Despre bioterapie

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de heaven

Alexandru,poate pe Topcat il tineau baierile sa isi bata capul cu tot felul de divergente cu tine...la mine nu e cazul si chiar am lucruri mult mai bune de facut cu timpul meu.
In fata unui om care lipeste etichete pe cei din jur si palavrageste verzi si uscate despre ei fara a avea macar curiozitatea sa ii cunoasca nu am de ce sa ma justific in vreun fel...
Daca asta este fericirea ta sa te vezi cum umpli paginile unui topic fara macar sa iti pui problema cine si ce a inteles din tot ce faci tu pe aici...e minunat!
Bineinteles,poti sa iti gadili singur ego-ul cum ca nu ma ridic la nivelul inteligentei tale,ca sunt o eretica si fug in fata sfiinteniei cu care iti indeplinesti misiunea pe acest forum,considera ce doresti si te multumeste,insa eu te salut din mers pentru ca pe lumea asta sunt lucruri mult mai constructive de facut decat sa duc polemici fara sens cu oameni care au mintea odihnita...
Oricum,imi cer iertare,pentru ca la un anumit aspect ai avut dreptate:anumite cuvinte au fost pornite dintr-un amestec de sictir,nedumerire si revolta,iar aici cu siguranta este responsabil si acel demon al mandriei de care vorbeai.
Esenta mesajului ramane,insa aceasi,dar probabil felul in care am abordat discutia trebuia sa fie mai bland,iertare,te rog!

Mânca-te-ar Raiul să te mănânce de Heaven! Mânca-te-ar Raiul!
Nici nu şti ce mi s-a bucurat sufletul când ţi-am citit ultima postare şi de aceea ţin să-ţi mulţumesc. Să mă ierţi că ţi-am răspuns aşa târziu dar fărâma de timp liber o am de abia acum. Ce-ai scris tu la sfârşit este cu adevărat leacul (panaceul) universal după care se tot agită alchimiştii (ei însă, uitând de Hristos, nu-l pot găsi). E aşa de simplu şi iubit cuvântul „iertare”. Când va pieri acest cuvânt prin nefolosire atunci cu adevărat va veni sfârşitul lumii.
Topcat fiind bărbat a fost făcut de Dumnezeu pentru cercetare, deoarece universul raţiunii este grădina raiului pe care Adam trebuia să o lucreze şi să o guste şi prin raţiunile ei să ajungă la Hristos.
Eva însă fiind luată din coasta lui Adam este de lângă inimă şi aşadar ea nu este atât de preocupată de lumea ideilor cât de oceanul sentimentelor. Este firesc deci pentru o femeie să nu guste schimburile de replici-idei ci să fie atentă la sentimente. De aceea mă şi adresez acum inimii tale pentru ca oceanul de sentimente pe care îl ai să devină un ocean de iubire.
Poarta iată ai deschis-o prin minunea lui „iartă şi te rog” şi deci te rog lasă-mă să intru şi eu acolo şi să-ţi cer iertare.
Scopul postării mele nu este unul personal. Ci a izvorât dintr-o durere a mea (pentru cei ce se vatămă cu o falsă medicină) spovedită şi care a primit canon acest lucru al meu. Dorinţa mea, mai mare decât cea de a convinge lumea despre vătămarea prin bioenergie, este de a transmite un mesaj de dragoste. Mare lucru este ca măcar unul din cei ce citesc postările să aibă un fior de dragoste izvorât din adevăr. Eu aşa mi-aş dori: să stăm la postat ca la o masă a dragostei de adevăr la care fiecare cu drag să aducă un fel de mâncare. Se poate refuza o mâncare care nu place dar din dragoste se foloseşte refuzul delicat. Nu la toţi plac toate mâncărurile deci e firesc refuzul. Dar mâhnirea mea cea mare este când apare duhul de ceartă. Fiecare ţine la ideile lui şi se lipeşte de ele şi ar vrea să şi le apere - este firesc. Dar aceasta nu trebuie să ducă la căderea în atacul persoanei a cărei idee i se combate. Pentru că de fapt ideea care o susţinem dacă e doar idee nu îşi are rostul. Ca să facă un bine nu trebuie să fie o idee ci un dar purtător de bucurie, purtător de dor deci de dragoste. Dacă e ceva care nu duce la dragoste e deşertăciune. Dacă ştim aceasta şi o şi vrem este vădit că nu putem obţine pe dragoste fără a oferi dragoste printr-un fel de a fi în dragoste.
Iar pentru că ce nu este Hristos nu este dragoste adevărată nici eu nu pot oferi pe altcineva. Iar cum Hristos este totul, afară de păcat (deşi a luat toate păcatele în Sine pentru a le vindeca) şi El este Calea, Adevărul şi Viaţa, când vorbim despre adevăr în orice domeniu pe El îl mărturisim.
Acesta este motivul pentru care sunt obligat, la cererea vecinilor noştri de masă a dragostei la subiectul bioterapie, să nu ofer numai o părere personală întru necunoștință deoarece ni s-a reproşat nouă ortodocşilor că interdicţia unor duhovnici de a recurge le medicina demonică provine din fanatism şi ignoranţă. S-a cerut, pe bună dreptate, din dorinţa de înţelegere a adevărului ortodox, explicaţia pe larg, în toate domeniile legate de medicina demonică, a fenomenului de înşelare demonică şi a roadelor sale. Desigur că unii sunt interesaţi de anumite aspecte alţii nu, dar eu sunt îndatorat de duhovnic să le dezbat pe toate până la cap din dragostea de a mărturisi - întru cunoştinţă – adevărul astfel ca cine e însetat de adevăr să scape de excrocheriile contemporane ce afectează viaţa veşnică. Nu poate cineva care iubeşte cu adevărat văzând pe cel iubit apropiindu-se de o prăpastie să nu strige STAI!!!
Poate că cel ce stă să cadă s-o speria de răcnet dar dacă ia aminte scapă de prăpastie şi nu se năpusteşte cu ură zicând „de ce ai strigat mă la mine mă!” ci îi mulţumeşte că l-a scăpat.
Salvarea în cazul prăpastiei bioterapiei ca şi în oricare alt domeniu nu vine de la mine ci de la Sfinţii Părinţi şi deci lor trebuie să le mulţumim iar nu mie. Eu chiar merit să fiu certat că „de ce strig” deoarece eu sunt cum ai zis doar un robot de citate. Însă în loc să-mi fie ruşine de aceasta mărturisesc că eu o şi doresc pentru ca nu cumva să caut slava mea şi să mă impun pe mine în loc de a mărturisi pe Hristos în domeniul medicinii.
Etichetele nicidecum nu-mi aparţin şi nu le lipesc pe persoane. Ele sunt indicatori de ferire de prăpastie eliberate şi tipărite la centrul de salvamont duhovnicesc care este Sfânta Biserică.
Departe de mine de a numi pe cineva eretic. Este o acuză aşa de gravă că mă înfiorez numai la gândul ei. Un părinte din pateric renumit pentru smerenia sa a fost pus la probă. I-au spus curvar şi a fost de acord, ucigaş şi a fost de acord, avar şi a fost de acord. Când l-au numit eretic a fost vehement împotrivă. Şi l-au întrebat de ce a făcut aceasta. A răspuns că toţi avem păcatele enumerate mai sus şi cu ele şi toate păcatele şi ne este de folos să le mărturisim că atunci Hristos ni le iartă pentru smerenie. Dar dacă am fi eretici atunci am fi despărţiţi de la Adevăr adică Hristos şi cine ne-ar mai putea scăpa? Căci doar Hristos este nădejdea noastră şi alta nu există.
Cei care sunt în Biserica Ortodoxă, chiar dacă au idei eretice, fiind în acest spital duhovnicesc au şanse de a scăpa până la sfârşit vieţii lor şi în realitate majoritatea chiar scapă.
Cei rupţi de Biserică însă, chiar dacă ar susţine idei ortodoxe nu se pot mântui deoarece mântuirea nu constă în posesia şi mânuirea ideilor ortodoxe ci în lipirea de Hristos. Ef.5:23. Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este. Aşadar cei care suferă de cumplitul păcat al dezbinării de Trupul lui Hristos nu are cine să-i scape fie că se numesc parasinagogă, schismatici sau eretici. Cine nu are Biserica drept mamă nu-L poate avea pe Dumnezeu drept Tată.
Aşadar eretic înseamnă îndepărtat de la Biserică şi o urăște sau îi este indiferentă din cauza unei credinţe greşite. În felul acesta este îndepărtat de la Capodopera, Mireasa, Casa, Dragostea lui Hristos şi deci şi de la Hristos.
Matei 18:17 iar de nu va asculta nici de Biserică, să-ţi fie ţie ca un păgân şi vameş.

Eu cred că cei ce scriu pe acest forum ortodox iubesc Biserica lui Hristos adică cea Ortodoxă, iar dacă nu toţi măcar tu. Şi deci nu cred că eşti eretică. Dar erezia vatămă mai mult decât celelalte păcate deoarece convinge că ceea ce este rău ar fi bun care trebuie făcut(deci cei mai buni dintre eretici sunt făcători de rău cu atât mai mult când fac binele în care cred ei pentru că nu se pot întoarce de la el crezându-l binele lui Dumnezeu. Cei mai răi dintre ortodocşi au şi ei un bine că ştiu că păcătuiesc şi deci au o şansă de salvare să se întoarcă de la răul pe care îl fac - având capacitatea de a-l recunoaşte că e rău prin Ortodoxia pe care o cunosc). În afară de asta erezia huleşte adevărul deci pe Hristos deci este cel mai grav păcat deoarece atacă pe însuşi Dumnezeu – Omul Mântuirea şi Nădejdea noastră, îndepărtând astfel pe eretic de la El.
Ereziile plutesc astăzi neobservate şi nebăgate în seamă sub umbrela ecumenismului sunt strecurate în ştiinţa cu nume mincinos şi sunt tunate de TV ca adevărul politic şi religios suprem. Dar asta nu înseamnă că sunt mai puţin vătămătoare şi otrăvitoare ci dimpotrivă sunt mai înşelătoare şi violatoare. De aceea dacă o văd pe Heaven în pericolul de a muşca un astfel de fruct otrăvitor să nu strig STAI!!!? Dacă nu fac aşa înseamnă că nu o iubesc pe Heaven. Iar dacă te-am rănit cu strigatul meu: iartă-mă.
În privinţa plictiselii şi aici ai dreptate dar nu pot să nu ofer ciorbă chiar dacă ţie nu-ţi plac decât prăjiturile deoarece unii au diabet iar alţii chiar preferă ciorbă. Dacă aş oferi numai prăjituri ar cârti ciorbarii. Aşa că dacă ce îţi ofer ţie nu-ţi place, iartă-mă. Spune-mi ce prăjitură ţi-ar place şi mă străduiesc să mă duc la cofetăria de sus şi o să ţi-o cumpăr dacă voi avea suficient aur duhovnicesc. Dacă nu, adu tu de la tine aurul dragostei tale sau prăjitura. Şi mie mi-ar place să vorbesc doar din inimă, vezi şi mie îmi plac prăjiturile căci nimic nu e mai dulce ca dragostea, dar dacă acesta este un subiect ştiinţific ce să fac trebuie să-l abordez ştiinţific, să mai adaug şi oleacă de muştar adică apologetica atunci când se aduce niscaiva mâncare alterată.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În privinţa tonului de răspuns iar trebuie să fac apel la Sfânta Scriptură
Când este interesul nostru personal trebuie să facem aşa:
Matei 5:38 Aţi auzit că s-a zis: "Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte".
Matei 5:39 Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
Matei 5:40 Celui ce voieşte să se judece cu tine şi să-ţi ia haina, lasă-i şi cămaşa.
Matei 5:41 Iar de te va sili cineva să mergi o milă, mergi cu el două.
Matei 5:42 Celui care cere de la tine, dă-i; şi de la cel ce voieşte să se împrumute de la tine, nu întoarce faţa ta.
Matei 5:43 Aţi auzit că s-a zis: "Să iubeşti pe aproapele tău şi să urăşti pe vrăjmaşul tău".
Matei 5:44 Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc,
Matei 5:45 Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi.
Aşadar când zice cineva ceva rău de mine cum că aş fi robot etc să zică cât o vrea că eu am datoria să răspund că sunt mai rău decât un robot fără cap şi celelalte.
Iar când este contra lui Hristos trebuie să facem aşa:
Ps.138:20. Aceştia Te grăiesc de rău, Doamne, şi vrăjmaşii Îţi hulesc numele.
Ps.138:21. Oare, nu pe cei ce Te urăsc pe Tine, Doamne, am urât şi asupra vrăjmaşilor Tăi m-am mâhnit?
Ps.138:22. Cu ură desăvârşită i-am urât pe ei şi mi s-au făcut duşmani.
Ps.138:23. Cercetează-mă, Doamne, şi cunoaşte inima mea; încearcă-mă şi cunoaşte cărările mele
Ps.138:24. Şi vezi de este calea fărădelegii în mine şi mă îndreptează pe calea cea veşnică.
Deci de zice cineva ceva rău de Hristos sau Ortodoxie sau adevăr să se păzească. Mă fac iute ca o ciuşcă.

Adică:
Ps.17:28. Cu cel cuvios, cuvios vei fi; şi cu omul nevinovat, nevinovat vei fi.
Ps.17:29. Şi cu cel ales, ales vei fi; şi cu cel îndărătnic Te vei îndărătnici.
Ps.17:30. Că Tu pe poporul cel smerit îl vei mântui, şi ochii mândrilor îi vei smeri.

Pentru că vrăjmaşul lui Hristos nu e nici măcar ereticul ci însuşi Satana care foşneşte în erezii.
Aşadar dacă din dorinţa de a răspunde polemic şi eficient la contradicţia împotriva adevărului te-am rănit făcându-te să crezi că nu te iubesc şi te-am jignit, iartă-mă.
Rămâne până la urmă totuşi iubirea şi din ea mulţumirea şi admiraţia faţă de tine că ai răspuns aşa de frumos cu "iartă-mă şi te rog"
Cu durere profundă şi dragoste personală către Heaven,
Alexandru.
PS. Îmi dăruieşti şi mie numele tău de botez ca să-l pot pune pe pomelnic? Măcar trimite-l pe mesaje private. Bogdaproste anticipat.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Că veni vorba de Ecumenism este de trei feluri:
1. Papist care spune că nu contează ce crezi doar să fi condus de papă (dar papa e conducător politic şi dacă politica ţării e împotriva politicii papei iată că nu poţi fi unit ori cu el ori cu ţara ta, iar dacă ai o credinţă că papa nu e infailibil cum poţi să-l mai ai ca şef infailibil deci contează şi credinţa pentru a fi unit cu el), deci e o unire falsă - o schizofrenie [Schizofrenia (greacă:Σχιζοφρένεια schizein= a despica, a scinda,phren = minte, suflet), (Bleuler, 1911)]a credinţei deci o boală;
2. Protestant care spune că nu contează ce crezi doar să faci fapte bune împreună cu ei (dar în funcţie de credinţă sunt şi faptele bune sau rele - de exemplu pentru unii protestanţi, în credinţa lor este faptă bună şi sodomia - şi dacă nu crezi la fel apare ceartă din faptul că pentru unii ce e faptă bună pentru alţii e rea, deci nu e unire adevărată) deci e o unire falsă - o schizofrenie.
3. Ortodox care spune că nu contează cine este şef ci credinţa să fie acea dată de Însuşi Mântuitorul, pentru că e singura care învaţă adevăratele fapte bune şi deci este şi singura care poate unii, căci numai Mântuitorul poate strica peretele cel din mijloc al vrajbei dacă ne unim însă numai în numele Său adică Adevărul. (Efeseni 2, „14. Caci El este pacea noastra, El care a facut din cele doua - una, surpand peretele din mijloc al despartiturii, 15. Desfiintand vrajmasia in trupul Sau, legea poruncilor si invataturile ei, ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea, 16. Si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia. 17. Si, venind, a binevestit pace, voua celor de departe si pace celor de aproape; 18. Ca prin El avem si unii si altii apropierea catre Tatal, intr-un Duh. Matei 18, „20. Ca unde sunt doi sau trei, adunati in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor.”; Ioan 14, „6. Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine.)”. Deci şi ierarhii noştri practică un astfel de ecumenism pentru a nu fi traşi la răspundere de Hristos că au închis uşa în nas la cei care ar fi devenit ortodocşi dacă li se arăta ce frumoasă este Ortodoxia, şi sunt de admirat cum nu modifică nimic din cele ale cultului şi credinţei noastre, ci se strecoară cu iscusinţă pe lângă mondialism fără a fi afectaţi de el. Este şi aceasta un dar al Duhului Sfânt {Matei 10, „16. Iata Eu va trimit pe voi ca pe niste oi in mijlocul lupilor; fiti dar intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii. 17. Feriti-va de oameni, caci va vor da pe mana sinedristilor si in sinagogile lor va vor bate cu biciul. 18. La dregatori si la regi veti fi dusi pentru Mine, spre marturie lor si paganilor. 19. Iar cand va vor da pe voi in mana lor, nu va ingrijiti cum sau ce veti vorbi, caci se va da voua in ceasul acela ce sa vorbiti; 20. Fiindca nu voi sunteti care vorbiti, ci Duhul Tatalui vostru este care graieste intru voi.[…] 24, 14. Si se va propovadui aceasta Evanghelie a imparatiei in toata lumea spre marturie la toate neamurile; si atunci va veni sfarsitul.”}

Are şi restul ecumenismului eretic ceva bun: „nu se mai taie oamenii în bucăţi”(Isaia 11, „6. Atunci lupul va locui laolalta cu mielul si leopardul se va culca langa caprioara; si vitelul si puiul de leu vor manca impreuna si un copil ii va paste. 7. Juninca se va duce la pascut impreuna cu ursoaica si puii lor vor salaslui la un loc, iar leul ca si boul va manca paie; 8. Pruncul de tata se va juca langa culcusul viperei si in vizuina sarpelui otravitor copilul abia intarcat isi va intinde mana.”
Are însă mult rău: „cred oamenii că indiferent de ce credinţă şi deci de ce fapte au se pot mântui şi iată că ei cred că pot deveni sănătoşi şi prin energiile demonice ale minciunii ereziei şi iată de aici cum vine şi credinţa în bioterapie şi de la ecumenism.
După cum şi zelotismul (cel povestit mai sus şi mai jos), acest flagel care urăşte pe cei de altă credinţă aduce boala urii şi judecării aproapelui adică a nu mai merge de fapt la doctorul dragostei - Hristos.

VA URMA (IV) IAR PROTESTANȚII

[ALEXANDRU ANASTASIU]

(IV) IAR PROTESTANȚII
au devenit și mai fanatici și mai criminali când au ajuns la putere dovedind prin aceasta că aceleași energii demonice le-au insuflat râvna rătăcită.
De exemplu Luther [Martin Luther (n. 10 noiembrie 1483, Eisleben,Saxonia - d. 18 februarie1546), preot şi doctor înteologie, a fost primul reformator protestant ale cărui reforme au fost aplicate în Bisericile Evanghelice-Luterane.Reforma protestantă dinGermania a fost începută de Martin Luther în 1517. El a încercat să reformeze anumite practici din Biserica Catolică dar n-a putut datorită fanatismului papistaş şi atunci în loc să meargă pe firul adevărului la Ortodoxie s-a rupt şi a făcut o rătăcire şi mai rea decât cea dintâi] tot timpul avea o ură de moarte faţă de Erasmus (Desiderius) din Rotterdam [(n. 27 octombrie ca.1466, Rotterdam/Olanda - d. 12 iulie 1536, Basel/Elveţia) a fost un teolog şi erudit olandez, unul din cei mai însemnaţi umaniştidin perioada Renaşterii şiReformei din secolele al XV-lea şi al XVI-lea, "primul european conştient" (Stefan Zweig). Pentru faptul că a criticat stările de fapt neconforme din Biserica Catolicăa timpului său, a fost considerat precursor al reformei religioase, deşi el însuşi nu a aderat la protestantism, preconizând în mod consecvent spiritul de toleranţăreligioasă.] Această ură se datora doar faptului că Erasmus nu a fost de acord cu dezbinarea sinagogii papiste şi apăra dogmatic liberul arbitru. Erasmus i-a scris chiar scrisori de felicitare şi încurajare la moderaţie la început când Luther nu căzuse încă în culmea mândriei de papă de la Wittenberg. Cu toate acestea Luther, deşi chinuit până la disperare de gândul că cele ce a făcut nu au fost bune că au dus la catastrofele, dezbinările şi asasinatele în masă care au urmat de la el, nu vroia să renunţe la nici una din gogomăniile sale şi avea în loc de rugăciune neîncetată ura neîncetată faţă de Erasmus.
De asemenea după cum spune Sfântul Apostol Pavel Romani 1, „21. Pentru ca, cunoscand pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au ratacit in gandurile lor si inima lor cea nesocotita s-a intunecat.22. Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni. 23. Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor. 24. De aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si pangareasca trupurile lor intre ei,” Sfinţii Părinţi comentează că la omul eretic şi mândru de minciunile lui vine un duh nestăpânit de desfrânare ca să se smerească şi să vadă cât de neputincios este şi rău şi să se lase de hule văzându-şi nimicnicia, iar dacă nu o face cade în altele mai mari. De aceea filozofii păgâni şi ereticii de multe ori nu se pot stăpânii şi cad mai ales în păcatul malahiei. Exemplificare în cazul nostru este şi Luther care n-a mai răbdat călugăria (era augustinian) şi fiind tot timpul doritor de desfrânare, ca să nu se facă de râs la acoliţii săi întâi a dogmatisit păcatul respingând cu argumente false din Scripturi călugăria apoi s-a căsătorit cu o călugăriţă (Caterina Bora). Era şi de o prostie duhovnicească celebră. Astfel când diavolul i-a apărut mulţumindu-i verbal rânjind cu o satisfacţie răutăcioasă de toată dezbinarea care o făcuse Luther în Apus şi de toate ticăloşiile ce aveau să se nască de aici şi mai ales de traducerea eretică a Bibliei în Germană şi de hulele la adresa Maicii Domnului şi la adresa Sfintelor Sinoade ecumenice, Luther în loc să se căiască şi să caute Adevărul, căci Dumnezeu atunci l-ar fi adus la Ortodoxie, a crezut că răpune pe drac aruncând în capul lui… o călimară. Această „ispravă eroică” - pată este prezentată cu o prostie îngămfată de toţi ghizii de la castelul Wartburg unde a avut loc evenimentul măscăricesc.
Luther era intolerant şi fanatic, nu a fost de acord cu nici o fracţiune care devia de la învăţăturile lui [nici cu Huldrych (sau Ulrich) Zwingli (n.1 ianuarie 1484 — d. 11 octombrie 1531) a fost conducătorul Reformei Protestante în Elveţia şi întemeietor al Bisericilor Reformate Elveţiene, nici cu Thomas Müntzer (n. 1469 Stolberg (Harz) - d.† 27 mai1525 lângă Mühlhausen /Thüringen) a fost un teolog evanghelist şi revoluţionar din timpul Războiului Ţărănesc German cu cei 12 „apostoli”ai săi şi cu toţi asasinii fanatici ai lui – la început ucenic al lui Luther dar care din cauză că a deviat a fost numit de Luther diavolul de la Muhlhausen, nici cu Martin Bucer (early German: Martin Butzer)[1] (11 November 1491 – 28 February 1551) nu a fost de acord pentru că era prea tolerant, fost călugăr dominican, nici cu Jean Œcolampade (1482-1531), réformateur de Bâle fost călugăr dat afară din călugărie şi devenit protestant etc. ]cu nici o altă aşchie ruptă din sinagoga papei decât cu cea a lui. Este specific aceasta tuturor dezbinătorilor de biserică. Aşa s-a întâmplat cu Biserica din Apus când s-a prefăcut în sinagogă a papei, erau la un moment dat 3 papi în acelaşi moment (care o fi fost cel infailibil) rupându-se în protestantism, şi mai nou în catolici vechi, şi monahismul lor în mii de ordine călugăreşti. Aşa s-a întâmplat cu protestanţii, neoprotestanţii, sectarii şi schismaticii de la noi stiliştii care s-au mărunţit în 22 de grupări ce se ceartă între ele. De unde se vede că duhurile dezbinării acţionează la fel fie prin erezie fie prin schismă fie prin parasinagogă. Scopul este unul DEZBINAREA DE SFÂNTA BISERICĂ ORTODOXĂ ştiind bine diavolul că „‘Extra Ecclesia nulla Salus’” în afara bisericii nu e mântuire.
La Munster (să-i spunem oare monster?) anabaptiştii au pus mâna cu violenţă pe oraş în 12 ianuarie 1534 ca să-l facă Noul Ierusalim, să aştepte pe Hristos să vină a 2-a oară să mântuiască pe cei aşa zişi „pecetluiţi de înger” Apoc. 7, „4. Si am auzit numarul celor pecetluiti: o suta patruzeci si patru de mii de pecetluiti, din toate semintiile fiilor lui Israel”. Sub conducerea lui Jan van Leyden marele profet al lor s-au petrecut următoarele fapte: la 10 mai plimbându-se pe fortăreaţă să inspecteze lucrările de fortificaţie a suferit un atac de „inspiraţie profetică” s-a dezbrăcat şi a făcut astfel inspecţia. Apoi sub porunca duhului (nu e nevoie să-l numim pe duh care este) pentru a asigura posteritatea noilor israeliţi a dat decret public de interdicţie al fecioriei şi de obligaţie a poligamiei. Ca să dea exemplu personal şi-a luat … 16 soţii. Cine s-a opus a fost decapitat sau tăiat pe din două. Rămăşiţele au fost arse. A numit 12 judecători şi a confiscat averile de la orăşeni pentru ca toţi să fie egali şi să aibă averi de obşte să nu se mai muncească şi să se hrănească de municipalitate. Prin iunie propovăduitorul sărăciei şi averii de obşte s-a proclamat rege cu coroană, lanţ de aur bătut cu nestemate şi terminat cu un glob de aur cu o cruce şi 2 săbii şi eghileţi de aur şi haine din ţesătură de argint cu diamante desfinţând cei 12 judecători şi punînd un consiliu privat de 4 oameni. Oamenii se dedau desfrâului cu vecinii de aproape şi de departe şi fiindcă era cald îşi scoteau paturile în stradă în văzul copiilor ca să şi educe în legea duhurilor lor cît mai cu pregătire. Iarna lui 1536 aspră oamenii au început să moară de foame şi frig. Bătrânii şi copiii sunt sugrumaţi pentru că familiile nu-i mai pot hrăni după ce au epuizat de mâncat caii, câinii şi pisicile. Morţii sunt arşi dar mirosul face o duhoare înspăimântătoare care îngrozeşte dar pe de o parte face poftă de mâncare şi atunci se trece la canibalism şi coprofagie.
Până la urmă intră armata de 1500 de călăreţi condusă de episcopul de Munster, leagă pe Leyden şi pe Knipperdoling locţiitorul regelui şi călăul lui personal de coada unui cal târâţi patru leghe şi păziţi şi nu arată nici o îndurare faţă de orăşeni. Pe 22 ianuarie episcopul papist comandă următoarea execuţie: sfâşiere de vii, foarte încet, cu nişte cleşti înroşiţi în foc. Trupurile mutilate ale şefilor au fost închise în cuşti de fier agăţate în vârful clopotniţei catedralei Sfântului Lambert unde au rămas mai bine de trei veacuri.
„N-am vrut să se întâmple asta”, aşa au zis puţinii supravieţuitori din oraş aşa a zis şi Luther deşi el a început dezbinarea şi a dat ideea (contrară Scripturii) prin Sola Scriptura (numai Scriptura) că oricine citeşte Biblia are „duh sfânt” şi o poate interpreta cum pofteşte, devenind astfel fiecare protestant şi cititor al Bibliei un papă infailibil şi aruncând astfel minţile acoliţilor lui direct în labele monstroase ale dracilor arhiconi, teologii iadului şi filozofii întunericului . Cu toate că a zis că „nu a vrut să se întâmple asta” răspunderea îi revine lui şi mai ales papei care s-a rupt de la Duhul Sfânt, cel care dă blândeţe, înţelepciune şi pace şi care nici până azi nu şi-a revenit şi a inventat fanatismul religios oficial cu nuanţă creştină (că fanatism au avut toţi ereticii arieni, iconoclaşti etc. şi au făcut crime), care a dezechilibrat pe oameni de s-au rupt de papă şi au ajuns până aici, şi s-a ajuns din dragoste de politică papa să dea girul şi nazismului. Zic papă deşi au fost mulţi papi deoarece instituţia papală cu mândria ei, prin dogmele ei a fost cauza unei astfel de lucrări şi comportament al papilor şi papistaşilor. La Ortodocşi păcatele sunt personale iar Ortodoxia îi corectează fiind credinţa lui Dumnezeu şi nu se ajunge aici, Ea este sănătatea minţii, inimii şi comportamentului. Dar la papişti dacă te conformezi 100% credinţei papale te închini unui dumnezeu străin şi chiar dacă moralmente pari sănătos atunci eşti 100% bolnav de mândrie prin însăşi această ciumă şi molimă a minţii, inimii şi comportamentului şi mori în înşelare dacă nu cumva cauţi cu sete adevărul şi te duce Dumnezeu la Ortodoxie.
Va urma cu
Exemplele continuă şi cu anglicanii

[ap2010]

Trebuie sa facem distinctie intre bioterapie,care inseamna tratament cu materiale biologice,mai concret ceaiuri din plante,tot aici intra si tratamentul cu ape minerale,regimul alimentar etc .(Daca se poate vindeca cineva astfel?DA!),si bioenergie care inseamna vindecare prin restabirea echilibrului energetic de catre un bioenergoterapeut,persoana care are un nivel energetic superior si pe care il poate dirija si controla.Ca un exemplu tehnic pot sa spun ca fiecare om ,ca orice corp viu,are camp magnetic si electric iar bolile produc un scurt-circuit in sistem care poate fi restabilit prin bioenergie.Vindecarea aici depinde de gravitatea bolii si de puterea bioenergeticianului,ca orice stiinta are limitele ei.Diferenta dintre o persoana care te poate ajuta in acest sens si una care vrea numai plata(necinstiti destui) este ca cei din a doua categorie spun ca e greu de rezolvat,necesita cheltuieli,ingrediente rare si nu iti ofera solutia de prima data.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de ap2010

Trebuie sa facem distinctie intre bioterapie,care inseamna tratament cu materiale biologice,mai concret ceaiuri din plante,tot aici intra si tratamentul cu ape minerale,regimul alimentar etc .(Daca se poate vindeca cineva astfel?DA!),si bioenergie care inseamna vindecare prin restabirea echilibrului energetic de catre un bioenergoterapeut,persoana care are un nivel energetic superior si pe care il poate dirija si controla.Ca un exemplu tehnic pot sa spun ca fiecare om ,ca orice corp viu,are camp magnetic si electric iar bolile produc un scurt-circuit in sistem care poate fi restabilit prin bioenergie.Vindecarea aici depinde de gravitatea bolii si de puterea bioenergeticianului,ca orice stiinta are limitele ei.Diferenta dintre o persoana care te poate ajuta in acest sens si una care vrea numai plata(necinstiti destui) este ca cei din a doua categorie spun ca e greu de rezolvat,necesita cheltuieli,ingrediente rare si nu iti ofera solutia de prima data.

Distincţia care o propuneţi nu este corectă. De la clasificare se poate manipula mult opinia, lucru obişnuit celor care oferă bioenergia ca metodă de tratament. Nu ne mirăm că susţinând bioenergia susţineţi şi o clasificare neştiinţifică a medicinii ci ne bucurăm pentru aceasta căci ne susţineţi (fără a vrea) argumentaţia că bioenergia este pseudoştiinţă.
Dumneavoastră numiţi fitoterapia, balneoterapia, tratamentul dietetic ca fiind bioterapie. Noi putem numi bioterapie atunci şi scărpinatul porcului dar nu contează ce numim noi bioterapie şi nici măcar termenul în sine ci realitatea care o acoperă.
Noi aici dezbatem tocmai criteriul de distincţie al tratamentelor medicale care folosesc energii dumnezeieşti, fireşti şi demonice iar nu denumirile lor neapărat pentru că cei ce se folosesc de energiile celui viclean sunt şi ei vicleni şi vor să dea o mască ştiinţifică prin denumiri şi explicaţii ştiinţifice la bătrâna vrăjitorie sau magie (magie = ştiinţă în limba celor vechi, deci nimic nou sub soare).
II.Cor.11:14. Nu este de mirare, deoarece însuşi satana se preface în înger al luminii.
II.Cor.11:15. Nu este deci lucru mare dacă şi slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptăţii, al căror sfârşit va fi după faptele lor.
Aşadar noi trebuie să privim la sfârşitul faptelor bioenergiei, adică la consecinţele asupra sufletului şi sănătăţii veşnice iar nu la vindecarea propriuzisă.
Nu negăm existenţa energiilor şi efectelor lor vindecătoare dar noi ortodocşii nu ne mulţumim cu empirismul deoarece noi avem datoria să deosebim şi duhurile (mult mai subtilă problemă) darămite energiile şi consecinţele lor veşnice.
I.Cor.12:4. Darurile sunt felurite, dar acelaşi Duh.
[…]
I.Cor.12:9. Şi unuia i se dă întru acelaşi Duh credinţă, iar altuia, darurile vindecărilor, întru acelaşi Duh;
I.Cor.12:10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi şi altuia tălmăcirea limbilor.
I.Cor.12:11. Şi toate acestea le lucrează unul şi acelaşi Duh, împărţind fiecăruia deosebi, după cum voieşte.
[…]
I.Cor.12:28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor.
I.Cor.12:29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?
I.Cor.12:30. Oare toţi au darurile vindecărilor? Oare toţi vorbesc în limbi? Oare toţi pot să tălmăcească?
Vedeţi aşadar că deosebirea duhurilor ca şi vindecările prin Duhul Sfânt se fac numai în Biserica Ortodoxă (căci nu toţi pot face toate ci este nevoie de Biserică) şi neapărat sub îndrumările apostolice? Aceasta deoarece vindecătorii sunt enumeraţi ierarhic după apostoli şi după învăţători tocmai pentru a afla că vindecarea trebuie supusă învăţăturii iar nu învăţătura să urmeze şi să se ia după vindecare.
Modelele tehnice cu omul ca obiectul transformă după opinia dumneavoastră pe chipul lui Dumnezeu în baterie de telefon Nokia. Depersonalizarea este specifică înşelării deoarece exclude participarea persoanelor la îmbolnăvire sau însănătoşire în funcţie de viaţa lor duhovnicească. Aşadar dacă trebuie să se regleze electromagnetic poate ar trebui pus pe un scaun electric şi executat. Desigur ar fi mult mai puţin gravă uciderea lui trupească decât uciderea sufletească pe care o suferă cel ce merge la bioenergetician, acest practician al medicinii demonice care alături de sănătate trupească dă şi o seamă de boli duhovniceşti unele ireversibile şi veşnice.
Dacă vă preocupă subiectul cu adevărat vă recomandăm să urmăriţi cum nu vindecarea e scopul existenţei ci mântuirea în postările anterioare. Acum arătăm cum influenţează credinţa sănătatea neamurilor şi generaţiilor. Apoi vom studia clasificarea şi modul de a privi al bioenergiei asupra medicinii, cu dezlegări ştiinţifice şi ortodoxe asupra fenomenului.
Cele ce le-aţi spus dumneavoastră sunt doar o repetiţie mai palidă a dezbaterilor fulgerătoare ce au fost pe această temă mai sus. Vă rog cercetaţi mai înainte de a da cu părerea.
Vă aştept, dacă doriţi să contribuiţi la acest subiect, să studiaţi problema şi să aduceţi argumente coerente la ce doriţi să susţineţi iar nu păreri superficiale sau măcar să contraargumentaţi fondat la studiul preluat din Sfinții Părinţi şi medicina ştiinţifică făcut de noi dacă nu sunteţi de acord cu cele scrise aici.
Despre bioenergie ca şi de vindecarea înşelătoare s-a scris deja mai pe larg la citatul de mai jos, dacă apăsaţi pe săgeţica albastră vă duce direct acolo.
Despre deosebirile între energiile vindecătoare şi deci între metodele de vindecare va urma mai spre sfârşit.

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

Cum înșeală dracii. Cum sug sau dau energie, care prin vicleșug au numit-o „bio” dar mai bine am numi-o tanatoenergie căci aduce moarte veșnică.

(Gr. βιος bios = viață; θανατος thanatos = moarte)
Ca să nu vorbim neacoperit să vedem cum acționează duhurile pentru a suge energia sau a o da în funcție de scenariul de înșelare compus de ele.

Doamne ajută!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Exemplele continuă şi cu anglicanii cu persecuţia tuturor irlandezilor papişti care a dus la genociduri morţi înfricoşătoare şi cu puritanii lui Oliver Cromwell din 1649 „coastele de fier” cu tunică roşie care asasinau orice papist indiferent de vârstă şi sex iar pe cei ce-i lăsau liberi îi vindeau ca robi, la fel dictatura lui Calvin, la fel Noaptea Sfântului Bartolomeu a fost un masacru al protestanţilor din Franţa din noaptea dintre 23 şi 24 august [1] 1572. Au fost atacaţi şi masacraţi aproape 30.000 de “hughenoţi”, punct culminant al conflictelor purtate între catolici şi protestanţi. Masacrul este cunoscut în istoriografie sub numele de Noaptea Sfântului Bartolomeu.
Nu mai continuăm tot din scârbă.
În total catolici şi protestanţi 4 veacuri de fanatism.
Ca să nu mai punem la socoteală cruciadele împotriva Ortodocşilor şi a Sfântului Munte înainte de aceasta şi apoi de crimele şi distrugerile Mânăstirilor noastre din Ardeal, din Sfântul Munte şi din multe alte părţi cu ocazia uniatismului.
http://ltcorastie.wordpress.com/2010/04/
„ierarh Ilie Iorest, mărturisitor al dreptei credinţe pe pământul românesc, a fost mitropolit al Ardealului între anii 1640 şi 1643. S-a născut în Ţara Ardealului, din părinţi dreptcredincioşi. Din copilărie a intrat în Mănăstirea Putna din Moldova. Primind apoi îngerescul chip, s-a învrednicit de harul preoţiei. Pentru învăţătura lui iscusită şi pentru viaţa lui îmbunătăţită, Dumnezeu a rânduit să fie ales în scaunul de mitropolit al Ardealului. Luptând cu bărbăţie împotriva calvinilor abătuţi de la dreapta credinţă, care căutau să surpe Ortodoxia din sufletele românilor, a tipărit cărţi bisericeşti de învăţătură şi a cercetat sat cu sat povăţuind şi îndrumând pe fiii săi duhovniceşti. În această luptă nu l-au înfricoşat nici ameninţările, nici opreliştile craiului Ardealului şi ale căpeteniilor calvineşti. Pentru aceasta, curând au născocit împotriva sfântului ierarh pâri mincinoase, au adunat sobor şi l-au scos din scaun, aruncându-l în temniţă. Nouă luni a stat sfântul în temniţă, legat cu lanţuri grele la mâini şi la picioare. Din când în când, era scos din temniţă la privelişte, înaintea bisericii sale din Bălgrad; şi era batjocorit, despuiat de haine şi bătut cu nuiele pe trupul gol. Dumnezeu însă n-a voit ca acest cuvios al Lui să fie dat pierzării. A fost slobozit din temniţă, în schimbul unui preţ de o mie de taleri. Cum nu avea de unde să-i plătească, a pus 24 de chezaşi, iar el a plecat în Moldova şi apoi în Rusia, unde a adunat aceşti bani pentru despovărarea chezaşilor. Peste 10 ani, în 1656, Dumnezeu l-a rânduit să păstorească episcopia Huşilor şi după puţină vreme s-a săvârşit în pace.
Fericitul părintele nostru Sava s-a născut în întâiul pătrar al veacului al XVII-lea, în Ineul Ardealului, din părinţi de neam bun şi creştini evlavioşi, Ioan şi Maria. Din botez a primit numele Simeon. Mai multe din rudele sale, după tată, au fost episcopi sau protopopi ai cetăţii Ineului. Tânărul Simeon a început învăţătura de carte în casa părintească, iar adâncirea în Sfintele Scripturi şi pravila vieţii mănăstireşti le-a deprins în Mănăstirea Comana din Ţara Românească, de la unchiul său, arhiereul Longhin, care se aşezase în această mănăstire. După puţin timp a fost ales protopop al Ineului, primind darul preoţiei. Rămas însă văduv după scurtă vreme, frumoasele sale însuşiri sufleteşti, dovedite în vrednicia de protopop, precum şi viaţa sa pilduitoare l-au înălţat pe scaunul Mitropoliei Ardealului, văduvit prin adormirea întru Domnul a mitropolitului Simion Ştefan, în anul 1656. Măritul Sava a păstorit Biserica Ortodoxă din Ardeal cu neînfricată bărbăţie şi cu mare vrednicie timp de 24 de ani, în împrejurări grele. În tot timpul păstoriei sale, sfântul s-a străduit necontenit să ridice Biserica şi să o ţină în albia dreptei credinţe a Răsăritului, ferind-o de toate uneltirile eresului calvinesc. Râvna cea mare a sfântului Sava pentru Ortodoxie i-a adus duşmănia şi prigoana căpeteniilor calvineşti şi a craiului de atunci al Ardealului. Aceştia voiau să strecoare cu vicleşug, în cărţile bisericeşti ale românilor, învăţături rătăcite şi pierzătoare de suflet. Câţiva ani mai târziu s-a pornit asupra sa cumplită prigoană din partea căpeteniilor calvine şi a craiului. El a fost trimis în judecată, osândit împotriva canoanelor, pentru nişte vini născocite. Cu silnicie şi mărturii mincinoase soborul nelegiuit l-a osândit pe nedrept, scoţându-l din scaunul vlădicesc. A fost aruncat apoi în temniţa craiului şi a suferit batjocuri, biciuiri şi loviri de toiege. Neclintit a rămas sfântul în credinţa sa, ca o stâncă bătută de valurile mării şi a suferit şi a pătimit pentru Ortodoxie. După cumplite chinuri, sfântul a fost slobozit din temniţă, dar aşa de slăbit, că s-a mutat curând către Domnul, în luna aprilie 1683.”
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...iei-82213.html

Dupa transformarea Transilvaniei in Principat (1541), aflat sub suzeranitate otomana, s-au raspandit si in arcul carpatic cultele protestante - calvinismul (1564) si unitarianismul (1568). Catolicismul continua sa supravietuiasca in mediile secuiesti, desi in anul 1556 au fost desfintate Episcopiile româno-catolice de la Alba Iulia si Oradea, episcopii si ordinele calugaresti catolice fiind alungate iar averile etatizate. Doar in vremea principilor din familia Báthory cultul catolic s-a legalizat. Ortodoxia a continuat sa fie considerata religie tolerata, desi Dieta de la Cluj din anul 1543 a proclamat principiul libertatii religioase, care se referea insa doar la extensia "libertatilor" religiilor considerate recepte: luteranismul, calvinismul si unitarianismul. In 1556, Dieta ardeleana de la Sibiu hotaraste "ca episcopii români, fie preoti sau calugari, care n-ar voi sa se lepede de crezul lor si ar continua sa duca poporul spre pieire, sa fie scosi din tara". In 1568 vor fi recunoscute ca religii oficiale cea româno-catolica, lutherana, calvina si unitariana. Cele mai importante consecinte ale acestor masuri au fost, pe de o parte, convertirea multor români la religia apuseana, in frunte cu conducatorii lor - nobilii, iar pe de alta parte, trecerea peste Muntii Carpati a unei alte parti importante a populatiei. In secolul al XVII-lea, principii calvini si dietele Transilvaniei desfiinteaza vechile episcopii ale românilor, lasandu-le doar Mitropolia din Alba- Iulia, pe care o supusesera superindendentului calvin. Principii calvini au dezlantuit o adevarata prigoana la adresa românilor ortodocsi, mai ales in vremea lui Gheorghe Ráckoczy I si II, precum si in vremea lui Mihail Apaffi. Conform istoricului Mircea Pacurariu, calvinizarea românilor ortodocsi insemna si o actiune de maghiarizare, fapt confirmat de anumite masuri luate cu acest scop: instituirea de "episcopi" români-calvini ca: Gheorghe de Sangeorz (1566), Pavel din Turdas (1569) si Mihail din Turdas (1577), convocarea de sinoade "calvine", tiparirea de carti etc. Actiunea prozelitista si masurile de oprimare a Bisericii românesti din partea principilor calvini ai Transilvaniei se vor intensifica in secolul al XVII-lea. Insa putini români, din cei care aveau titluri si proprietati, au trecut la confesiunea calvina.
Si in arcul carpatic s-au facut treceri la una din aceste religii recepte, multi români ortodocsi, pentru a scapa de oprimarile exercitate, optau pentru drepturile pe care le aveau secuii (ex. in schimbul serviciului militar erau scutiti de anumite obligatii materiale fata de autoritati), mai ales ca aceasta calitate de secui nu era o notiune strict etnica, ci si una sociala.
Va urma: durerile românilor datorate ereziilor având consecinţe boli, moarte, distrugeri toate din cauza prigoanelor eretice

[ap2010]

Probabil cel care a pus intrebarea voia un sfat pentru problemele de sanatate pe care le are,nu sa dea nastere la controverse interminabile.Eu am vrut numai sa ajut,nu sa suport ironii si lectii gratuite.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de ap2010

Probabil cel care a pus intrebarea voia un sfat pentru problemele de sanatate pe care le are,nu sa dea nastere la controverse interminabile.Eu am vrut numai sa ajut,nu sa suport ironii si lectii gratuite.

Cel care a pus întrebarea era necăjit de înşelătoriile din domeniul medicinii care pe vremuri se chemau vrăjitorii iar acum, cu o denumire la modă şi mască ştiinţifică bioenergie. Şi este unul din cei ce ne-au rugat să lămurim cât mai pe larg şi mai documentat problema.
Dar dacă vreţi să-l ajutaţi pentru sănătate daţi-i sfaturi sănătoase. Dacă cineva vă cere un peşte şi îi daţi un şarpe, acesta nu-i ajutor ci momeală vicleană, milostenie drăcească, aşa că să nu vă aşteptaţi la laude şi recunoştinţă din partea ortodocşilor. Dacă vreţi să fiţi admirat mergeţi la un forum vrăjitoresc. Veţi putea chiar fi premiat.
Dacă aţi dat însă sfat viclean nu vă miraţi că vi se răspunde, doar suntem pe un forum ortodox unde cei care l-au creat tocmai aceasta au dorit: ca Ortodoxia să biruie viclenia. Ironia nu este adresată dvs. ci bioenergiei. Nu ne permitem de dragul lui Hristos să jignim pe nici unul din cei ce poartă Chipul Lui, indiferent cât de acoperit de noroi.
Dacă însă nu a fost un sfat viclean ci unul sincer, dintr-o convingere personală greşită, după cum bănuiesc şi nădăjduiesc, atunci cercetaţi adevărul. În această privinţă aici tocmai pentru aceasta ne străduim cu destulă osteneală pentru a cerceta adevărul cu privinţă la energiile folosite în medicină. Dar dacă dvs. căutaţi cu adevărat adevărul de ce vă supăraţi când aflaţi alte idei?

Pun şi eu la sfârşit o întrebare retorică: oare de ce toţi cei ce susţin că bioenergia este bună sunt aşa de ţâfnoşi? Oare duhul enervării e un semn al adevărului, al păcii lăuntrice al celui ce a ajuns la limanul şi odihna cunoştinţei celei de sus? Sau este semnul agitaţiei dinainte de înec?

Răspunsul se află în semnătura noastră de mai jos, un cuvânt de taină şi atât de actual al Sf. Marcu Ascetul

[ALEXANDRU ANASTASIU]

O raza de lumina a constituit-o, pentru credinciosii români inca inainte de a infaptui unirea politica a celor trei tari, a realizat unitatea pe linia bisericeasca: in 1595, prin tratatul de la Alba Iulia, a asezat bisericile românesti ale Transilvaniei sub jurisdictia Mitropoliei Tarii Românesti. La interventia lui Mihai, Dieta de la Alba Iulia, din iulie 1600, adopta masuri pentru imbunatatirea situatiei preotilor români care urmau "sa fie scutiti pretutindeni de sarcinile pe care le presteaza poporul". Marturiile documentare dovedesc prezenta la Alba Iulia, in mitropolie, in timpul domniei lui Mihai Viteazul, a numerosi ierarhi, calugari, preoti români si straini. Era un semn al prestigiului pe care Mitropolia Ortodoxa a Transilvaniei il avea. Figura marelui voievod este pastrata si in memoria colectiva a zonei. La trecerea sa in Transilvania, voievodul Mihai Viteazul s-a oprit, la 8/14 octombrie 1599, in Intorsura Buzaului, asezandu-si tabara pe o colina de la marginea localitatii, denumita astazi "Dealul Taberii". Domnitorul a trecut prin pasul Buzaului si cand s-a intors, dupa infrangerea suferita la Miraslau. Unul din capitanii lui Mihai Viteazul, Stefan Lutul, era la anul 1600 comandant al cetatii Odorhei, avand atributii administrative si militare. El a condus o buna perioada de timp scaunul secuiesc Odorhei, iar documentele semnaleaza ca secuii si românii din aceasta zona i se adresau cu diferite pricini sau litigii spre rezolvare. Astfel de fapte faceau parte dintr-o o strategie a marelui domnitor, de a introduce o administrare româneasca a oraselor si cetatilor transilvanene. Ca si cetatile Fagaras, Gurghiu, Chioar (Cetatea de Piatra), Gherla, si cetatea Odorheiului era condusa de un capitan român ("oláh kapitány"). Fapt deloc semnificativ pentru istoria bisericeasca a zonei, chiar in aceasta perioada, este ridicat un lacas de cult ortodox in cetatea Odorheiului, in timpul marelui voievod, mentiune gasita pe un document si aparuta in lucrarea: Székelyhoni utazás a két Homorod mellett. Jánosfalvi Sándor István által. 1838-tol 1846-1858-ig (Calatorie in tinutul secuiesc, pe langa cele doua Homoroade. Prin J.S.I. De la 1838, la 1846 si pana la 1858 - reeditata la Budapesta in 1942), in care se precizeaza: "Eclezie si biserica de credinta greceasca [ortodoxa] nu a fost in acest oras [Odorheiu Secuiesc] pana la 1600, dar atunci un negustor grec [aromân] pe nume Andrei, a cumparat un teren in str. Botos, pe care a ridicat biserica si a fondat eclezie (...)". Scurta, dar rodnica domnie a voievodului Mihai Viteazul, a dus la intarirea Bisericii Ortodoxe românesti din Ardeal. Prin mai multe tratative duse cu principele Transilvaniei Sigismund Báthory, acesta hotaraste la 4 iulie 1596 extinderea jurisdictiei mitropolitului "Ioan de la Prislop, vladica soboarelor românesti din tot Ardealul", si asupra preotilor români din Tara Fagarasului, de la care putea sa incaseze un florin anual, conform traditiei, suma care pana atunci acesti preoti erau obligati sa o plateasca superintendentului româncalvin cu resedinta la Fagaras.
Cotinuand traditia secolelor XIV-XV, si in zorile epocii moderne viata religioasa a românilor din Arcul Carpatic s-a aflat in preocuparea permanenta a mitropoliilor, episcopiilor, a domnitorilor si a boierilor din tarile române extracarpatice, aici avand loc majoritatea hirotoniilor preotilor ce slujeau in zona de curbura a Carpatilor si in spatiile geografice limitrofe Moldovei si Tarii Românesti. Ceea ce anumiti istorici numesc "tara secuilor - afirma A. D. Xenopol - s-a aflat de fapt, pana in a doua jumatate a secolului al XV-lea, sub stapanirea si controlul [pe linie religioasa] voievozilor români". Cele mai stranse legaturi le-au avut parohiile din sud-estul Transilvaniei cu episcopiile de la Curtea de Arges, Ramnicu Valcea si Buzau, din Tara Româneasca, si cele din Român si Suceava, din Moldova, unde "pe la schiturile si manastirile Neamtului isi castigau preotii cunostintele de lipsa". Stau marturie in acest sens: Manastirea Doamnei de la Moglanesti-Toplita, ctitorita in anul 1658 de Doamna Safta, sotia voievodului Gheorghe Stefan, antimisul de la biserica din Voslobeni cu insemnarea "Szaba Episzkop Româneszk Vleat 7222" (Sava de Român 1713-1718), dovada ca, inainte de a trece la uniatie, parohia amintita apartinea de Episcopia Românului. Legaturile bisericesti dintre credinciosii români de pe ambii versanti ai Carpatilor au fost intarite si prin mijlocirea preotilor si calugarilor de dincolo de Carpati, care au venit in ajutorul românilor ardeleni cu cuvantul si cu fapta, prin copierea si raspandirea de manuscrise si tiparituri, prin grija aratata fata de credinciosii ardeleni care intrau in manastirile din Tara Româneasca si Moldova, prin solicitudinea aratata prin colectele facute in vederea construirii unor biserici si scoli confesionale. Sunt cunoscute si masurile luate de autoritatile vremii de a impiedica aceste benefice legaturi. Astfel, hotararea Dietei de la Let (azi, in comuna Borosneu Mare, jud. Covasna), tinuta in 25 octombrie 1600, dupa infrangerea lui Mihai Viteazul la Miraslau, prevedea persecutia a calugarilor români "fiindca stricaciunea si pericolul nostru de acum a venit din cele doua tari române..., de aceea nici un popa românesc sa nu poata intra niciodata din cele doua tari române, iar calugarii de tot sa fie proscrisi din toata tara. De se va afla vreunul ca a intrat sau va intra contra hotararii tarii, pe acela sa-l prinda si sa-l despoaie ori si unde"- se spune in hotararea dietala.
Cu toate acestea, rezistenta credinciosilor ortodocsi in a-si mentine legea a fost o realitate, iar legaturile fratesti dintre biserici si credinciosii români au continuat. Aceasta evolutie a fost favorizata de sprijinul primit de românii din actualul judet Covasna de la fratii lor din Tara Barsei, in frunte cu destoinicii protopopi din Scheii Brasovului, iar a celor din actualul judet Harghita, de la Episcopia Românului si din partea manastirilor din Moldova.