Despre bioterapie

[Demetrius]

În prealabil postat de heaven

Exista mai multe tipuri de procedee prin care te poti vindeca,dar ce pierd cei mai multi din vedere este urmatorul aspect:boala fizica vine ca urmare a unei boli sufletesti,a pacatelor care ne apasa.
Sa zicem ca pe moment vindecam trupul prin medici sau terapii alternative,insa,daca noi continuam sa ducem aceasi viata pacatoasa ca si pana atunci,boala va reveni intr-un mod sau altul.

Exact așa e! Sufletul trebuie păstrat sănătos pentru a avea sănătate trupescă, dar în situațiile acute, infecțioase, agresive, starea fizică este insuportabilă(pe buza prăpastiei) și bioenergia poate redresa cu putere situția o vreme(cum bine spui, heaven) timp suficient pentru a interveni asupra achilibrului sufletesc și a elimina cauza inițială.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Demetrius

Exact așa e! Sufletul trebuie păstrat sănătos pentru a avea sănătate trupescă, dar în situațiile acute, infecțioase, agresive, starea fizică este insuportabilă(pe buza prăpastiei) și bioenergia poate redresa cu putere situția o vreme(cum bine spui, heaven) timp suficient pentru a interveni asupra achilibrului sufletesc și a elimina cauza inițială.

Micuţa păcăleală a compromisului şi marii păcăliţi: Adam, Eva, Saul, Iuda, Arie, Ecumeniştii, Bioenergeticienii, Demetrius şi... mulţi alţii

Explicaţia dată de dvs. seamănă foarte bine cu proverbul demonesc:

Fă-te frate cu dracul (care are multe de dat, printre altele şi bioenergii numite de el pozitive) până treci puntea (de pe buza prăpastiei).

E o singură problemă: la mijlocul prăpastiei îţi mai dă din când în când un brânci.


Fiindcă energiile respective provenind dintr-o nădejde în păcăleală (nădejde nici în Sfintele Taine, nici în darurile vindecătoare lăsate de Dumnezeu în făpturi ci o nădejde falsă ca şi cum omul ar putea să vindece doar prin energia lui pe altcineva, ca şi cum ar exista un alt hristos pe o altă cruce de jertfă în afară de Singur Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu), te lasă pustiu de adevărata nădejde, pustiu şi de ajutorul medical şi de ajutorul lui Dumnezeu.

Cele ce se întâmplă în suflet şi trup au manifestări ruinătoare între care, de exemplu, depresiile sunt expresiile cele mai mici ale complicaţiei păţite în practică, de cei ce, sărmanii, au apelat la bioenergie. Alţii au început să facă ca taurii, ca leii, etc. Aceştia însă s-au căit. Dar alţii au început să-şi deformeze personalitatea şi mentalitatea, ceea ce este atac direct asupra veşniciei.
Mai grav este cu cei ce rămân în păcăleală, murind de vii şi strigând "suntem sănătoşi, mai sănătoşi ca oricând!!!", ba mai îndemnând şi pe alţii să muşte din nadă! Bieţi apostoli mincinoşi ai unei religii medicale care nu este nici religie nici medicină ci una din nenumăratele escrocherii demonice la modă.


Mat 18:7 Vai lumii, din pricina smintelilor! Că smintelile trebuie să vină, dar vai omului aceluia prin care vine sminteala.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

(II) CANONIZAREA SFINŢILOR CU MOAŞTE
Pentru a evita o eventuală înşelăciune provocată de cauze naturale (condiţii improprii descompunerii trupului, efectul unor medicamente etc), dar şi a unor cauze spirituale (blestemul părinţilor, afurisenia arhiereilor, păcate strigătoare la cer etc), Biserica Ortodoxă, este foarte circumspectă cu privire la proclamarea oficială a canonizării unui sfânt. Există condiţii de fond indispensabile pentru a putea proceda în zilele noastre la acte de canonizare:
1. Credinţa dreaptă (ortodoxă) să fie păstrată neclintită până la moarte;
2. Preaslăvirea sa de către Dumnezeu cel puţin printr-unul din următoarele daruri sau puteri:

- puterea de a suferi moartea martirică pentru dreapta credinţă;
- puterea de a înfrunta orice primejdii sau suplicii pentru mărturisirea dreptei credinţe până la moarte;
- puterea de a-şi închina eroic viaţa celei mai desăvârşite trăiri morale şi creştine;
- puterea de a săvârşi minuni în viaţă şi după moarte;
- puterea de a apăra sau sluji cu devotament eroic Credinţa şi Biserica Ortodoxă.
3. Răspândirea miresmei de sfinţenie după
moartea lui şi confirmarea acestuia prin cultul
spontan pe care i-1 acordă poporul credincios,
numărându-1 în rând cu Sfinţii. De la îndeplinirea
acestei cerinţe pot face excepţie numai mucenicii
(Cf. Arhid. Prof. Dr. Ioan N. Floca, Drept canonic
ortodox. Legislaţie şi administraţie bisericească,
voi. II, Bucureşti, 1990, p. 182).
Creştinul, cinstind rămăşiţele, ca semne ale puterii dumnezeieşti, nu cinsteşte doar faptele de credinţă ale acestora, ci mai ales pe Dumnezeu care îşi arată iubirea şi sfinţenia prin ei. ,JDumnezeu este

minunat întru sfinţii Săi" pentru că El îşi împlineşte voia şi lucrarea în lume prin ei, dar şi pentru că însăşi lumea îşi arată dragostea faţă de El prin ei. Sfinţii sunt desăvârşiţii iubitori de Dumnezeu şi de oameni pentru că ei au arătat lumii iubirea lui Dumnezeu şi lui Dumnezeu iubirea oamenilor.
Sfintele moaşte sunt o prezenţă materială a persoanei care L-a slăvit pe Dumnezeu şi întru care S-a preaslăvit Dumnezeu. Sfântul Ioan cel Nou s-a familiarizat în timpul vieţii atât de mult cu Dumnezeu încât după trecerea la cele veşnice a intrat în familia lui Dumnezeu, alături de ceilalţi Sfinţi.
Sfântul Ioan, în chip deosebit, a înmănunchiat în jertfa sa mucenicească, această îndoită iubire: de Dumnezeu pentru oameni şi de oameni pentru Dumnezeu, prin care el s-a făcut primitor şi răbdător al tuturor chinurilor pentru dreapta credinţă - ortodoxă. Trădat de un creştin apusean, judecat şi chinuit de un păgân şi ucis de un evreu - ca şi Hristos - Sfântul Ioan cel Nou s-a făcut pe sine ocară pentru ca noi, credincioşii, prin moaştele sale, să dobândim binecuvântare.
Sfântul Ioan cel Nou este darul lui Dumnezeu pentru noi toţi. Moaştele lui („templu al Duhului Sfânt"), un trup aparent fără viaţă, a dat şi dă viaţă tuturor celor care cu dragoste şi evlavie se apropie de Hristos - „Viaţa cea adevărată". Cei credincioşi sunt conştienţi de lucrarea nevăzută, dar simţită în sufletul tuturor celor ce-I cheamă în rugăciune şi se ating de sfintele sale moaşte. Prezenţa sfintelor sale moaşte ne întăreşte nădejdea în învierea morţilor şi în viaţa veşnică ce va să fie la a doua venire a lui Hristos.

Vedem că Sfânta Biserică Ortodoxă nu doreşte spectacol religios şi nu se grăbeşte a canoniza sfinţi pentru a obţine faimă şi bani cum se face în apus. Ea apreciază paza minţii faţă de entuziasm şi deci a nu pune accentul pe minuni ci pe pocăinţă. De aceea nici nu foloseşte mijloace de conservare a cadavrelor pentru a le da aspect de SFinte Moaşte şi chiar când are Sfinte Moaşte nu le face nici reclamă ci dimpotrivă se roagă şi are răbdare până când confirmă sfinţenia lor. Este specifică o astfel de lucrare seriozităţii lăuntrice. Acea lege de aur a trezvitorilor: "Nu lepăda şi nu primi" până nu ai confirmare fără greşeală, adică de sus.

Vă doresc multe bucurii duhovniceşti şi multă răbdare în necazuri şi boli ca să ajungeţi la o viaţă de slavoslovie continuă!

Va urma (III) CINSTIREA SFINTELOR MOAŞTE

[ALEXANDRU ANASTASIU]

(III) CINSTIREA SFINTELOR MOAŞTE
Sfintele moaşte sunt trupurile neputrezite ale sfinţilor, sau rămăşiţe din trupurile lor, prin care Dumnezeu îşi arată atotputernicia săvârşind prin ele minuni întru preamărirea Sa, spre cinstirea aleşilor Săi şi pentru ajutorul creştinilor în necazurile lor. Sfintele moaşte fac dovada urmării lui Hristos şi a mărturisirii Lui până la jertfa de sine a oamenilor cu viaţă sfântă; ele arată starea lor înduhovnicită şi asemănătoare cu Dumnezeu la care au ajuns aceştia, prin actualizarea chipului divin din ei şi prin harul Duhului Sfânt.
Sfintele moaşte sunt excepţii de la regula descompunerii trupului după moartea fizică, voite

şi rânduite de Părintele ceresc ca semne ale prezenţei harului sfinţilor, ca aticipare a învierii morţilor cu trupul transfigurat, înduhovnicit şi îndumnezeit.
Cei care se îndoiesc de practica străveche a cinstirii sfintelor moaşte în Biserica Creştină, invocând interdicţii din Vechiul Testament {Deuteronom 21,23; Numeri 19,11-13), trebuie să ştie că moaştele au trecut deja de faza putrezirii, că ele au fost înmormântate după regulă, dar Dumnezeu le-a descoperit prin semne şi minuni spre cinstire şi spre folos celor vii. Excepţii şi semne divine în legătură cu rămăşiţele pământeşti ale drepţilor au existat şi în Vechiul Testament: drepţii Enoh şi Ilie au fost ridicaţi cu trupul la cer {Facere 5,24; Evrei 11,5; IV Regi 2,11), Moise a ridicat oasele lui Iosif din Egipt şi le-a adus cu mare cinste în Canaan {Ieşire 13,19), iar prin atingerea cu osemintele profetului Elisei, un mort a înviat {IV Regi 13,20-21). Ne întrebăm: oare minunea învierii acelui mort prin atingerea de osemintele profetului Elisei cel atât de bine plăcut Domnului nu era ea o profeţie a puterii dumnezeieşti pe care aveau să o primească moaştele sfinţilor în Biserica Creştină?
Acelor neoprotestanţi care obiectează spunând că închinarea la moaşte este idolatrie {Ieşire 20,2-5; Deuteronom 5,6-9) şi că cei morţi nu pot lăuda pe Domnul {Psalmul 87,11) le răspundem că ei continuă clasica confuzie între venerare (cinstirea acordată sfinţilor) şi adorare (închinarea care se cuvine numai lui Dumnezeu). Nu se închină nimeni la moaşte ca lui Dumnezeu, dar ele sunt dovada că sfinţii au avut credinţă lucrătoare prin iubire {Galateni 5,6), fapt pentru care moştenesc împărăţia lui Dumnezeu {Luca 16,23-25) şi se roagă necontenit la Tronul dumnezeirii pentru noi {Apocalipsa5,8).

Va urma cu neputrezirea (3) Subfirească sau demonică

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Neputrezirea (3) Subfirească sau demonică

(A) Neputrezirea falsă prin NĂLUCIRILE DIAVOLEŞTI


(I) „CATASTIH CU MULTE ÎNVĂŢĂTURI DE TREABĂ”

Ne învaţă că diavolul, pentru a susţine superstiţia strigoilor (că unii oameni după moarte ies din morminte şi omoară pe alţii) face năluciri la mormintele celor dezgropaţi din ideea superstiţioasă că ar fi fost văzuţi mergând noaptea şi omorând pe alţii (cea mai celebră superstiţie de acest gen este „dracula”). Trupurile lor se găsesc ca şi proaspăt puse în mormânt (chiar dacă respectivii au murit de 20 de ani) având pe ei sânge proaspăt. Se prezintă aşa nu numai ochilor ci şi mâinilor la pipăit. La astfel de năluciri în toate simţurile să vină un preot Ortodox să citească rugăciunile de dezlegare, stropind cu aghiazmă trupul şi pe cei prezenţi, şi trupul va apărea cum şi era de fapt, praf şi oase goale.

(II) TÂLCUIREA APOCALIPSEI PAG. 90 LA 13,14
Comentariu
La Apocalipsa
a Sfîntului Ambrozie Episcopul Milanului, traducere din limba latină.

extras de EDITURA „PELERINUL ROMÂN" ORADEA, 1991

Apocalipsa 13 Versetele: 12,13

„Şi toată stăpânirea celei dinţii fiare o are în mînă, în faţa ei. Şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei celei dinţii, a cărei rană de moarte fusese vindecată. 13. Şi face semne mari chiar şi foc face să se pogoare din cer, pe pămînt, înaintea oamenilor".

Tâlcuire:
Toate le va face prin farmecele,şi nălucirile potrivnicului lui Hristos, Antihrist, mergătorul înainte acela (Antihrist va avea un proroc mincinos mergător înainte ca şi Hristos pe Ioan Botezătorul), spre amăgirea oamenilor, ca să li se pară că Antihrist este Dumnezeu, mărturisit fiind ca de Ia un lucrător de nişte minuni ca acelea şi ca şi cum ar lua mărirea vredniciei.
însă întru toate îl va urma pe Ioan Botezătorul, care i-a adus Ia Mântuitorul pe cei ce au crezut, că se va arăta amăgitorul acela spre înşelăciunile oamenilor şi deşi vor fi în rătăcire le va spune că urmează adevărului. Căci nu este minune, de va face în vederile oamenilor, celor ce s-au orbit cu înşelăciunea, ca să vadă pogorându-se foc din cer, aşa ca şi în istoria lui Iov, cum că s-a pogorât foc şi a ars dobitoacele lui după îngăduinţa lui Dumnezeu (Iov, 1, 16) şi după lucrarea Satanei.

Apocalipsa 13 Verset: 14
„Şi amăgeşte pe cei ce locuiesc pe pămînt prin semnele ce i s-au dat să le facă înaintea fiarei."
Tâlcuire:
Şi amăgeşte ... Şi va înşela pe cei ce au viaţă plăcută pe pămînt pururea, că pe cei cu viaţă ce o au în cer nu-i amăgeşte mintea, că sînt întăriţi întru mai înainte vestirea venirii lui.
(pg. 89)

Apocalipsa 13 Versetele: 14, 15, 16, 17
„Zicînd celor care locuiesc pe pămînt să facă chip fiarei care a FOST RĂNITĂ cu sabia şi a rămas în viaţă. 15. Şi i s-a dat ei să insufle duh chipului fiarei, aşa încît chipul fiarei să şi grăiască. Iar pe câți nu se vor închina chipurile fiarei, putere avea ca să-i ucidă. — 16. Şi-i sileşte pe toţi, pe cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să-și pună semn pe mîna lor cea dreaptă sau pe frunte. — 17. încît nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, decît numai cel care ar & semnul, adică numele fiarei, sau numărul numelui fiarei".

Tâlcuire:
„Şi ca să grăiască chipul fiarei", spune Apolonie (Apolonie a fost un filozof în Alexandria) şi alţii, că de multe ori cu puterea farmecelor au grăit dracii prin chipuri şi prin idoli săpaţi şi prin lemne şi prin apă şi prin trupuri moarte, precum le-a arătat şi Simon Vrăjitorul romanilor înaintea marelui Petru (Simon a înviat un mort asemenea cu farmecele sale) , deşi i-a vădit apostolul rătăcirea lui, cum că cu părerea. mincinoasă l-a înviat arătând pe cel ce singur Petru l-a înviat, cum că vor scula morţii.
Deci aşa se zice că va face şi ispravnicul şi mergătorul înainte al lui Antihrist cu lucrarea diavolului, de va grăi chipul fiarei întru arătare mincinoasă şi-i va omorî pe cei ce nu se vor închina fiarei şi se va nevoi să-şi impună numele său cel pierzător al potrivnicului şi înşelătorului peste toţi însă pe mâinile drepte le va pune ca să taie lucrarea celor drepte şi bune.
Iar în frunţi, ca să înveţe întru înşelăciune şi întru întuneric pe cei amăgiţi să îndrăznească. Nu-l vor primi pe el cei însemnaţi în feţele lor cu dumnezeiască lumină. Şi numele fiarei va începe a-I vesti peste tot şi celor ce vor cumpăra şi celor ce vor vinde, ca cei ce nu-l vor primi pentru lipsa celor de treabă, să le fie moarte cumplită.


Nu este greu pentru bioenergeticieni să mimeze însănătoşirea prin practicile lor vrăjitoreşti (e adevărat că poate nu atât de performante ca ale lui Simon Magul), dacă înaintemergătorii lui Antihrist pot mima şi învierea din morţi? Căci din ceata înaintemergătorilor lui Antihrist fac parte şi bioenergeticienii, deoarece vor să înlocuiască Sf. Maslu, untdelemnul Samarineanului celui milostiv, cu mâinile lor calde, iar antihrist nu înseamnă numai împotriva Lui ci şi în locul Lui Hristos,

Nota noastră: desigur că aici, când vorbesc Sfinţii Părinţi de pecetea lui Antihrist nu este vorba de nici un cip, nici de un vaccip şi nici măcar de un cipcirip. Aceasta (pecetea = 666 = cod de bare) este o invenţie a unei adventiste, de pe la 1970. Până acum n-am văzut nici o susţinere teologică ortodoxă autentică din Sfânta Scriptură, Sfinţii Părinţi, Sfintele Sinoade Ecumenice sau măcar Ortodoxe contemporane care să ateste că cipurile sau nr. 666 ar fi pecetea lui Antihrist. În schimb toate scrierile pe care le-am parcurs (cu râvnă pentru adevăr, la vremea când a fost la noi tulburarea pe această temă) dovedesc limpede că pecetea este o lepădare conştientă pecetluită, inversă Sfântului Botez, care are în sine cuvintele lepădării, iar nu nr. 666. Nr. 666 nu este blestemat în sine ci este doar un identificator gemetric al numelui lui Antihrist în limba greacă, pe care numai cei înţelepţi duhovniceşte (iar nu doar şmecherii pc) îl pot identifica.


Va urma, dacă ne va ajuta Dumnezeu cu

Interpretările diavoleşti --> omeneşti la neputrezirea corpurilor

[ALEXANDRU ANASTASIU]

B) ŞARLATANIA OMENEASCĂ ŞI DIAVOLEASCĂ
Diavolul împreună cu slugile lui ereticii (din care fac parte şi ateii şi şarlatanii din medicină) şi-au dat mâna şi iscusinţa în a deruta pe oameni ca Sfintele Moaşte să le creadă mumii iar pe mumii să le creadă Sfinte Moaşte. Şi aceasta ca să nu ne închinăm ortodox ci ori să hulim Sfinţenia lui Hristos în Trupul Său (din care fac parte sfinţii cu pregustarea învierii celei bune arătată tuturor prin Sfintele Moaşte), ori să zicem că se poate ajunge la învierea cea bună prin minciună deci draci (yoga, bioenergie, papism, ateism ce vrea ştiinţific să ne facă nemuritori etc) ori şi una şi alta.

Singur Ortodoxia ne poate lămuri asupra acestor aspecte.

Dau câteva exemple cerându-mi iertare că nu mai pot dezvolta problemele ca până acum fiindcă nu mai am nici un strop de timp liber.

1. Yogananda

Se vede aici că trupul lui a fost îmbălsămat („Some have pointed out that this degree of preservation of an embalmed body is common”) dar medicii se miră că nu s-a descompus mai tare. A ajuns trupul lui să fascineze pe mulţi şi să îl laude ca pe ceva dumnezeiesc la care făceau pelerinaj. Dacă ar fi apelat la Ortodoxie şi-ar fi dat seama că bietul Yoganada s-a sinucis prin Yoga (vezi moartea lui tipic demonică, adică autoprogramată ca să impresioneze prin lauda hinduismului) ca să slujească şi în moarte cultului demonilor şi puterilor lor antihristice, ce vor să mimeze şi nemurirea.
Se asociază la mumificare şi îngăduinţa lui Dumnezeu de a fi pedepsit prin neputrezirea corpului dar şi derutarea demonică prin lauda în pedeapsa lui Dumnezeu ca fiind o faimă şi o mare sfinţenie. Să nu uităm de automumificarea budistă Shingon (vezi mai sus).
A făcut o mare vâlvă în epocă şi prin urmaşa sa Sri Daya Mata a împins pe mulţi [din care cel mai celebru este Elvis Presley (care s-a îndrăgostit de ea lulea şi şi-a stricat căsnicia printr-un duh subtil de desfrânare ce mimează viclean sfinţenia)] la o mistică hindusă (care acţionează printr-o stimulare nefirească glandulară şi intrare în comuniune cu duhurile necurate, mecanism comun şi bioenergiei, ceea ce duce printr-o epuizare cu euforie şi senzaţie de sănătate şi bine şi pace şi confort la o moarte mai înainte de vremea pocăinţei)

2. Americanii şi E-urile (inversul lui Elvis).
Aceştia au văzut că în ultima vreme nu se mai descompun cadavrele conaţionalilor lor, datorită faptului că sunt rupţi de Sfânta Biserică (unii anatemizaţi alţii afurisiţi, alţii nebotezaţi şi păgâni) şi ca atare sunt pedepsiţi la aceasta pentru a fi noi, ortodocşii, alarmaţi să nu le urmăm viaţa. Americanii însă, fiindcă sunt obişnuiţi a se desfăta în mintea lor doar cu înţelesuri de pământ, au interpretat că li s-au autoconservat cadavrele prin faptul că se mănâncă... mulţi conservanţi!!!
Ridiculitate chiar şi ştiinţifică fiindcă una este să conservi un bulion şi alta să conservi un sac de păcate cum este trupul omenesc de tip american. Conservanţii din conserve nu se folosesc la conservarea cadavrelor.

Va urma, dacă ne ajută Dumnezeu cu:

3. Amăgirea papistă în legătură cu Sfintele Moaşte

Ce parere aveti despre biorezonanta?