Teoria Evoluţionistă se desfiinţează

[AlbertX]

Extras din: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/11.htm

Comparaţia modelelor creaţionist si evoluţionist

Aşa cum va rezulta din lucrare, este imposibil să se demonstreze prin metode ştiinţifice care model este corect, aceasta din cauză că în esenţă metoda ştiinţifică de analiză se bazează pe observaţia experimentală şi deci pe repetabilitate.

Rezultă clar că un investigator ştiinţific cât ar fi de genial şi răbdător în munca sa de câteva zeci de ani, nu va putea niciodată să observe repetabilitatea originilor, indiferent în ce domeniu ar dori s-o determine.

Cu toate că este important ca omenirea să posede o filozofie a originilor, aceasta poate fi dobândită individual doar prin credinţă şi nu prin cunoaştere, acceptând unul sau altul din modele.

Dacă un pragmatic care insistă că el crede doar în ce el poate vedea, el de fapt crede că pragmatismul este cea mai bună şi corectă filozofie, cu toate că în acest caz el nu ar trebui să creadă în atomii invizibili sau în alte abstracţii, cum ar fi viitorul. Ca o consecinţa a observaţiei, credinţa în ceva este necesară pentru o minte sănătoasă cu adevărat. Deci o filozofie a vieţii este o filozofie şi nu un experiment ştiinţific.

Din acest punct de vedere, putem afirma:

- Modelul creaţionist nu poate fi demonstrat întrucât creaţia nu se mai produce în prezent ca să fie observabilă, ea s-a produs o dată, în trecut şi acest fenomen nu este accesibil metodei ştiinţifice de cercetare. Este imposibil în prezent să se imagineze un experiment ştiinţific care să descrie procesul creaţiei nu numai pentru om care ar fi cel mai complicat, dar nici pentru cele mai simple vieţuitoare;

- Modelul evoluţionist nu poate fi demonstrat, întrucât dacă evoluţia se produce şi azi, ea operează prea încet ca să fie măsurabilă. Tranziţia unui tip de organism într-un organism de tip superior, presupune milioane de ani şi nici o echipă de cercetători nu se poate încumeta să înceapă un astfel de experiment.

Câteva observaţii referitoare la modelul evoluţionist:

a. Evoluţia operează aşa de încet pentru observaţia ştiinţifică încât chiar unul din cei mai mari savanţi evoluţionişti, Theodosius Dobzhanski [2 ] admite: "Aplicabilitatea metodei experimentale la studiul acestor procese istorice unice este restrânsă puternic înainte de orice altceva de către intervalul aşa de scurt al vieţii unui experimentator". Deci se admite de către evoluţionişti că metoda experimentală este imposibil de aplicat în cazul evoluţiei.

b. Modelul evoluţionist este o dogmă incapabilă de a demonstra falsitatea sau eroarea, aşa cum pretinde metoda ştiinţifică de analiză. In [3], Paul Erlich unul din biologii moderni arată: "Teoria noastră a evoluţionismului a devenit una pentru care nu poate fi verificată eroarea ei (nu poate fi falsificabilă) prin observaţiile posibile ...Ideile evoluţioniste au devenit o parte a dogmei evoluţioniste acceptată de cei mai mulţi dintre noi ca o parte a perfecţionării noastre.” Peter Medawar [4 ] arată că nu există un test al evoluţionismului. "Sunt obiecţii: filozofică şi metodologică la teoria evoluţionista... Este atât de dificil să imaginezi ori să cercetezi un episod evoluţionist care să poată explica formularea neodarwinistă.” Cu alte cuvinte, ambele: gâtul lung al girafei cât şi gâtul scurt al hipopotamului pot fi admise ca explicabile prin selecţia naturală. Adică, o teorie care încorporează orice lucru real, explică nimic [1,pag7]. Aceasta este o tautologie.

c. Evoluţionismul este un sistem autoritar care trebuie crezut. Profesorul evoluţionist englez H. Matthews recunoaşte în prefaţa cărţii sale[5]: "Credinţa în evoluţie reprezintă o paralela exactă cu credinţa în creaţia specială, ambele au concepte pentru care credincioşii ei cunosc că este adevărată, dar pe care până în prezent n-o pot demonstra."

d. Motivul pentru care modelul evoluţionist a fost şi este încă acceptat de o mare parte dintre savanţi, nu este justificat doar de evidente ştiinţifice. Astfel D. M. Wattson unul dintre cei mai mari atei şi evoluţionişti face remarca[6]: "Astfel dacă vom face o paralelă a teoriei evoluţiei cu ea însuşi, ea este o teorie universal acceptată, nu din cauză că adevărul ei poate fi demonstrat logic şi coerent, ci din cauză că singura ei alternativă, creaţionismul este clar incredibil. Cu alte cuvinte dacă nu există Creator, atunci în mod special creaţia este incredibilă. În prezent putem spune că există o serie mare de savanţi, care găsesc că este mai uşor să crezi în divinitatea omnipotentului Creator decât în divinitatea profesorului Wattson.

Va recomand sa cititi continuarea aici: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/11.htm

[AlbertX]

Extras din http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/11.htm

Prezentare succintă a modelului creaţionist

Modelul creaţionist postulează o perioadă specială de creaţie la început, inclusiv în această perioadă s-au stabilit toate legile de bază ale naturii şi toate categoriile naturii (incluzând speciile majore de plante şi animale). Omul a fost special creat într-un proces care a durat puţin. Odată ce creaţia s-a terminat, acest proces al creaţiei s-a conservat prin două legi energetice prin care Creatorul susţine şi menţine baza sistemului de El creat. Aceste două legi sunt: legea conservării energiei şi respectiv legea entropiei (ultima arată că energia folosibilă pentru lucrul mecanic este în continuă descreştere în univers).

... Aşa cum am arătat, după primele aselenizări în care s-au folosit staţii automate de recoltat roci, s-a produs un şoc şi o "trezire” a multor savanţi care au început să aibă îndoieli privitoare la modelul evoluţionist acceptat în mod oficial în scoală, universitate şi mediile academice în toate ţările lumii.

Pământul în timp a avut o serie de convulsii catastrofice, cea mai importantă în consecinţe fiind potopul.

Succint, se poate afirma că modelul creaţionist este caracterizat prin: supranatural, direcţionat din afară, cu scop clar al creaţiei, complet, aplicabil universal. Sistemul este direcţionat ireversibil, cu o degradare în timp a creaţiei, condusă de legea entropiei.

Prezentarea succintă a modelului evoluţionist

Modelul evoluţionist încearcă să explice originea, printr-o dezvoltare a tuturor lucrurilor în termenii legilor naturale şi a proceselor care operează astăzi la fel cum au operat în trecut.

Acest model nu permite existenta sau influenta unui agent extern sau a unui Creator. Universul în toate aspectele, evoluează el singur spre nivele mai ridicate ale ordinii. Conform acestui model, orice lucru din cosmos, de la corpurile cereşti până la existenta umană, s-au dezvoltat şi continuă să se dezvolte prin procesele evoluţioniste[7].

"Evoluţia cuprinde toate stagiile de dezvoltare ale universului: cosmic, biologic, uman şi cultural.. Viata este un produs al evoluţiei naturii anorganice şi omul un produs al evoluţiei vieţii"[8]. Sau o altă definiţie: "Evoluţia în sens extins poate fi definită ca un proces ireversibil, esenţial şi direcţionat în timp, în care cursul lui duce la creşterea varietăţii şi la un nivel superior de organizare a produselor sale"[9].

Sumar se poate spune că: evoluţia este naturală, autoconţinută, fără un scop dinainte cunoscut, direcţională, universală şi continuă. Pământul în timpul existentei sale a fost dominat de uniformitarism.

Impactul gândirii evoluţioniste

Mulţi oameni de ştiinţă, profesori şi cadre din învăţământul universitar şi liceal, consideră şi în prezent, creaţionismul drept o religie pe când evoluţionismul drept ştiinţă. Prezentarea corectă, cinstită a punctelor de vedere creaţionist şi respectiv evoluţionist despre primele origini reprezintă o mare responsabilitate pentru educaţia tineretului. De sute de ani oamenii au fost învăţaţi că toate lucrurile au fost create de Dumnezeu. Charles Darwin, fondatorul evoluţionismului clasic a acceptat în tinereţe explicarea teistică a primelor origini. Tânărul Darwin se ruga lui Dumnezeu ca să-i dea suport de ghidare în munca sa de cercetare. El în tinereţe considera Biblia drept o autoritate necontestată.

Dar în perioada sa de maturitate s-a schimbat. El treptat a început să se îndoiască de posibilitatea creerii fiinţelor de către Dumnezeu, şi a început să admită că ceea ce a dus la existenta florei şi faunei actuale de pe pământ s-ar datora legilor naturale de evoluţie. Prima lui schimbare în credinţa creaţiei, a apărut în timpul călătoriei lui cu vasul H.M.S. Beagle, în jurul lumii.

In această perioadă el a studiat cu atenţie două volume: din lucrarea lui Charles Lyell despre schimbările geologice şi o carte a lui Thomas Malthus despre consumarea hranei de către diferite populaţii din lume şi a făcut observaţii privitoare la structurile geologice, a florei şi faunei din America de Sud şi Insulele Galapagos din Oceanul Pacific.

In final el şi-a schimbat concepţia sa privitoare la creaţie, susţinând că interacţiunea diferitelor vieţuitoare în mediul natural a dus în timp la schimbarea organismelor lor, unele organe atrofiindu-se pe când altele s-au dezvoltat, astfel că, a susţinut el, au apărut noi specii de plante şi animale. Acest proces imaginat de el, a fost denumit selecţia naturală.

In timp, contemporanii săi, aşa cum a notat filozoful Herbert Spencer, au adoptat supoziţia: "...în natură în lupta pentru existentă, supravieţuiesc cei care se adaptează cel mai repede şi bine."

Această idee a lui Darwin, a fost repede acceptată de englezii victorieni, contemporani lui, care au cunoscut destul de multe lucruri despre: războaie, dezastre naturale, condiţiile meteorologice, etc.

O altă cauză a acceptării uşoare a ideii lui Darwin, fără o analiză ştiinţifică profundă, a fost şi faptul că englezii au putut accepta uşor selecţia naturală a plantelor şi animalelor făcând o analogie (bineînţeles incorectă) între această selecţie naturală şi selecţia organismelor domestice dirijată de om, după criterii clare de selecţie.

Dar Darwin niciodată nu a stabilit ştiinţific că selecţia ar fi demonstrat o evoluţie a speciilor de plante şi animale. El doar a prezentat o serie de idei care să justifice credinţa sa de bază.

De fapt până în prezent, nici un om de ştiinţa n-a fost capabil prin studii, argumente şi observaţii ştiinţifice să demonstreze apariţia de noi genuri de organisme vii (doar îmbunătăţiri în cadrul aceleaşi specii.

Cu toate acestea, nici un autor din secolul al XIX-lea nu a avut o influentă mai mare asupra oamenilor de ştiinţă din aproape toate domeniile, ca cele două cărţi ale lui Darwin: "The Origin of Species" [5 ] şi "The Descent of Man"[11,12,13 pag.5].

Darwinismul a fost mai târziu adaptat de neodarwinişti ca să răspundă mai bine criticilor oamenilor de ştiinţă şi această variantă modernă a primit titulatura: "Teoria sintetică modernă a evoluţiei".

Punctul de vedere evoluţionist a fost extins asupra întregului domeniu al cunoaşterii, astfel că se vorbeşte de "evoluţionismul total", care include evoluţia sistemului stelar, evoluţia moleculară, evoluţia organică, evoluţia culturală, economică, politică, etc.

In prezent neodarwiniştii, au părăsit conceptul de evoluţie continuă în timp îndelungat, care să asigure evoluţia lumii organice de la atomi spre om. Ei acceptă în prezent situaţii supranaturale în anumite faze ale evoluţiei. Astfel s-au introdus concepte supranaturale printre care enumerăm: "Big-bang”-ul care ar explica apariţia universului printr-o explozie a unei particule foarte dense, şi care apoi s-a extins în spaţiu şi s-au creat sistemele solare cu sateliţii lor, salturi de la o specie la alta etc.

Deci modelul evoluţionist modern nu doreşte să accepte fenomenul supranatural de creaţie iniţială, dar în schimb, acceptă pe parcursul evoluţiei anumite fenomene supranaturale, care să asigure stabilitatea modelului la criticile ştiinţifice tot mai puternice ce i se aduc.

Impactul în ştiinţă

In multiple ramuri ale ştiinţei, impactul gândirii evoluţioniste a fost aproape complet. Scriitori influienţi, lideri ai conceptului evoluţionist: Julian Huxley, Theodosius Dobzhanski şi Pierre Teilhand de Chardin au avut o puternică influentă în diferite domenii ale biologiei şi a altor domenii ştiinţifice învecinate. Ei au reuşit să impună în programul de învăţământ mediu şi universitar, precum şi în comunicările ştiinţifice şi de mass-media această gândire.

Revista la care au colaborat toţi marii susţinători ai modelului evoluţionist a fost The Origin of Species şi aceasta pentru o perioadă lungă de timp, de la apariţia ei în 1859 şi până în prezent. Au colaborat la această revistă în primul rând darwiniştii şi apoi neodarwiniştii şi respectiv creatorii modelului sintetic evoluţionist.

Influenţa evoluţionismului a creat confuzii în geologie, când pur şi simplu, s-a adoptat metoda datării rocilor în funcţie doar de fosilele găsite, fără să se tină cont că ordinea apariţiei fosilelor este doar o ipoteză sau model propus de evoluţionişti.

Desigur, în prezent influenţa evoluţioniştilor în ştiinţă este în continuă scădere, mai ales după anul 1970, când a început dezvoltarea impetuoasă a studiilor pentru întocmirea modelului complex creaţionist în SUA şi Canada.

Aşa cum am arătat, după primele aselenizări în care s-au folosit staţii automate de recoltat roci, s-a produs un şoc şi o "trezire” a multor savanţi care au început să aibă îndoieli privitoare la modelul evoluţionist acceptat în mod oficial în scoală, universitate şi mediile academice în toate ţările lumii.

Va recomand sa cititi continuarea aici: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/11.htm

[iuliu46]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

http://science.howstuffworks.com/question224.htm

Inteleg cum functioneaza masurarea pentru sute de ani lumina. Aici vorbeam despre stelele aflate la milioane/miliarde de ani lumina. Si spun si acolo ca nu se poate masura direct deci este aceeasi problema, nu avem un etalon cu care sa putem masura ci se fac anumite presupuneri bazate pe luminozitate sau red shift.

[AlbertX]

Extras din http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/14.htm

Comparaţie între cosmologie Şi cosmogonie

Cosmologia studiază natura universului folosind aparate de măsură şi tehnologii, cu scopul descrierii universului fizic şi observabil. Cosmologia studiază în prezent stelele, detectează secvenţe ale schimbării stelelor şi planetelor precum şi mişcarea planetelor în raport cu soarele.

Cosmogonia, prezintă lista de idei şi modele care să prezinte originea şi generarea universului.

Multe confuzii au fost generate în ultimii 50...80 de ani, din cauză că astronomii şi astrofizicienii au o mare rezistentă în a recunoaşte că există o diferenţă între cosmologie şi cosmogonie. Diferenţa este semnificativă, din cauză că cosmologii studiază ce se vede în prezent (chiar dacă fenomenul s-a produs într-un timp ceva mai îndepărtat, dar din cauza distantei, fenomenul este perceput în prezent), în contrast cu cosmologii care se referă la evenimente ce au avut loc în trecutul îndepărtat şi deci nu au o bază ştiinţifică de studiu. Ei pot emite presupuneri sau modele despre originea universului, a sistemului solar, etc. bazaţi pe legile şi observaţiile actuale efectuate asupra universului.

Limitele de măsurare

La fel ca şi oamenii de ştiinţă din alte domenii, astronomii au limitările lor în observaţii şi măsurători. Prima întrebare pe care un cercetător astronom o poate pune: "Care este mărimea universului?" Răspunsul este limitat de:

- nici un om de ştiinţă nu poate estima (sau măsura) mărimea universului;

- nici un om de ştiinţă nu poate măsura vârsta universului.

Pentru măsurarea distantelor mici ale sistemului solar, se foloseşte unitatea de măsură astronomică -A.U-, care reprezintă distanta de la pământ la soare. Aceste măsurători se pot face în prezent cu destul de bună precizie, folosind radarul şi tehnicile de măsurare care folosesc laserul ca undă reflectată. Nu de mult, cu impulsuri trimise spre lună şi recepţionate de radar, s-a măsurat cu destulă precizie distanta dintre lună şi pământ.

Distanta dintre pământ şi o stea poate fi calculată cu aproximaţie, măsurând poziţiile acestei stele de pe pământ la date diferite, de obicei la 6 luni. Folosind formulele trigonometriei sferice într-un triunghi format din diametrul elipsei de rotaţie şi steaua urmărită, poate fi apreciată distanta până la maximum 160 de ani-lumină (unde un an lumină reprezintă distanta parcursă de o rază de lumină, cu viteza de 300.000 km/s, într-un an.

Pentru distante mai mari de 500 ani lumină, se pot face doar vagi estimări de către astronomi folosind comparaţiile de culoare între diferitele stele. Deci astronomii nu pot măsura mărimea universului, ei o pot doar estima destul de vag. Cea mai grea problemă pentru astronomi în această direcţie o reprezintă geometria universului, pe care se pare că n-o cunosc în prezent.

Postulatele sistemului cosmologic

Ideea despre cosmos a astronomilor cosmologici, s-a schimbat în timp, în mare parte datorită aparatelor de măsură din ce în ce mai bune obţinute de-a lungul secolelor. In lupta cosmogonică intre evoluţionişti şi creaţionişti, adeseori evoluţioniştii în susţinerea ideilor lor de evoluţie, au încercat să explice schimbarea anumitor modele cosmologice elaborate de astronomi, drept o luptă între creaţionişti şi evoluţionişti, considerând că postulatele lui Ptolomeu (susţinute de biserica catolică o lungă perioadă de timp) despre sistemul solar ar fi nişte postulate creaţioniste (ceea ce este evident fals), iar cele mai noi adică ale lui Nicolaus Copernic, Tycho Brahe şi Johannes Kepler ar fi evoluţioniste.

Din această cauză, în prezent se discută serios şi se face o distincţie clară între cosmologie şi cosmogonie. Astfel postulatele care vor fi pe scurt prezentate, sunt postulate despre sistemul solar şi stelar elaborate de astronomi cosmologi, în străduinţa lor de a afla cât mai multe date şi legi despre sistemul nostru solar şi despre univers ...

Va recomand sa cititi continuarea aici: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/14.htm

[AlbertX]

Extras din: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/111c.htm

Din punct de vedere ştiinţific, religia poate fi definită în trei moduri:

a. Credinţa în divinitate (sau puterea supremă), sau puterea de ascultare şi adorare a creatorului.

b. Expresia acestei credinţe în ritual şi comportament.

c. Un anumit sistem specific al credinţei care constă în comportare şi preamărire.

De fapt, atât modelul creaţionist cât şi cel evoluţionist, acceptă că omul este într-adevăr conştient, că el este estetic, religios, pe când animalele nu au aceste calităţi.

Modelul ştiinţific creaţionist postulează un Creator omnipotent, omniscent, personal, ce are un scop în toate acţiunile sale, şi care a creat toate lucrurile, inclusiv omul (cununa creaţiei Sale). Acest model recunoaşte legea ştiinţifică a cauzei şi efectului ei. Creatorul, supranumit şi Cauza Primară este evident capabil să creeze omul ca fiinţă religioasă, cu inteligentă, scop în viată şi motivaţie etic.

Termenul religie are un sens foarte larg, el incluzând şi unele concepte de estetică.

Evoluţia este în ultimă instanţă şi ea o religie, de altfel ca şi ateismul.

Acesta este şi motivul pentru care creaţioniştii obiectează în învăţarea exclusivă în scoli a modelului evoluţionist, pe motiv că este singurul model ştiinţific. In unele state din SUA, deja, în scoli s-a reglementat predarea în paralel a celor două modele.

Că evoluţia reprezintă o religie, este recunoscut oficial de Asociaţia Umanistă Americană [1,pg.196]: "Umanismul este credinţa că omul îşi planifică singur destinul său. El este o filozofie constructivă, o religie nonteistă, a vieţii... Asociaţia Umanistă Americană este una nonprofit, organizaţie scutită de taxe, încorporată la începutul anului 1940 în Ilinois pentru scopuri educative şi religioase."

Scopul cursului de Creaţionism ştiinţific (predat la Universitatea Bucuresti) este de a pregăti studenţii să analizeze diferitele aspecte ale originii, numai pe baze ştiinţifice, fără să se refere în mod special la Biblie sau la doctrinele religioase. Tratarea va fi tot timpul prin comparaţie cu modelul evoluţionist, model "ştiinţific” până de curând infailibil şi admis ca un “adevăr ştiinţific” în comparaţie cu “dogmele religioase”.

Va recomand sa cititi tot cursul de Creaţionism ştiinţific aici: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/11.htm

[AlbertX]

În prealabil postat de t4ilgunn3r

Am ascultat discursul din film insa erau argumente biblice, nu stiintifice.

Extras din cursul de Creaţionism ştiinţific predat la Universitatea Bucuresti: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/19b.htm

Metoda bazată pe determinarea scăderii câmpului magnetic al pământului

Această metodă de datare (a varstei Pamantului) se bazează pe importantul studiu întocmit de Dr. Thomas G. Barnes, Profesor de fizică la Universitatea El Paso-Texas. Dr. Barnes are numeroase comunicări despre câmpurile electrice şi magnetice şi în special în domeniul câmpurilor atmosferice ale pământului.

El a urmărit cu atenţie măsurătorile făcute în diferite puncte de pe pământ pentru determinarea câmpului magnetic al pământului, şi aceasta pentru o perioadă de 130 ani (perioadă în care aceste măsurători s-au efectuat cu o anumită acurateţă şi precizie). Făcând calcule statistice şi analizând rezultatele obţinute, el a observat că scăderea valorii câmpului magnetic al pământului este exponenţială în această perioadă de 130 ani şi a dedus că durata scăderii la jumătate a câmpului magnetic este de 1.400 ani (dacă se consideră rata de scădere constantă pe o durată lungă de timp).

De aici a rezultat că deja acum 7.000 de ani în urmă, câmpul magnetic al pământului a fost de 2 exp. 5, adică de 32 de ori mai puternic ca în prezent. Cu 10.000 de ani în urmă, câmpul magnetic al pământului ar fi fost tot aşa de puternic ca şi câmpul magnetic al unei stele (acest lucru fiind puţin probabil şi aceasta din cauză că magnetismul stelelor este probabil datorat proceselor termonucleare, care pot stabili şi menţine un câmp aşa puternic).

Prin această metodă de datare, vârsta pământului poate fi de cel mult 10.000 de ani, această datare fiind trecută prima în Tabelul 9.1. şi aceasta pentru că este considerată în prezent (atât de savanţii creaţionişti cât şi de o mare parte din cei evoluţionişti), ca una din cele mai moderne şi demne de încredere metode de datare a vârstei pământului.

Din această cauză în prezent o mare parte din specialiştii în modelările electromagnetice cât şi cei în datarea vârstei pământului au început să facă investigaţii serioase în această direcţie şi după cum se pare după comunicările ştiinţifice din ultimii 10 ani, aici vor apare încă multe descoperiri interesante.

OBSERVATIE:
Probabil ca ateii si evolutionistii dupa ce vor citi randurile de mai sus, de multe, multe ori, vor ajunge pana si ei la concluzia ca "religia" lor este deja de domeniul trecutului ... si total fara legatura cu cercetarea stiintifica din ultimii 10 ani.

În prealabil postat de AlbertX

Extras din cursul de Creaţionism ştiinţific predat la Universitatea Bucuresti: http://ebooks.unibuc.ro/istorie/ioanis/19b.htm

Metoda bazată pe determinarea scăderii câmpului magnetic al pământului

Această metodă de datare (a varstei Pamantului) se bazează pe importantul studiu întocmit de Dr. Thomas G. Barnes, Profesor de fizică la Universitatea El Paso-Texas. Dr. Barnes are numeroase comunicări despre câmpurile electrice şi magnetice şi în special în domeniul câmpurilor atmosferice ale pământului.

El a urmărit cu atenţie măsurătorile făcute în diferite puncte de pe pământ pentru determinarea câmpului magnetic al pământului, şi aceasta pentru o perioadă de 130 ani (perioadă în care aceste măsurători s-au efectuat cu o anumită acurateţă şi precizie). Făcând calcule statistice şi analizând rezultatele obţinute, el a observat că scăderea valorii câmpului magnetic al pământului este exponenţială în această perioadă de 130 ani şi a dedus că durata scăderii la jumătate a câmpului magnetic este de 1.400 ani (dacă se consideră rata de scădere constantă pe o durată lungă de timp).

De aici a rezultat că deja acum 7.000 de ani în urmă, câmpul magnetic al pământului a fost de 2 exp. 5, adică de 32 de ori mai puternic ca în prezent. Cu 10.000 de ani în urmă, câmpul magnetic al pământului ar fi fost tot aşa de puternic ca şi câmpul magnetic al unei stele (acest lucru fiind puţin probabil şi aceasta din cauză că magnetismul stelelor este probabil datorat proceselor termonucleare, care pot stabili şi menţine un câmp aşa puternic).

Prin această metodă de datare, vârsta pământului poate fi de cel mult 10.000 de ani, această datare fiind trecută prima în Tabelul 9.1. şi aceasta pentru că este considerată în prezent (atât de savanţii creaţionişti cât şi de o mare parte din cei evoluţionişti), ca una din cele mai moderne şi demne de încredere metode de datare a vârstei pământului.

Din această cauză în prezent o mare parte din specialiştii în modelările electromagnetice cât şi cei în datarea vârstei pământului au început să facă investigaţii serioase în această direcţie şi după cum se pare după comunicările ştiinţifice din ultimii 10 ani, aici vor apare încă multe descoperiri interesante.

OBSERVATIE:
Probabil ca ateii si evolutionistii dupa ce vor citi randurile de mai sus, de multe, multe ori, vor ajunge pana si ei la concluzia ca "religia" lor este deja de domeniul trecutului ... si total fara legatura cu cercetarea stiintifica din ultimii 10 ani.

http://infidels.org/library/modern/d...tic_field.html

E destul de cunoscut argumentul...

Si Asociaţia Umanistă Americană a zis de umanism ca e o religie, nu de evolutie. Acest profesor le pune cuvinte in gura.
http://en.wikipedia.org/wiki/Humanism

[catalin2]

În prealabil postat de AlinB

Un crestin ar trebui sa accepte misterul, sa nu nege mai mult decat cunoaste sau sa faca afirmatii care frizeaz ridicolul in baza unui anumit fel de interpretare a Sf. Scripturi.

Ai doar partial dreptate, depinde de ce introduci la ce nu se cunoaste. Pentru ca ce nu ni s-a revelat, e evident ca nu se cunoaste si e gresit sa se faca speculatii. Altfel si un neoprotestant va spuen ca nu se cunoaste ce nu stie el din cultul sau, iar un ortodox e ori la fel ca el, ori afirma mai mult decat se cunoaste si e in eroare (din Biblie, cum zic ei).
In cazul Facerii lucrurile sunt clare, de sute de ani, nu de acum. Dintre toate cultele doar protestantii liberali contesta caracterul revelat al Sfintei Scripturi si spun, totodata, ca Facerea este o alegorie sau o colectie de mituri iudaice. In mare parte pe asta se bazeaza evolutionismul teist, care introduce o teorie stiintifica recenta, evolutionismul, in revelatie. O alta baza a evolutionismului teist e tocmai interpretarea aberanta, fara nicio logica, a Facerii, facuta de unii care se cred mai mari ca sfintii, in general din alte culte, in special catolici.
In ortodoxie evolutionismul teist isi are ca unica sursa pe Kalomiros, dupa ce a devenit stilist. Este Kalomiros versus toti sfintii. Talcuirea lui Kalomiros versus talcuirea sfintilor care au scris despre Facere.
Sfantul Vasile, sfantul Ioan Gura de Aur, sfantul Ioan Damaschin, sfantul Efrem Sirul si toti sfintii care au scris despre Facere au facut talcuirea textului revelat, nu au scris despre stiinta, iar cand au facut-o au mentionat ca e stiinta trecatoare a vremii, nu revelatie.
Daca e nevoie dau toti sfintii care au scris despre Facere; citez: "Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Efrem Sirul, Sfântul Ambrozie al Mediolanului și Sfântul Grigorie de Nyssa, care au scris omilii la Hexaimeron (cele 6 zile ale facerii lumii). Alți Sfinți Părinți care au lăsat lucrări pe această temă sunt Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Macarie cel Mare, Sfântul Isaac Sirul, Sfântul Simeon Noul Teolog ș.a.a., la care se adaugă și scrierile altor sfinți sau creștini, ca Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Grigorie Sinaitul, Sfântul Ioan de Cronștadt, Serafim Rose etc. Dintre teologii români, părintele Dumitru Stăniloaie s-a ocupat în mod repetat de această problemă, în conformitate cu principiile Creaționismului ortodox."
Cum poate sa creada cineva ca stilistul Kalomiros are o talcuire mai buna decat toti sfintii acestia?
Asadar, Facerea este cuvantul revelat. Daca mai e nevoie (desi Facerea este un text destul de clar, doar sa nu vrei sa vezi nu vezi ce scrie acolo), avem talcuirea facuta de atatia sfinti.
Ce spune altcineva nu are nicio legatura cu ortodoxia si nici nu o sa gasim asa ceva in ortodoxie, decat, cum am mai mentionat, la Kalomiros si la toti cei ce il citeaza pe acesta (pentru ca am vazut ca absolut toti il au ca sursa pe Kalomiros).
Discutia in plus este o aiureala, exista doar o versiune ortodoxa, nu mai multe. Alte puncte de vedere, gen evolutionism teist si alte aberatii, sunt din catolicism, stilism si alte isme. End game.

[AlbertX]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Si Asociaţia Umanistă Americană a zis de umanism ca e o religie, nu de evolutie. Acest profesor le pune cuvinte in gura.

Gresesti abaaaabbbb63, acest profesor nu pune cuvinte in gura nimanui, daca ai fi fost atent ai fi observat ca a dat un citat in acest sens si ca a mentionat sursa din care a dat acest citat, ia mai citeste inca o data:

"Că evoluţia reprezintă o religie, este recunoscut oficial de Asociaţia Umanistă Americană [1,pg.196]: "Umanismul este credinţa că omul îşi planifică singur destinul său. El este o filozofie constructivă, o religie nonteistă, a vieţii..."

[1,pg.196] se refera la cartea din care a fost dat citatul si pagina (196), ea este mentionata la Bibliografie:
- Scientific Creationism. Edited by Henry Morris. Master books, El Cajon, Clifornia-1982.

Este evident ca evolutionismul este o "religie", o religie apusa de cca 10 ani ... doar ca multi nu prea au auzit de acest lucru.

[catalin2]

În prealabil postat de t4ilgunn3r

Daca insa iesim din paradigma stiintifica, uniformista, si introducem factorul Dumnezeu, atunci nu putem discuta fiindca vorbim limbi diferite. Exemple:
- inelele copacilor nu sunt o referinta sigura pentru peste 10.000 de ani in urma (cum exista date) fiindca Dumnezeu putea face mai multe inele intr-un an!
- nu este necesar ca sa fi trecut milioane de ani ca lumina stelelor sa ajunga la noi: in momentul Creatiei, Dumnezeu putea sa fi facut si sfere de lumina in jurul fiecarei stele, astfel incat acestea sa fie vizibile de pe Pamant.

Ambele argumente le-am citit pe acest Forum.

Daca ai observat aici e un forum public, aproape oricine poate sa intre sa spuna orice vrea. Si eu am citit o gramada de aiureli pe forum, nu inseamna ca le iau ca punct de referinta.