In legatura cu avortul

[sophia]

Pentru Parascheva16 (si nu numai):

1. Nu stiu de ce tot generalizam vestul. Eu una vad o diferenta intre vestul din USA si Canada si cel din Europa.
In tara in care ma aflu eu (in Europa), sunt rare cazuri de nastere la domiciliu si la alea care sunt nu lipseste totusi moasa. De ce spui tu ca este normal in alte tari?

2. Aici, asa cum am mai spus mai sus, exista mai multe probleme care nu prea se pot diferentia din lipsa de informatii:
- lipsa de incredere in medici si moase
- lipsa de incredere in serviciile medicale (spital)
- spaimele si experienta personala a Cristinei

In plus imi este greu sa definesc, dar am observat totusi pe mai multe fire de discutii o aversiune a celor credinciosi spre sistemul sanitar (acte medicale, medici, tratamente, nastere asistatat etc.).

Cristina singura a scris ca totul s-a terminat cu bine, deci nu ne facem griji legat de prunc.

Pe noi ne-a socat alegerea ei si pe ea am comentat-o. Cu atat mai mult cu cat am inteles din mesajele ei ca ea insasi lucreaza in sistemul medical, sau social (ceva consultanta pentru femeile/fetele insarcinate). Poate ma insel eu.

Sincer vorbind, eu nici nu pot sa-mi imaginez o nastere acasa. Nu pot si pace. Nu vad conditiile, in primul rand.
Am mai citit in carti ce-i drept. Peste tot am vazut ca se chema moasa, indiferent daca erau intr-un sat, sau in ce perioada istorica. La castele aveau si moasa si medici. Nimeni nu nastea singur.

Mai intai ca trebuie masuri de igiena deosebita, asepsie. Cum se asigura asta acasa? Pe urma acasa mai ai alti copii, sotul. Stau si se uita la tine, sau ii trimiti la plimbare? Sau cum? Iti trebuie pe cineva sa-ti taie cordonul ombilical, sa-ti preia si sa spele si imbrace copilul. Sa-i faca niste consultatii.
Trebuie vazuta mama, sa elimine placenta, sa nu aibe hemoragie, sa fie cusuta daca se rupe etc.
Cine face actele copilului? Ca trebuie sa te duci la sfat cu actul de la spital din cate stiu.

Asta in afara de riscuri. Chiar daca mama si copilul sunt O.K. si sarcina normala, nu poti stii ce apare la nastere.

Eu inteleg anumite spaime fata de medici, diagnostice, sistemul sanitar. Am si eu spaimele mele, dar sunt situatii in care trebuie gandit totusi la riscuri pentru tine si cei din jur.

Pe mine m-a socat povestea Cristinei. Sincer.
Vorbim pe atatea fire de protejarea copilului, chiar pe firul asta despre avort, despre protejarea chiar a embrionilor si pe urma ni se pare normal sa ne asumam asa riscuri fata de prunc la nstere si fata de fratii lui?

M-a socat si din alte puncte de vedere omenesti: faptul ca a fost singura cu aceste spaime si decizii. Nu sot, nu parintii ei, nu prietena, sau alte rude.

Si ma intristeaza si la modul general ca si azi (doar stiu cum era cu ani in urma in spitalele din tara) exista motive de frica de medici, moase si spitale si actul medical.

Decizia asta pentru sau contra cezarianei mi se pare mult prea scoasa din context si dusa in scandal. Si iata ca femeile nu stiu ce sa faca la caz concret. Asemenea decizii trebuie luate de comun acord cu medicul si analizata necesitatea. Nici fara rost, dar nici sa interzici si sa mergi la riscuri grave aiurea.