Păcatul susținut de Presedinte !

[ioan67]

În prealabil postat de cristiboss56

Adevărat, adevărat graiesti, si atunci ucenicul îsi urmează maestrul lui , il "copiază " , se identifică cu el , numai că realitatea din teren nu o confirmă, ci dimpotrivă.
Il vezi tu pe maestrul sa stea nopți pierdute pe net in dispute sterile , sa se faleasca cu învățătura X sau Y si câte si mai câte :)
Ori te identifici cu maestrul , ori nu , ori iubesti , ori nu !
Nu poți sluji la doi stăpâni, Ioane :)
Apoi , pupatul ăsta in fund dintre voi a devenit mai mult decât amuzant :)))

Cristian, ce spui tu e valabil, da, privind sintetic procesul devenirii ucenicului (şi al maestrului, că el nu e inert în relaţia cu dicipolul).
Însă, te rog să îţi aminteşti, procesul acesta are mult e etape. Nu se face bătînd din palme şi pot trece ani buni până la o metanoia serioasă. Şi de fapt procesul continuă la nesfârşit, aşa încât ucenicul nici nu e sigur vreodată că e demn de maestrul său.
Deci nu putem cere de la început lui Ovidiu să fie aidoma lui Rafail sau Arseni. Dealtfel, nici măcar nu este acesta sensul discipolatului!
Iar iubirea, Cristian, se poate manifesta în nesfârşite moduri. Pentru unii poate fi chiar pe net, ce ştim noi?...
P.S. Dragă, tocmai mi-ai sugerat că mă pup singur în fund (că doară eu şi simpllu suntem aceeaşi persoană, nu? nu aşa trâmbiţai tu?). Îţi sunt recunoscător şi pentru aceeastă nouă exchibiţie. Mă cam doare însă spatele, de la o vreme... Nu vrei tu să vii şi să îmi arăţi cum se face asta fără dureri?