ce-am avut. Foarte multi suntem tentati sa facem unele fapte bune doar pentru ca "asa se face", dupa care vedem ca nu obtinem nimic in schimb si ne suparam. Cunosc exemple concrete. Adevarul e ca lumea nu se mai satura, dai si camasa de pe tine si tot nu le ajunge, ar vrea sa te jupoaie si de piele. Ti se cere sa-ti iubesti aproapele, dar daca astepti sa-l vezi pe om multumit, poti sa astepti mult si bine. Din cauza asta avem de multe ori impresia ca Dumnezeu ne cere sa dam mai mult decat ne-a dat El noua. E un subiect delicat, dar e posibil sa mai fie persoane care se confrunta cu situatia asta. Cateodata risti sa ajungi sa constati ca rezerva de iubire de aproape e aproape de sfarsit, pe fundul butoiului, si e si cam tulbure. Ce e de facut?