Pastorala Sfantului Sinod - Hristos a devenit o persoana omeneasca ???

[bogdan81]

Conform invataturii sfintilor parinti, in om, vointa (thelesis) este o facultate care apartine naturii si are deci prin fire o inclinatie catre bine si catre Dumnezeu. Se intelege de aici in mod limpede ca indreptarea vointei spre Dumnezeu este spontana, naturala, de la sine, nedeliberata.
Pe de alta parte insa, daca in om NU ar fi decat aceasta vointa naturala, atunci ce deosebire ar mai fi intre om si naturile irationale care se misca doar sub conducerea firii lor ?
Dar parintii ne spun ca in om mai exista o vointa, gnomica (gnome), care apartine de data asta persoanei si care poate fi identificata cu liberul arbitru.
In acest sens, sf Ioan Damaschin spune : "In timp ce in fiintele lipsite de ratiune conduce firea, in om, insa, este condusa firea, pentru ca omul se misca in chip liber, potrivit vointei."
Sigur ca liberul arbitru ii da omului posibilitatea de a lucra potrivit firii sale, deci de a face voia Domnului, sau de a se razvrati si a cadea in pacat.
Invatatura ortodoxa, cand il defineste pe om ca liber, are in vedere faptul ca el este indatorat sa ajunga la asemanarea cu Dumnezeu, ceea ce inseamna ca acest lucru depinde si de el, de liberul sau arbitru.
Deci omul e chemat sa implineasca cerinta naturii sale, adica chipul divin din el. Dar pentru a se implini, atractia fireasca a naturii spre Dumnezeu, are nevoie sa fie sustinuta de vointa gnomica, personala, care reprezinta alegerea sa personala.
Sf Maxim marturisitorul spune aici ca: "natura este facuta sa se vrea pe ea insasi si doreste existenta ei naturala proprie si deplina."
La Dumnezeu exista o "identitate" intre firea si vointa Sa, dar acest lucru e de neinteles pentru mintea omeneasca.
Ceea ce este extraordinar, este ca Dumnezeu, din preaplinul iubirii sale il creeaza pe om cu adevarat ca un "alter", ca un altul cu care dialogheaza liber. Il face pe om persoana dupa chipul Sau. Parintii au legat chipul lui Dumnezeu din om si de aceasta calitate a persoanei umane de a avea liber arbitru, dupa cum recunoaste si Vlachos.
Ce este ciudat ca exprimare cel putin, este ca Vlachos spune ca la sfinti liberul arbitru dispare, facand loc vointei firii. Totusi, sfintii parinti, atat Grigorie de Nyssa cat si Maxim marturisitorul spun ca liberul arbitru este o proprietate umana indestructibila, ea reprezentand baza identitatii umane personale.