Cum sa gandim corect...

[florin.oltean75]

În prealabil postat de iondan

Te contrazici singur. Daca ai fost creat imperfect de ce crezi ,in acelaşi timp, ca ratiunea ta (cu care analizezi concepte)e perfecta?

Unde am afirmat ca ratiunea este perfecta, cu atat mai putin "ratiunea mea"?

Este propria ta deductie, propria ta proiectie incriminatorie?

Cand argumentul se epuizeaza, tentatia de a recurge la incriminare, direct prin epitet, poate fi irezistibila.

Se poate vedea aceasta in fiecare zi. Se poate vedea prin oglinda istoriei. Vorbeste instinctul de autoconservare care coboara dialogul din atmosfera rationalului in zona de penumbra a acuzarii directe- fara argument. Argumentul nu mai conteaza - pentru ca pare a fi o problema de supravietuire. Si este intr-un anumit sens. Pentru ca ne identificam atat de mult cu parerile noastre, incat orice alta perspectiva este perceputa ca atentat la viata insasi. In aceste circumstante lipsa de respect devine perfect justificata, iar verdictul fara argument exonereaza agresivitatea instictuala. Acuzarea poate imbraca cele mai hidoase forme, pentru a nimici complet punctul de vedere al celuilalt.

Ratiunea este si ea limitata, imperfecta. Din pacate. Are si ea propriile ei dogme.

De exemplu, o zona de frontiera este "principiul tertului exclus", utilizat in rationamentul din postarea anterioara.

Este un principiu care nu este infailibil, insa aplicat cu consecventa are o profunda valoare cognitiva.

Dumnezeu nu se supara daca este cercetat, inclusiv cu acest instrument logic.

Dumnezeu nu se supara daca este certat, pentru ca avem intelegerea limitata. Pentru ca cine se cearta se iubeste - valabil si in relatia "nimic -eu" /"tot-Dumnezeu".