![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
In orice caz, am inteles ideea cu viata si cu moartea dpdv. duhovnicesc, al sufletului, pe care intr-adevar Mantuitorul si numai El il poate resuscita (pe al oricui Ii cere asta). Cat priveste traitul intr-o alta lume, intr-adevar asa se intampla, dar important ar fi ca cei care au primit invatatura lui Hristos sa nu o uite si sa nu o lepede indiferent unde ar trai (daca se poate lucrul asta, dar se pare ca doar cei care au devenit sfinti au reusit sa faca lucrul asta in ciuda tuturor impedimentelor si chiar prigonirilor la care au fost supusi). |
#2
|
||||
|
||||
![]()
"Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, și a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat și l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort."
Mi-a rămas gîndul la acei tîlhari. Oare ce s-a ales de ei pe urmă? S-au pocăit sau au continuat tot așa? Unde sînt ei acum?
__________________
Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să-mi dezvinovățesc păcatele mele; Psalmul 140, 4 Ascultați Noul Testament ortodox online. |
#3
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Intr-o noapte rece si umeda, cand Francisc nu se afla in manastire, acei talhari au batut la poarta manastirii sa ceara o bucata de paine. Calugarii i-au alungat, chiar cu vorbe urate. Dupa o vreme s-a intors si fratele Francisc, iar calugarii i-au povestit ca au fost vizitati de talhari dar au fost alungati. Francisc de Asissi i-a dojenit pe fratii calugrai si i-a trimis in padure, in miez de noapte, sa-i caute pe talhari si sa le ceara in genunchi iertare pentru ca au pacatuit prin lipsa de caritate si pentru ca s-au uitat la fata omului. Calugarii au facut intocmai, iar dupa o vreme s-au intors cu acei talhari. Iar acei talhari au ramas in manastire toata viata, devenind calugari. Si talharii au parte de bunii lor samariteni. Astazi am vazut un interviu cu o fata condamnata la inchisoare pentru tentativa de omor. Am fost uimita sa vad o persoana calma, echilibrata, chiar inteleapta. A fost intrebata de reporter ce reprezinta pentru ea inchisoarea. Iar ea a raspuns ca e un loc in care s-a regasit, un loc in care a invatat ce inseamna rabdarea etc.. Tot asa, imi amintesc ca acum vreo cativa ani erau niste inundatii teribile prin tara. Se strangeau ajutoare de peste tot, insa era nevoie totusi de bani pentru constructiii. Imi amintesc ca detinutii de la un penitenciar au cerut ca banii alocati pentru hrana lor pentru o zi sa fie trimisi sinistratilor. Va imaginati ce duh de unire a fost in acel penitenciar de vreme ce toti, violatori, hoti sau criminali, au renuntat la hrana lor pentru a ajuta aproapele aflat in suferinta? Asa ca eu cred ca multi dintre talharii lumii au parte de niste buni samariteni, iar acesti talhari, asemenea talharului cel bun, ajung in Imparatia Cerurilor inaintea multor crestini practicanti, insa cam caldicei. |
#4
|
||||
|
||||
![]() Citat:
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#5
|
||||
|
||||
![]()
Duminica a 25-a după Rusalii
(Pilda samarineanului milostiv) Lc. 10, 25-37 Suntem zidiți de Dumnezeu spre fapte bune Iubirea nemărginită a lui Dumnezeu fată de oameni Preacuvioși părinți, iubiți credincioși, Sunt cunoscute tuturor cuvintele de la slujbe: „ Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm: Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!” „ Că milostiv și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!” „ Cu harul și cu îndurările și cu iubirea de oameni a Unuia-Născut Fiului Tău, cu care ești binecuvântat, împreună cu Preasfântul și bunul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!” „ Că al Tău este a ne milui și a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!” Sunt cuvinte de preamărire a lui Dumnezeu pentru mila Lui cea mare, pentru iubirea lui față de noi, sunt cuvinte care ne încredințează de bunătatea lui Dumnezeu, de aceea noi cerem cu încredere mila lui Dumnezeu când zicem “Doamne Miluiește!”. La rugăciunile de dezlegare pe care le rostesc preoții, se afirmă și că mila lui Dumnezeu este tot atât de mare cât de mare este mărirea lui Dumnezeu și zicem că „precum este mărirea Ta așa este și mila Ta”. Toate ale lui Dumnezeu, precum Dumnezeu însuși, sunt nemărginite și El este nemărginit. Avem încredințarea aceasta că Dumnezeu, Care a trimis pe Fiul Său să se jertfească și să sufere pentru mântuirea noastră, pentru ca lumea să aibă viață, a făcut aceasta din iubire. Atât de mare este iubirea Lui încât pe Unul-Născut, Fiul Său, L-a dat pentru noi, ca toți cei ce cred în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică. Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Romani, scrie că dacă Dumnezeu L-a dat pe Fiul său pentru noi oare nu ne va da toate împreună cu El? (Rom. 8, 32) Sfânta Liturghie, în întregimea ei, este o arătare a milei lui Dumnezeu către oameni. Preotul spune, vorbind cu Dumnezeu: „Aducându-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de cruce, de groapă, de învierea cea de a treia zi, de înălțarea la cer, de șederea cea de-a dreapta, de cea de a doua și slăvită iarăși venire. Ale Tale dintru ale Tale, Ție aducem de toate și pentru toate “. Pomenim mila lui Dumnezeu când pomenim jertfa Mântuitorului, pomenim mila lui Dumnezeu când pomenim moartea pe cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pomenim mila lui Dumnezeu când pomenim învierea Domnului nostru Iisus Hristos – pentru că învierea se întemeiază pe jertfă – și mai pomenim mila lui Dumnezeu și când pomenim înălțarea la ceruri și șederea de-a dreapta Tatălui și cea de-a doua venire. Toate s-au făcut și se vor face pentru binele nostru sufletesc. Pomenim mila lui Dumnezeu când pomenim de întruparea Mântuitorului, venirea în lume, Nașterea din Preasfânta Fecioară Măria, pentru că toate s-au făcut din iubire și toate sunt cuprinse în Crucea Mântuitorului care este Fața lui Dumnezeu îndreaptă către lume, pentru că pomenește iubirea lui Dumnezeu. Iubiți credincioși, E bine să ne gândim la bunătatea lui Dumnezeu, la Părintele ceresc cel bun, mai bun decât părinții noștri cei pământești, în cartea proorocului Isaia, găsim cuvântul lui Dumnezeu prin proorocul Isaia: “Oare va uita mama pe copiii săi, oare nu-i va fi milă de fiu pântecelui ei și chiar dacă mama va uita pe fiii săi, Eu nu te voi uita pe tine”. Mila lui Dumnezeu față de noi ne obligă să avem milă fată de alții Toate acestea și altele ca acestea, iubiți credincioși, ne aduc în fața lui Dumnezeu cu înțelegerea că mila lui Dumnezeu ne este dată nouă tuturor, dar mila lui Dumnezeu față de noi ne îndatorează ca și noi să avem milă față de oameni. A zis Domnul Hristos “Milă voiesc, iar nu jertfă” (ML 9,13 și 12,7). Cuvântul este din proorocul Osea. Domnul Hristos 1-a adus în conștiința credincioșilor, a fost însemnat în Sfânta Evanghelie și-1 găsim în 2 locuri: în Evanghelia de la Matei,« milă voiesc…, duceți-vă și vă întrebați ce înseamnă „milă voiesc, iar nu jertfa”». Deci, vreau să fiți milostivi unii cu alții, nu vreau să-mi aduceți jertfe de animale! Mila voastră este jertfa cea adevărată, mila față de oameni, mila față de cei ce au trebuință de ajutorul vostru, angajarea oamenilor cu bunăvoință. La aceasta ne îndeamnă Domnul nostru Iisus Hristos când ne recomandă pe samarineanul milostiv. Duminica trecută, din cele citite din Sfânta Evanghelie, la Sfânta Liturghie, a fost pomenit un om nemilostiv, un om bogat care nu dădea, care nu avea bunăvoință față de cei lipsiți. Și am aflat din Sfânta Evanghelie – aceea cu săracul Lazăr și bogatul nemilostiv – că bogatul nemilostiv s-a dus în iad. Dumnezeu vrea ca noi să fim milostivi și să fim milostivi cum a fost samarineanul milostiv. S-a citit astăzi la Sfânta Liturghie despre un om pe care Domnul Hristos ni-1 recomandă și nouă, ca să facem și noi la fel ca el. Domnul Hristos a zis către învățătorul de lege: “Du-te și fă și tu asemenea “, fa și tu la fel. Astfel, Domnul Hristos a vorbit și cu noi – care citim Evanghelia, spunându-ne să fim la fel ca samarineanul milostiv. Ce a făcut samarineanul milostiv? Din pilda cu samarineanul milostiv aflăm că în timp ce doi oameni, un preot și un levit (oameni de la care s-ar fi așteptat toți să fie mai binevoitori), au trecut cu nepăsare pe lângă un om care avea trebuință de ajutor pentru că a fost prădat de tâlhari și bătut, fiind lăsat aproape mort, pe marginea drumului, mai la urmă, a trecut și un om care făcea parte dintr-un popor hulit, dintr-un popor nebăgat în seamă, dintr-un popor disprețuit, samarinenii. Domnul Hristos ni-1 arată pe acela că a fost milostiv și nu s-a mulțumit numai să privească la necazul omului, cum au făcut cei doi care au trecut mai departe cu nepăsare, ci el s-a apropiat nu ca să privească si să facă un reportaj despre asta, ci ca să se încredințeze de starea omului și să vadă ce poate face pentru el. Continuare : Din “Credința lucratoare prin iubire – Predici la duminicile de peste an”, Arhim. Teofil Pârâian Continuare : http://www.voscreasna.com/194/pilda-...eofil-paraian/ glykys
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#6
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Preotii si levitii sunt cei la care s-ar fi asteptat toata lumea sa-l ajute, dar care n-au putut (sau n-au vrut) sa o faca, iar "samarineanul" este desigur un personaj trimis de Dumnezeu, dar la care nu s-ar fi asteptat nimeni din partea lui sa-l poata ajuta pe cel cazut sa se ridice. Si paradoxal cred ca asa se si intampla. Cat isi bat capul parintii, rudele, profesorii, chiar si preotii, sa aduca pe cate unul pe calea cea buna, si nu reusesc, si pana la urma, cine stie ce nenorocire se intampla sau in ce necazuri cumplite ajunge omul de se intoarce la credinta! |
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
In primul rand trebuie explicat conflictul religios dintre iudei si samariteni, prin care fariseii si levitii(preotii evrei) se considerau singurii care detineau adevarul despre Dumnezeu. In acelasi fel, Ortodoxia si Catolicismul s-au blamat reciproc, sute de ani la rand, ancorati fiind in formalismul fiecaruia. Prin referirea la farisei, intr-adevar, Hristos dezvaluie neputinta duhovniceasca a liderilor spirituali autohtoni, dar in acelasi timp critica anumite conceptii egoiste strecurate in LEGE, care nu aveau legatura voia lui Dumnezeu. Printre iudei se cauta a se promova ideea ca "fratii" erau numai cei taiati imprejur si care considerau Templul din Ierusalim drept loc de inchinare. Punctul central al pildei este "facandui-se mila" care vine in opozitie cu intentia ascunsa din inima fariseului care il iscodea pe Iisus, intrucat socotea ca nu mai are nimic de implinit pentru a fi drept inaintea lui Dumnezeu. Si cati dintre noi nu socotim la fel? Cati dintre noi nu cautam sa transmitem celor "mai mici" ai lui Hristos ca nu Mila lui Dumnezeu ne va mantui ci implinirea legii si a traditiei, cati nu confundam datul de pomana si parastasele cu inima milostiva, singura spre care se milostiveste si Dumnezeu? Luca X: 29. Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Și cine este aproapele meu? ... 33. Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el și, văzându-l, i s-a făcut milă, ... Samarineanul nu era obligat de lege sa faca acel gest, dar inima lui nu i-a dat pace sa treaca mai departe. Samarineanul nu s-a conformat unei randuieli mostenite de la stramosi, ci a ascultat glasul inimii. Concluzia mea, proprie si personala este acesta: Daca fariseilor le ridica Dumnezeu povara Legii, ei ar fi savarsit mai multe fapte rele decat bune, singura lor fapta buna fiind de fapt ascultarea (in opozitie cu razvratirea). In timp ce Hristos vine sa anunte ca inima care se milostiveste de la sine, fara vreo constrangere a dogmei, este mai aproape de desavarsire. Oare Dumnezeu se milostiveste pentru ca ii cere socoteala cineva, sau pentru ca primeste vreo rasplata? Oare a fi desavarsit nu este tot una cu a fi chipul si asemanarea lui Dumnezeu? Si cum ma voi asemna eu Lui, cat timp faptele mele sunt rodul unor constrangeri si promisiuni? Last edited by leonte; 04.12.2012 at 09:58:57. |
#8
|
|||
|
|||
![]()
La predica de ieri am aflat 2 lucruri importante : ca Sfanta Liturghie e ste reconstituirea vietii Mantuitorului, proscomidia simbolizand nasterea Acestuia, iar iesirea cu Sfanta Evanghelie momentul cand a inceput sa propavaduiasca (si, desigur, Sfanta Jertfa, asta cred ca stie toata lumea).
Ni s-a mai spus de asemeni ca cuvantul Domnului ni-l pot transmite si invatatorii celorlalte confesiuni (martorii lui Iehova, mormonii, etc), dar ei sunt asemeni fariseilor din pericopa de duminica, cei care tineau sa respecte mai mult litera decat spiritul legii, pe cand in biserica noastra harul lui Dumnezeu este lucrator, cum a fost in cazul femeii garbove, care a fost tamaduita, asa putem fi si noi tamaduiti prin intermediul Sfintelor Taine, primind harul Domnului nostru Iisus Hristos. |
#9
|
||||
|
||||
![]()
La noi s-a spus ca ingenuncherea din cadrul Spovedaniei face trimitere șa garbovirea omului de pacate, iar ridicarea de la spovedanie la vindecarea si iertarea pacatelor. Asta nu stiam. Si ca omul trebuie sa fie pe placul Domnului, nu al omului.
Astazi am ascultat un fel de predica, in care parintele le spunea celor prezenti ca pentru a nu ramane singuri in ortodoxie, avem datoria sa ii invatam pe copii sa mearga in biserica, sa se impartaseasca, sa faca un parastas si o coliva si sa cante colinde romanesti.
__________________
Pe noi inșine și unii pe alții și toată viața noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm. |
#10
|
|||
|
|||
![]() Citat:
|
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Predica despre iertare | Ioana Amariucai | Intrebari utilizatori | 4 | 29.06.2012 11:08:05 |
o predica frumoasa | marius.b. | Generalitati | 1 | 31.07.2011 23:18:41 |
Predica de pe Munte | catalinabalhui | Din Noul Testament | 1 | 17.03.2009 16:58:46 |
Predica | Hartford | Despre Biserica Ortodoxa in general | 3 | 06.02.2008 12:14:30 |
|