Modele de neiertare

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Da, si iei botezul muceniciei daca este cazul(plutonul de executie)

Mai exista asa ceva in ziua de azi?Ma refer la executie, in caz de refuz de participare.

Si daca un om nu e pregatit pentru mucenicie si merge fortat la razboi, mai exista mantuire?

Cum e corect?Sa refuzi participarea, stiind ca vei fi ucis...Nu e ca o sinucidere?Sau sa participi la un razboi nedrept in care nu crezi, ucigand alti oameni nevinovati?

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de alex190

Cum e corect?Sa refuzi participarea, stiind ca vei fi ucis...Nu e ca o sinucidere?

Pai te sinucizi tu sau te ucid altii ? Hello ?

Sau sa participi la un razboi nedrept in care nu crezi, ucigand alti oameni nevinovati?

Pai asa face un crestin? Omoara pe altii ?

În prealabil postat de alex190

Mai exista asa ceva in ziua de azi?Ma refer la executie, in caz de refuz de participare.

Si daca un om nu e pregatit pentru mucenicie si merge fortat la razboi, mai exista mantuire?

Cum e corect?Sa refuzi participarea, stiind ca vei fi ucis...Nu e ca o sinucidere?Sau sa participi la un razboi nedrept in care nu crezi, ucigand alti oameni nevinovati?

Da, legea martiala se stabileste in momentul in care tara intra in razboi. Atunci nu mai exista alta lege inafara de cea martiala, care zice ca orice barbat intre 20 de ani si ... 50 si ceva?.. este inrolat in armata automat, cu exceptia unor cazuri speciale (de obicei medicale). In momentul in care cineva refuza sa se inroleze, fara sa fie un caz special, este considerat tradator al tarii, iar orice tradator poate fi impuscat pe loc.

Desigur ca, in caz de razboi, presimt ca spagile doctorilor o sa creasca extrem de mult...

[bluester]

Am vazut mai demult un dascal care povestea ca odata, umbland prin sat s-a intalnit cu un cioban pe ulita. Fiind sub influenta alcoolului , ciobanul l-a lovit cu o piatra in cap (sau l-a lovit cu un ciomag , nu mai tin minte exact). Dascalul a trebuit sa se opereze pe creier si sa urmeze un tratament foarte costisitor... in plus dascalul avea si copii. Insa , spre mirarea tuturor, dascalul l-a iertat pe cioban si nu a depus plangere penala impotriva aceluia; ba mai mult , nu i-a cerut sa ii plateasca tratamentul medical.

Uneori ma gandesc : oare daca eram in locul lui l-as fi iertat ? Oare eu, dupa o operatie pe creier (posibil si o coma) oare as mai fi avut puterea de a il ierta pe acel individ ? Eu nu stiu ce sa-mi raspund la intrebare. Dar daca NU l-ar fi iertat, ce s-ar fi intamplat ?! Simplu : si-ar fi trait tot restul vietii in dusmanie, gandindu-se zilnic cu ura la cel care i-a facut rau.

Astfel, eu il consider pe acel dascal ca fiind un adevarat crestin care urmeaza invataturile Evangheliei , si care cu siguranta va fi iertat la randul lui de Domnul la Judecata de Apoi !

PS: Fericitul Augustin spunea : "Daca cineva iti face rau , iarta-l ! Caci daca nu il vei ierta , veti fi doi oameni rai !"

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Pai te sinucizi tu sau te ucid altii ? Hello ?

E instinctul de conservare.Cautam tot felul de argumente pentru a ne eschiva.
Multi dintre noi mai suntem crestini doar cu numele(nu ma exclud, desi incerc sa ma schimb) si ne e frica si de o intepatura de ac.Nu vreau sa spun ca intr-o situatie limita as da bir cu fugitii, dar nici nu imi alimentez o imagine fantezista de erou.As vrea sa cred ca intr-o astfel de situatie as avea taria sa infrunt greutatile, asa cum au facut-o si o fac multi oameni exemplari.Dar doar Dumnezeu stie cum am reactiona fiecare in momentul respectiv.Asa cum cineva bine spunea: e usor sa ne dam cu parerea din spatele monitorului.

În prealabil postat de oaie_cugetatoare

Pai asa face un crestin? Omoara pe altii ?

Categoric nu.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

1. Delia, am putut face multe dintre aceste trepte. Poate nu complet, sau poate nu chiar corect. Nu stiu..

Bravo tie! Eu n-am implinit-o nici pe prima.

În prealabil postat de sophia

Acelea de la 7-10 mi se par prea mult. Asta spun. Mi se par fara sens.

Nu eu le-am inventat. Hristos dixit! Iar El nu zice lucruri fara sens.
A 7-a "Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra mintind din pricina Mea" (Mt 5, 11).
A 8-a "De te loveste cineva peste obrazul drept, intoarce-i-l si pe celalalt" (Mt 5, 39).
A 9-a „Treaca de la Mine paharul acesta, dar nu voia Mea, ci a Ta sa se faca!”
A 10- a „Rugati-va pentru cei ce va vatama!”

În prealabil postat de sophia

Problema mea este ca prin aceste lucruri nu inlaturi raul.

Pai, hai sa vedem ce se intampla daca raspunzi raului cu rau sau daca raspunzi raului cu bine!

Exista o lege nescrisa. Cand e un incendiu, focul nu se poate stinge tot cu foc si nici cu vreo materie care il alimenteaza si amplifica, ci cu opusul lui: apa.
La fel, raul scade si se nimiceste daca nu il alimentezi tot cu rau, ci cu opusul lui, binele.
Dupa cum focul nu se stinge decat cu opusul lui, tot asa nici raul nu se stinge decat cu opusul lui: binele.

În prealabil postat de sophia

Iertarea asta mai are si un aspect negativ: daca tu il ierti pe omul respectiv si nu-i spui ce simti, ca te doare, ca nu e bine, acela va continua poate sa te raneasca. Nu va sti ca te raneste si mai mult, va crede ca tie nu-ti pasa ce face el.

Acuma, nu stiu, ai in minte ceva concret din viata ta? Ca asa, relatii in care nu rezonam cu ceilalti cam toti avem, dar de noi depinde sa nu le transformam in dusmanie si razboi de uzura psihica.
Ca daca un om pe care il consider rau, ma face sa sufar, iar eu ii raspund tot cu rau, nu fac decat sa inmultesc raul in lume. Era un om rau, acum sunt doi. Si el si eu.
Ca dincolo de ce se vede, cel care imi face mie rau, pe mine doar ma zgarie dar de fapt se sfasie pe el. Iar eu, daca pretend ca sunt un om credincios, ar trebui sa vad in el chipul Celui care l-a creat si sa stiu ca raspunzand cu aceeasi moneda, ranesc de fapt chipul lui Hristos.

Preocuparea mea sa fie nu cum sa nu ma raneasca altii pe mine, ci cum sa nu ranesc eu pe altii.

Iar daca altii o fac, sa-l rog pe Hristos sa ma ajute sa reactionez cum ar face El in locul meu. Cum de fapt a si facut pe Cruce si cum de fapt scrie in Evanghelie.

Ideea e ca in contexul relatiilor degradate de lumea de azi, conflictele se agraveaza tocmai pt. ca atitudinea celui care a inceput genereaza o reactie in lant. Numai daca nu raspunzi cu rau, se rupe lantul.
Exista un rau de pornire si un rau de reactie . Reactia la rau cere alta reactie si tot asa. Hristos ne cere nu doar sa nu fim noi cauza raului de pornire, dar nici sa alimentam raul de reactie.

În prealabil postat de sophia

Si se repeta, si iar inghiti. Stiu, de 77 ori cate 7. Dar durerea in suflet, rana, ramane si este mereu zgandarita..

Nu mai stiu cine ti-a explicat foarte bine mai demult pe forum ideea urmatoare (Ioan Cezar oare?). E pur si simplu tamaduitoare daca intelegi mecanismul.

"Daca cineva il tine minte pe fratele care l-a mahnit, suparat sau ocarat, trebuie sa-si aduca aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos, sa-l priveasca drept un binefacator. Caci daca te mahnesti in asemenea imprejurari e pentru ca sufletul tau e bolnav. Caci daca n-ai fi bolnav, n-ai suferi. Trebuie insa sa multumesti acestui frate fiindca datorita lui iti cunosti boala, trebuie sa te rogi pentru el si sa primesti ce vine de la el ca pe niste leacuri trimise tie de Domnul".

În prealabil postat de sophia

Ar trebui ca iertarea sa aduca ceva bun, sa aduca o schimbare in bine. Sa schimbe pe cel care greseste.

Sophia, preocuparea ta trebuie sa fie schimbarea ta, nu a celuilalt.
Daca Dumnezeu ingaduie sa trecem prin incercari care ne fac sa suferim, e pt. ca sufletul nostru inca mai are nevoie de multa slefuire, inca mai are nevoie sa fie arsa zgura de pacate si sa fie spalat cu lacrimi curatitoare. Si asta la inceput doare, dar mai apoi aduce mangaiere. Drumul spre propria inviere trece musai pe la Golgotha. Refuzand suferinta curatitoare, ne impotrivim propriei Invieri.

În prealabil postat de sophia

In mesajul acesta nu este vorba despre iertare. De ce ai dat aceste exemple?.

Ca sa comparam cu neimpotrivirea la rau pe viu (caz concret, recent) care ziceai ca ti se pare autoflagelare absurda. Desi ma depaseste ce e acolo, in Kenia.

[AlinB]

În prealabil postat de alex190

Asta mi se pare o mare problema.Sa fii fortat sa participi la un astfel de razboi.Mai exista mantuire pentru omul respectiv?Ce spun Sfintii Parinti in astfel de cazuri?

Ma gandesc la vreo 2 tarani de ai nostri, la o distanta de jumatate de tara, care au participat la al Al Doilea Razboi Mondial.
Imi ziceau ca trageau la intamplare, nu se uitau.
Oamenii s-au supus totusi vremurilor, dar nu foarte.
Si nu erau din cale afara de religiosi, pur si simplu felul lor de a fi, de asa natura.

Am mai citit despre cazul unui preot, care din motive de constiinta a refuzat sa se inroleze.
A fost inchis, probabil eliberat dupa cativa ani cand razboiul oricum s-a incheiat.

[delia31]

În prealabil postat de sophia

Aici am unele intrebari si nelamuriri personale, caci normal ca El ar fi putut sa faca si altfel.
Intrebarile mele se invart in jurul faptului ca nu au fost schimbati oamenii. Ca nu I-a schimbat. A venit, a indurat, dar cu oamenii nu s-a intamplat nimic.
Pe unul sau altul individual. Dar nu a schimbat ceva radical in omenire.
Sa vezi: uite oamenii nu mai ucid. Punct. Uite nu mai sunt razboaie. Punct. Oamenii nu mai fura. Punct.
Asa cum a disparut ciuma, holera, sau mai stiu eu.

In propozitia subliniata se ascunde un sarpe.
Ce trebuia sa schimbe radical si n-a schimbat? Pentru ce a venit Hristos in lume si n-a facut?
Daca zici ca n-a schimbat nimic radical, inseamna ca a venit degeaba? Si-a ratat misiunea? Ce vrei sa zici?

Imi pare ca din ignorarea sau gresita intelegere a motivului Intruparii, riscam sa ratam dimensiunea ontologica, tainica si de importanta cosmica a evenimentului Intruparii.

Cum n-a schimbat nimic radical? A desfiintat moartea. Ti se pare putin lucru? Mai putin decat eradicarea holerei sau leprei? Nu moartea biologica a desfiintat-o, ci pe cea sufleteasca, care e mai rea decat orice holera sau lepra sau ciuma ori malarie! E despartirea de Dumnezeu, e iad!

Hristos nu de aceea a lasat cerurile sa ne zica duminica de duminica ori seara la culcare povesti si pilde moralizatoare, desi fac parte si acestea din plan, ci a venit pt. a-si insusi El firea umana care era in moarte thanatos, pt. a o invia din interiorul ei si a ne-o da inapoi vindecata de stricaciunea si lepra mortii thanatos.

Al Doilea din Treime, dispus sa treaca hotarul de neimaginat dintre Creator si creatura, S-a golit pe Sine de stralucirea dumnezeirii, Si-a luat un trup omenesc din Cea aleasa sa I-l dea, un trup cu toate ale oamenilor, afara de pacat, S-a facut ca orice amarat de om modest, ca sa ce?
Doar ca sa se consemneze o carte despre El pe post de compendiu de buna purtare? E trist si tragic daca credem ca doar pentru atata lucru S-a facut Dumnezeu om.
Si ridicol... Vorba unui contemporan:” Nu e de crezut ca Dumnezeu a facut acest plonjon in lumea materiala doar pentru a tine un duios discurs de matusa cumsecade” (sa fii cuminte, sa nu ucizi, sa nu minti, sa nu faci prostii, sa nu raspunzi raului cu rau etc).

Ce nu schimba Dumnezeu e altceva. Nu ne incalca libertatea, nu ne obliga sa alegem Viata cu El.

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de delia31

In propozitia subliniata se ascunde un sarpe.
Ce trebuia sa schimbe radical si n-a schimbat? Pentru ce a venit Hristos in lume si n-a facut?
Daca zici ca n-a schimbat nimic radical, inseamna ca a venit degeaba? Si-a ratat misiunea? Ce vrei sa zici?

Imi pare ca din ignorarea sau gresita intelegere a motivului Intruparii, riscam sa ratam dimensiunea ontologica, tainica si de importanta cosmica a evenimentului Intruparii.

Cum n-a schimbat nimic radical? A desfiintat moartea. Ti se pare putin lucru? Mai putin decat eradicarea holerei sau leprei? Nu moartea biologica a desfiintat-o, ci pe cea sufleteasca, care e mai rea decat orice holera sau lepra sau ciuma ori malarie! E despartirea de Dumnezeu, e iad!

Hristos nu de aceea a lasat cerurile sa ne zica duminica de duminica ori seara la culcare povesti si pilde moralizatoare, desi fac parte si acestea din plan, ci a venit pt. a-si insusi El firea umana care era in moarte thanatos, pt. a o invia din interiorul ei si a ne-o da inapoi vindecata de stricaciunea si lepra mortii thanatos.

Al Doilea din Treime, dispus sa treaca hotarul de neimaginat dintre Creator si creatura, S-a golit pe Sine de stralucirea dumnezeirii, Si-a luat un trup omenesc din Cea aleasa sa I-l dea, un trup cu toate ale oamenilor, afara de pacat, S-a facut ca orice amarat de om modest, ca sa ce?
Doar ca sa se consemneze o carte despre El pe post de compendiu de buna purtare? E trist si tragic daca credem ca doar pentru atata lucru S-a facut Dumnezeu om.
Si ridicol... Vorba unui contemporan:” Nu e de crezut ca Dumnezeu a facut acest plonjon in lumea materiala doar pentru a tine un duios discurs de matusa cumsecade” (sa fii cuminte, sa nu ucizi, sa nu minti, sa nu faci prostii, sa nu raspunzi raului cu rau etc).

Ce nu schimba Dumnezeu e altceva. Nu ne incalca libertatea, nu ne obliga sa alegem Viata cu El.

Suflet binecuvantat! Sa-ti umple Dumnezeu inima de har si lumina! Nu-mi plac laudele, nici sa le primesc, nici sa le fac, fiindca aduc slava desarta, dar aici nu m-am putut abtine!

[Mihailc]

La cât de sceptică e Sophia, mi se pare neconvingător să-i spui "a desfiinţat moartea", în timp ce se moare pe capete în lumea întreagă, iar bisericile sunt bolnave de tanathos de la vlădică până la opincă. Până şi cele mai puternice adevăruri ale credinţei riscă să eşueze în limbaj de lemn prin abuz retoric şi formulări sufocate de corectitudine religioasă.

Nu ne obligă să alegem viaţa cu El, dar nici nu ne împiedică să ne amăgim că am ales viaţa cu El.

Nu mă mir că apar tot mai mulţi nedumeriţi care pun întrebări aparent proaste, tocmai pentru că sunt sătui de cateheze pentru coafeze.