O posibila contradictie intre notiunile de Rai si Iad

[Carmol]

@Catalin2
"A înţeles că Domnul e milostiv, frumos şi negrăit de blând şi sufletul a înţeles că iubirea lui Dumnezeu face ca omul să nu-şi mai poată aduce aminte de nimeni, şi din acea clipă sufletul lui arde de iubire pentru Domnul."

Interesant. Si ce mai face pilula asta rosie numita "iubire pentru Domnul"?
Ce mai uiti inafara de toti oamenii cu care ai interactionat?
Uiti si de tine? Lucruri pe care le-ai facut? Poate cu oamenii aia pe care i-ai uitat?

Mai esti TU acela care este in Rai si se bucura de drogul/analgezicul acesta suprem?
Sau este doar o parte din tine care nu stie ce ai fost si ce ai facut fiind cenzurata divin pentru protejarea firavei fericiri de care se bucura?
In alte cuvinte: Va disparea identitatea mea, ceea ce am trudit sa cladesc in viata muritoare, pentru a fi posibil in prima instanta sa ma bucur de cea de apoi?

Cei din Iad uita si ei de tine?

Suntem toti destinati acestei sorti de exaltare sau damnare eterna? Fara facultati mintale, fara scop personal, doar unelte fericite, insa unelte pentru un Dumnezeu nesatul de venerare? Este o eternitate care merita existenta?

Nu vreau sa va jignesc. Sunt intrebari legitime la care as vrea un raspuns concret.

Multumesc.

[AlinB]

N-ar trebui sa fie asa de dificil.
Daca ai fost macar o data teribil de indragostit in viata, ar trebui sa pricepi.

[Carmol]

În prealabil postat de AlinB

N-ar trebui sa fie asa de dificil.
Daca ai fost macar o data teribil de indragostit in viata, ar trebui sa pricepi.

Tu poti postula ca dragostea iti sterge cumva memoria?
Sau ca te poate modifica in asa maniera cat sa nu mai poti rationa o perioada nedeterminata de timp?
Cred ca tu nu stii ce este sau cum se manifesta dragostea.

Daca aceasta dragoste supranaturala are intradevar aceste proprietati si iti rapeste simturile si mintea este un sentiment care nu merita "trait".
Si ca sa fac o analogie: Este o coma vegetativa in care simti fericirea maxima cu pretul facultatilor mintale.

Daca facultatile mintale se pastreaza revenim la topicul acestui thread.

Multumesc.

[AlinB]

Bun, n-ai priceput nimic din primul exemplu.

Sau sa o luam altfel: ai trecut printr-un divort, fara sa fie vina ta.

La un moment dat ai sa accepti ca indiferent cat timp ai petrecut cu persoana respectiva, viata ta merge inainte, intr-o alta directie, una mult mai buna.

Nu cred ca ai sa fii consumat in noua ta viata despre esecul celeilalte relatii.

Desigur, poti manifesta compasiune fata de limitele celuilalt, mai ales daca a facut o alegere care pana la urma a inteles ca este extrem de proasta, dar asta sigur nu o sa te consume in noua ta relatie.

[Carmol]

În prealabil postat de AlinB

Bun, n-ai priceput nimic din primul exemplu.

Sau sa o luam altfel: ai trecut printr-un divort, fara sa fie vina ta.

La un moment dat ai sa accepti ca indiferent cat timp ai petrecut cu persoana respectiva, viata ta merge inainte, intr-o alta directie, una mult mai buna.

Nu cred ca ai sa fii consumat in noua ta viata despre esecul celeilalte relatii.

Desigur, poti manifesta compasiune fata de limitele celuilalt, mai ales daca a facut o alegere care pana la urma a inteles ca este extrem de proasta, dar asta sigur nu o sa te consume in noua ta relatie.

Ai reusit sa formulezi o idee coerenta. Te felicit si iti ofer toata stima!
__________________________________________________ ________
Permite-mi sa enunt un contraargument:

Faptul ca au divorat inseamna ca nu mai sunt legati ca si soti insa amandoi raman legati ca si fiinte umane ("aproapele" - cum ii ziceti voi, fata de care avem obligatii morale - sa il iubesti in principiu).
Faptul ca ati fost "divortati" divin (unul in Rai si unul in Iad) probabil pe buna dreptate, dizolva legatura dintre voi ca si fiinte umane (ca si "aproapele")?
Te absolva de obligatia morala de a-ti iubi aproapele? Iti ofera "privilegiul" de a fi indiferent suferintei lui?

Poate ca nici nu il iubesti pe aproapele acela din flacari.
Ti se pare doar putin exagerat ca sufera o pedeapsa infinita pentru o crima finita.
__________________________________________________ ____________
Nu inteleg cum puteti accepta acest concept de justitie.

Multumesc.

[AlinB]

În prealabil postat de Carmol

Faptul ca ati fost "divortati" divin (unul in Rai si unul in Iad) probabil pe buna dreptate, dizolva legatura dintre voi ca si fiinte umane (ca si "aproapele")?
Te absolva de obligatia morala de a-ti iubi aproapele? Iti ofera "privilegiul" de a fi indiferent suferintei lui?

Iubirea nu exclude compasiunea ci compasiunea deriva din iubire si o imbogateste, fara sa o umbreasca.
Dar ca ateu, nu poti cunoaste nici una nici cealalta la dimensiuni autentice.

Ti se pare doar putin exagerat ca sufera o pedeapsa infinita pentru o crima finita.

Nu este exagerat.
Primo, este alegerea lui sa paseasca astfel in eternitate, de ce i s-ar lua asta?

Secondo: crimele nu sunt finite.
Cum zicea o vorba: ceea ce facem in viata, merge in eternitate.
Faptele oricarui om, oricat de marunt (aparent) au un ecou in timp mai mare decat realizam.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Carmol

Faptul ca au divorat inseamna ca nu mai sunt legati ca si soti insa amandoi raman legati ca si fiinte umane ("aproapele" - cum ii ziceti voi, fata de care avem obligatii morale - sa il iubesti in principiu).
Faptul ca ati fost "divortati" divin (unul in Rai si unul in Iad) probabil pe buna dreptate, dizolva legatura dintre voi ca si fiinte umane (ca si "aproapele")?
Te absolva de obligatia morala de a-ti iubi aproapele? Iti ofera "privilegiul" de a fi indiferent suferintei lui?

Poate ca nici nu il iubesti pe aproapele acela din flacari.
Ti se pare doar putin exagerat ca sufera o pedeapsa infinita pentru o crima finita.
__________________________________________________ ____________
Nu inteleg cum puteti accepta acest concept de justitie.

Multumesc.

hai sa iti spun un secret. In teologia ortodoxa iadul nu e cu flacari si pedepse justitiare(multa lume nu stie asta).

[Carmol]

OK.

Alin a zis: Iubirea nu exclude compasiunea ci compasiunea deriva din iubire si o imbogateste, fara sa o umbreasca.
Dar ca ateu, nu poti cunoaste nici una nici cealalta la dimensiuni autentice.

Catalin a zis: Nu a zis nimeni ca nu mai au ratiune. Si in cazul oamenilor obisnuiti, daca au un necaz pe la 25 de ani nu se dau cu capul de pereti pana la 65 de ani, le mai trece in timp. Cu atat mai mult in aceste cazuri. Si pe pamant, intr-o stare de fericire omul uita toate necazurile si greutatile, are o stare de beatitudine. Acum te poti gandi ca acea stare din Rai e de cateva ori ai intensa si, cel mai important, e neintrerupta, constanta. Nu sunt perioade de fericire alternate cu unele mai putin bune

Din astea inteleg ca nu iti pierzi nici ratiunea si nici compasiunea/iubirea cand te duci in Rai.
Tehnic vorbind, poti sa gandesti si sa traiesti sentimente.

Adica poti sa te gandesti la omul nefericit din Iad si sa nutresti un sentiment de compasiune pentru el si pe care posibil ca il iubeai.

Nu am iesit din cotextul niciunuia dintre voi. Partea a 2-a cu "dragostea lui Dumnezeu te face sa uiti de toate" o excludem pentru moment.

Acum raspundeti:
Este moral sa nu te gandesti la omul acela nefericit din Iad pentru care nutresti un sentiment de compasiune si pe care probabil ca il iubeai?

Si aici urmeaza:
Da, este moral pentru ca ma lasa Dumnezeu sau imi da ceva mai bun decat constiinta.
sau
Nu este moral dar nu am de ales cum nu are de ales nici cel nefericit.

Multumesc.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Carmol

Ai reusit sa formulezi o idee coerenta. Te felicit si iti ofer toata stima!
__________________________________________________ ________
Permite-mi sa enunt un contraargument:

Faptul ca au divorat inseamna ca nu mai sunt legati ca si soti insa amandoi raman legati ca si fiinte umane ("aproapele" - cum ii ziceti voi, fata de care avem obligatii morale - sa il iubesti in principiu).
Faptul ca ati fost "divortati" divin (unul in Rai si unul in Iad) probabil pe buna dreptate, dizolva legatura dintre voi ca si fiinte umane (ca si "aproapele")?
Te absolva de obligatia morala de a-ti iubi aproapele? Iti ofera "privilegiul" de a fi indiferent suferintei lui?

Poate ca nici nu il iubesti pe aproapele acela din flacari.
Ti se pare doar putin exagerat ca sufera o pedeapsa infinita pentru o crima finita.
__________________________________________________ ____________
Nu inteleg cum puteti accepta acest concept de justitie.

Multumesc.

Este fals. Omul ajuns in rai iubeste mai departe pe toti inclusiv pe cei din iad. de aceea se roaga pentru cei din iad. Si chiar , spun Sfintii Parinti ca au fost pacatosi care prin rugaciunile celor drepti au iesit din iad.

a emite pareri despre ceva ce nu numai ca nu accepti dar nici macar nu ai o idee ce reprezinta este nimic altceva decat a vorbi in desert.

Iubirea nu este o obligatie morala ci trebuie sa fie simtita profund in inima fara imbolduri sau construirea unor motive. Aceea este iubirea.

[catalin2]

În prealabil postat de Carmol

Interesant. Si ce mai face pilula asta rosie numita "iubire pentru Domnul"?
Ce mai uiti inafara de toti oamenii cu care ai interactionat?
Uiti si de tine? Lucruri pe care le-ai facut? Poate cu oamenii aia pe care i-ai uitat?
Suntem toti destinati acestei sorti de exaltare sau damnare eterna? Fara facultati mintale, fara scop personal, doar unelte fericite, insa unelte pentru un Dumnezeu nesatul de venerare? Este o eternitate care merita existenta?

Nu a zis nimeni ca nu mai au ratiune. Si in cazul oamenilor obisnuiti, daca au un necaz pe la 25 de ani nu se dau cu capul de pereti pana la 65 de ani, le mai trece in timp. Cu atat mai mult in aceste cazuri. Si pe pamant, intr-o stare de fericire omul uita toate necazurile si greutatile, are o stare de beatitudine. Acum te poti gandi ca acea stare din Rai e de cateva ori ai intensa si, cel mai important, e neintrerupta, constanta. Nu sunt perioade de fericire alternate cu unele mai putin bune.