Predica de azi

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de fallen

Sunt curioasa cam cat e mult ne cere Dumnezeu sa-i iubim pe aceia care isi maltrateaza animalele, de exemplu. Sau familia, copiii.

Faţă de ei, Dumnezeu ne cere ca probă minimală a respectării poruncii iubirii:
-să nu le dorim răul
-să menţinem faţă de ei politeţea (vorba românească: "să lăsăm loc de bunăziua").

Deci, nu este necesar să-i invităm pe păcătoşii publici la masă. Nici să le dăm borcane cu dulceaţă. Cu atât mai puţin să-i preamărim. Dar nu avem voie să fim nepoliticoşi faţă de ei, spre exemplu să nu le răspundem la salut. Dacă va ajunge vreunul foarte bolnav dintre ei şi ne va cere ajutorul, să nu-l lăsăm: nici bunul samaritean nu a întrebat dacă cel căzut nu era cumva vreun mare păcătos, sadic faţă de calul lui, tâmpit, ori altfel. Era un om în situaţie de urgenţă şi era destul ca să îl ajute.

În altă ordine de idei, interdicţia eutanasiei, fără excepţie în ceea ce îi priveşte pe oameni, nu se aplică animalelor. Stăpânul unui animal în suferinţă finală poate apela, în bună conştiinţă, la eutanasie. Cel puţin asta e învăţătura Bisericii mele, deci şi a mea.

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

În altă ordine de idei, interdicţia eutanasiei, fără excepţie în ceea ce îi priveşte pe oameni, nu se aplică animalelor. Stăpânul unui animal în suferinţă finală poate apela, în bună conştiinţă, la eutanasie. Cel puţin asta e învăţătura Bisericii mele, deci şi a mea.

Sunt intru toul de acord. Dar din pacate eutanasie nu inseamna sa-i dai otrava de sobolani, cum am mai spus, asta provoaca o moarte lenta si nu neaparat placuta; asa ar putea sa ii dea si sticla pisata; si nici un flacon de somnifere pentru oameni, nici nu cred ca i-ar elibera nicio farmacie cuiva care ar zice ca vrea sa isi adoarma cainele. Iar in ce priveste stricnina folosita pe vremuri, cartile de specialitate din ziua de azi sustin ca nu mai e acceptata pt eutanasie pt ca produce o moarte foarte violenta si dureroasa (care numai eutanasie nu se poate numi). Si nici pe vremuri un doctor responsabil nu ar fi dat o otrava asa puternica pe mana unui om sa o administreze el. Eutanasia nu trebuie facuta decat de personalul calificat in acest sens. La el cum ar trebui facute si dezinsectia si deratizarea, de fapt.
Nu cred ca are rost sa precizez ca in lumea civilizata maltratarea propriilor animale (nu neaparat sa le jupoi de vii, e de ajuns sa le lasi sa se umple de capuse) te poate costa o amenda, caderea din drepturi si chiar puscarie, fiindca la noi ar putea fi considerata sminteala. Incep sa cred si eu ca ignoranta e o stare binecuvantata. Daca nu s-ar fi apucat niste oameni care n-aveau ce face sa scrie o carte de dermatologie, de exemplu, si eu sa ma uit in ea, nu as mai fi pusa in incurcatura cand mi-ar cere cineva ceva "de scarpinat", incercand sa-mi amintesc un tabel pe doua pagini cu algoritmul de diagnosticare a dermatitelor pruriginoase..(din care bineinteles nu lipseste nesuferitul acela de "examen de laborator", asa cum in cazul bolilor neurologice nu poti sa faci nimic fara examenul imagistic); si atunci ce ne facem daca la Dalga nu avem nici laborator nici "remeneu?" Dumnezeu cu mila...
Cel mai tare a fost un om care cica avea o pisica de vreo 20 de ani, si zicea ca a gasit-o (atunci) mai mult moarta decat vie, iar un vecin care era veterinar i-a zis s-o lase afara ca moare pana maine, si a doua zi s-a intors pisica miorlaind, si cica "pe urma (doctorul) s-a lasat de meserie si s-a facut popa; citez - ca e mai simplu, acum doar da din gura si ia banu, nu tre sa mai faca si treaba "

[fallen]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Faţă de ei, Dumnezeu ne cere ca probă minimală a respectării poruncii iubirii:
-să nu le dorim răul
-să menţinem faţă de ei politeţea (vorba românească: "să lăsăm loc de bunăziua").

Deci, nu este necesar să-i invităm pe păcătoşii publici la masă. Nici să le dăm borcane cu dulceaţă. Cu atât mai puţin să-i preamărim. Dar nu avem voie să fim nepoliticoşi faţă de ei, spre exemplu să nu le răspundem la salut. Dacă va ajunge vreunul foarte bolnav dintre ei şi ne va cere ajutorul, să nu-l lăsăm: nici bunul samaritean nu a întrebat dacă cel căzut nu era cumva vreun mare păcătos, sadic faţă de calul lui, tâmpit, ori altfel. Era un om în situaţie de urgenţă şi era destul ca să îl ajute.

Dar ar putea exista o cale sa-i facem sa inteleaga ca ceea ce fac nu e bine, sau asta numai Dumnezeu poate ( macar sa incerce)? Din pacate ma tem ca cruzimea in general - a oamenilor, si unii fata de altii, e ceva inascut. Nu trebuie decat sa ne uitam in urma, in istorie, si vedem exemple nenumarate de torturi. Uimitor cum a putut mintea omeneasca sa nascoceasca asemenea orori, pe care nici animalele macar nu le fac. Astea sigur sunt creatia unei puteri diabolice. Si partea proasta e ca se extinde de la un om la altul, e contagioasa, mai ales pe timp de razboi, e alimentata de ura. Pe timp de pace insa apare si din joaca, din amuzament, alteori din frustrari sexuale sau rivalitati, gelozii. Oare toti o avem in gene, sau unii mai mult?