Cugetari din Dharma

[florin.oltean75]

În prealabil postat de delia31

@Florin
Cateva intrebari, daca-mi permiti.
De ex., ziceai aici:

Nu zic ca in Scriptura, nici vorba de reincarnare, ci dupa moarte, e judecata particulara a fiecaruia. Sa dau doar un exemplu. Epistola catre Evrei 9, 27: "Şi precum este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecata".

Daca "omul" este inteles a fi forma fizica (sa spunem o anumita instanta a continuumului corporal - trupul este si el ca un fluviu, curge cu fiecare nanosecunda) asociata cu o anumita identitate asumata circumstantial (in raport cu reperele impermanente ale acestei realitati) atunci "omul" moare o singura data.

De fapt, este irepetabil in fiecare instanta a curgerii sale psihosomatice.

Deci nu avem nicio contradictie cu invatatura budista.

"Reincanarea" se produce in fiecare fractiune temporala. Moartea este doar un hiatus mai abrupt pentru perceptia obisnuita.

Cum se impaca budhismul cu conceptia crestina referitor la moartea si inaltarea lui Hristos?

Dupa moarte, El a inviat si apoi S-a inaltat cu trupul pnevmatizat la cer. In loc sa se intrupeze din nou, conform conceptiei budhiste (btw in ce anume? alt om?).

Fie crezi ca jertfa lui Hristos a fost arhisuficienta si singura salvatoare, si nu mai e nevoie de alta reincarnare, fiindca odata cu evenimentul Pogorarii Sf. Duh si inceputul coagularii Ecclesiei ca trup mistic al carui cap e Hristos, s-a incheiat era Hristosului istoric, si a inceput cea a Hristosului euharistic iar El e prezent in Biserica pentru toti suferinzii lumii pana la sfarsitul veacurilor fara sa fie nevoie sa se reincarneze pentru fiecare generatie pentru a-i salva de suferinte. Nu mai e nevoie decat de disponibilitatea suferinzilor de a se lasa tamaduiti de El asa cum a randuit El prin sfintele taine si randuielile bisericii.

Fie, crezi ca Hristos, dupa moarte, neoptand pentru metempsihoza in varianta budhista, n-a atins treapta de Bodhisattva si in loc sa se reincarneze din nou si din nou, a ales sa ignore suferinta oamenilor.

Ce inseamna, in cazul lui Hristos, treapta de care spui? De fapt de ce S-a intrupat Al Doilea din Treime? In ce fel ii foloseste ontologic umanitatii si intregului cosmos intruparea lui Dumnezeu? Ca doar invataturi morale si povete si pilde ne putea transmite si fara sa se intrupeze. Prin oameni alesi. Nu (doar) pentru asta s-a facut ca una din creaturi insusi Creatorul. Iar de reincarnat, dupa ce a murit pe Cruce in locul intregii umanitati, nu s-a mai reincarnat.

Sau cum e? Cum impaci ceea ce ai afirmat mai sus cu ideea crestina ca dupa Inaltarea cu trupul la cer, Al Doilea din Treime nu S-a des-trupat ca sa se reincarneze in altceva iar si iar?

Marele secret este ca totul este spiritual, ceresc. Asa a fost la inceput (un inceput fara inceputuri) asa este si asa va fi dintotdeauna.

Insa omul percepe, gandeste dihotomic in termeni de CER si PAMANT.

Nu vede ca totul este ceresc. Pamantul apare ca "pamant" pentru ca mintea este cazuta, este ignoranta, sufera de necunostinta.

Dumnezeu fiind peste tot, doar alege sa se arate omului in parametrii capacitatilor sale de a percepe si intelege.

Pentru ca Dumnezeu nici nu pleaca, nici nu vine, nu se inalta si nici nu se coboara

Omul intelege doar fenomenal, in termeni de forma-miscare-timp-substantialitate.

-----

Dumnezeu invata pe fiecare cum sa se ridice de la cunoasterea in parte (secventiala) la o cunoastere plenara - apexul cognitiei.

Ofera modele de urmat, prin Iisus (in care Tatal se reflecta desavarsit), prin sfintii sai - lectii de viata - ca sa ne forteze sa gandim, sa cautam, sa intrebam, sa contemplam.

--------

Budhismul opereaza cu timpi macrocosmici.

Marea Apocalipsa budista conform sutrelor s-ar produce o data la ...1280 de miliarde de ani (maha kalpa).

Varsta universului actual, ar fi, conform calculelor fizicienilor de aproximativ 13-20 miliarde de ani. Insa in budism numarul universurilor sunt infinite. Nu este doar ceea ce percepem si gandim cu ajutorul simturilor noastre.

Acesti timpi sunt "infricosatori de mari".

Insa, toate acestea din perspectiva intelegerii mintii obisnuite, dinamic/temporala.

Asa cum Dumnezeu nu pleaca si nu vine, asa nici un Bodhisattva care il reflecta, in mod esential nu pleaca si nu vine.

Un Bodhisattva (sfant) se goleste de sine pentru a-L lasa pe Dumnezeu sa straluceasca in inima lui in toata plenitudinea Sa.

Dumnezeu se arata cum doreste, in ce forma doreste, in ce timp doreste astfel incat sa fie inteles, sa dea omului posibilitatea sa parcurga actional-contemplativ toata scara pana la El.