Despre bioterapie

În prealabil postat de Scotland The Brave

Pe tine te curata primu ma pt ca i-ai dat in gat:))Oricum eu preciez ca am evoluat de la ,,Furosii Domnului" la ,,Revista Teologica".Cred ca este un motiv de firav optimism :) Abia astept continuarea,iau in calcul chiar o convertire,socat de dezvaluirile cutremuratoare :) Nu stiu inca la cine,da-mi un sfat,as fi bun de Opus Dei sau o tulesc in directia Manastirii Esfigmenu?Stiam eu ca finalul de an va aduce schimbari majore,asa urla de dimineata la radio o bezmetica la horoscop.Ca sa vezi dracie :)

Hehe, mai bine mergi la stilisti. :)) Aia iti vor pune un cip cu calendar, ca sa nu cazi sub blesteme de mosi dusi cu pluta, pardon, anateme si pidalioane.
"Cosnpiratie cheloniano-tardigrada"...ha, pai chelonienii sunt testoasele, iar tardigrazii...animale semimicroscopice, care traiaesc in apa, sol, muschi, si licheni umezi., foarte dragi mie. Normal ca dom' doc nu s-ar fi prins... Ce ti-e si cu unii care cred ca diversitatea credintelor e motiv sa isi rupa camasa de forta (desigur, daca se poate)....
Crezi ca nu stiu ca calvinistii ardeleni, cu un secol inainte de Scoala ardeleana, au trimis tineri nobili romani la studii in vechi Universitati europene?! Mda, "ereticii" astia de protestanti, obsedati dom'le de cultura si iluminarea maselor...Nt nt nt...Crima lui Calvin se numeste Michel Servet. Crima altora se cheama "prostia ca religie personala/institutionalizata", dupa caz.

Eu zic sa nu anticipam,sa lasam omului sansa decenta sa deverseze tot.Intra rar asa ca pretuiesc orice vizita a sa,in loc sa-l salutam politicos si plini de dragoste ne repezim la el precum sacalii.Alexandre ignora-ne omule,tu zi inainte ce ai de spus,nu te lasa intimidat de un perfid atac ocult catolico-calvin.Vei schimba lumea.Este foarte tare frate,parca suntem in filmul ,,Sub patru steaguri".Articolul mi-se pare bland,am citit altele pe langa care cel postat este la grupa mica :) Am sentimentul ca l-am judecat gresit pe om.Deja ma simt vinovat dar imi trece repede :) Fara mila Alexandre,cruciat pana la capat,finno alla morte.

Alexandre,un singur sfat imi permit,sa zicem de PR :) Nu posta texte kilometrice in perioada sarbatorilor sau si mai rau inainte de Revelion.Nu le citesc prea multi,lumea,dupa cum stii,este preocupata de alte aspecte acum.Fii baiat destept si posteaza dupa sarbatori,dupa Revelion,cand lumea este treaza si mai dispusa sa citeasca texte lungi.Sau ,daca vrei sa ai o si mai buna captatio benevolentiae,texte medii,concise cu o concluzie de final lamuritoare.Natura umana Alexandre stii cum este,tu da-i ce are nevoie.Poti sa atasezi si un ,,titlu carlig" da nu te pretezi tu la asa ceva :)Sa stii ca aceste sfaturi in vederea obtinerii rating-ului sunt free,asa...precum intre vechi prieteni :)

În prealabil postat de Scotland The Brave

Eu zic sa nu anticipam,sa lasam omului sansa decenta sa deverseze tot.Intra rar asa ca pretuiesc orice vizita a sa,in loc sa-l salutam politicos si plini de dragoste ne repezim la el precum sacalii.Alexandre ignora-ne omule,tu zi inainte ce ai de spus,nu te lasa intimidat de un perfid atac ocult catolico-calvin.Vei schimba lumea.Este foarte tare frate,parca suntem in filmul ,,Sub patru steaguri".Articolul mi-se pare bland,am citit altele pe langa care cel postat este la grupa mica :) Am sentimentul ca l-am judecat gresit pe om.Deja ma simt vinovat dar imi trece repede :) Fara mila Alexandre,cruciat pana la capat,finno alla morte.

You're right, scottish brother. Doc alex, ia lancea lui horia si potcapul lui visarion sarai, si pocneste grofii calvini, aia care au ridicat constiinta taranului roman, si l-au invatat sa foloseasca buda si sa sape canalizari, drept in mecla. Cum canta baietii de la Sodom "we praise the holy fire, while feeding satan's flames". Asta e definita reala a propagandei "religioase" (?!??), pe stil murdar. Sa iti zic un secret de gradul 39 cu noua, adica de febra incipienta: porcairea credintei altora nu te scapa de pacate. Vezi, zi-o si la alti rataciti ca tine.

Copy paste ma poate sa dea si o surdo-muta.Cand trebuie sa conexeze informatiile dispar sinapsele.Eu insa sunt optimist,in anul anuntat de maiasii ca unul de rascruce sunt convins ca nici forumul nu va duce lipsa de subiecte apocaliptice.As avea eu cateva sugestii dar mai bine tac ca sa nu dau idei cui nu trebuie,o sa ma trezesc apoi cu o critica pe episoade de lungimea serialului ,,Tanar si nelinistit".Si eu care imi faceam griji ca ne-a uitat lumea,stii cum se spune ,,Nu conteaza ce se spune de tine,important este sa se spuna ceva" :) Alexandre..Ave!Morituri(catolico-protestanti) te salutant!

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Aoleu, nu va mai opriti?! Ceva personal, repet, scris "manu propria", nu puteti concepe si posta? Vreau sa zic, altceva decat dulcegarii amare propagandistice cerulariene?!

Cum ai mărturisit în altă parte citeşti pe oblic şi sunt convins că ai sărit răspunsul pe care ţi l-am dat la această problemă de aceea - ca să nu te uiţi în soare, fiindcă aceasta ar acoperi micuţele fante oblice ale ochişorilor tăi cu... lăcrămioare- te trimit din nou la răspunsul pe care ţi l-am dat.
Vezi ţi-am răspuns glumeţ cum îţi place ţie şi n-are rost să te necăjeşti gândind că nu este iubire între oamenii când li se arată hulele şi păcatele izvorâte din hule care fără să-şi dea seama îi chinuie pe ei. Dacă n-ai glumi cu mântuirea ta ai înţelege că adevărata iubire nu rabdă ca fratele să sufere prin neştiinţă luând adevărul drept minciună. Aşa că, de crezi ori de nu crezi, eu te privesc ca un frate al meu în Adam şi te doresc din toată inima ca să devii şi frate în Hristos. Noi nu ţinem atât să impunem vorbele noastre, pentru noi este important Hristos şi dacă Sfinţii au scris aşa de frumos despre el mă bucur că mi-a dat Dumnezeu să-i cunosc şi să fac părtaşi la bucuriile mele pe toţi colegii noştri de pe forum care au ochii deschişi mari să citească pe drept, iar nu pe oblic, toată dreptatea:

Mat_13:52 Iar El le-a zis: De aceea, orice cărturar cu învăţătură despre împărăţia cerurilor este asemenea unui om gospodar, care scoate din vistieria sa noi şi vechi.

Cât despre restul destul este răspunsul Domnului:

Mat_12:36 Vă spun că pentru orice cuvânt deşert, pe care-l vor rosti, oamenii vor da socoteală în ziua judecăţii.

Nu este cazul să transformăm un forum ortodox în circ şi întrecere între măscărici cum vor unii doar de dragul de a ne arăta muşchii degetelor şi rezonanţa tastaturii

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

SAU O MICĂ ÎNCHEIERE LA "PAPALITATE"

Dragii mei, cu bucurie vă anunţ şi mulţumesc domnului administrator că s-a închis, după atâtea sute de ani de rătăcire… Papalitatea. [...]
Cu durere şi dragoste… dar întru adevăr, Alexandru

În prealabil postat de ALEXANDRU ANASTASIU

[b]ARHIMANDRITUL SOFRONIE
[...]

în 1932 venise la Mănăstire un doctor în theologie, catolic, Păr. Ch. B. Acesta a vorbit mult cu Părintele V. despre diferite probleme legate de viaţa Sfântului Munte şi, între altele, a înŹtrebat:
- Ce cărţi citesc monahii voştri?
[...]
Şi să nu daţi plicticoasa replică: [...]
Noi ne ferim de a da replici de la noi căci noi nu dorim să ne lăudăm cu noi sau cu felul de a replica inteligent ci cu Dumnezeu care este minunat întru sfinţi şi mai ales pentru că dorim cu ardoare să se laude ADEVĂRUL...

[ALEXANDRU ANASTASIU]

În prealabil postat de Scotland The Brave

O ultima intrebare:vorbesti la plural.Care ,,noi"?Sau si asta este secret? :)

Rom 3:7 Căci dacă adevărul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt şi eu judecat ca păcătos?
Rom 3:8 Şi de ce n-am face cele rele, ca să vină cele bune, precum suntem huliţi şi precum spun unii că zicem noi? Osânda aceasta este dreaptă.
Rom 3:9 Dar ce? Avem noi vreo precădere? Nicidecum. Căci am învinuit mai înainte şi pe iudei, şi pe elini, că toţi sunt sub păcat,


Vezi? Noi ortodocşii încercăm să ne însuşim gramatica Sfinţilor Apostoli. Aceştia când vorbeau de păcat, chiar şi cel presupus şi neadevărat ca în citatul de mai sus vorbeau cu eu, eu păcătuiesc, eu sunt acuzat de minciună etc.
Atunci însă când mărturiseau adevărul Bisericii se simţeau mici şi vorbeau de noi, adică ei personal nu îşi expuneau propria părere ci Adevărul dat de Sfânta Biserică în sobor. Acesta este şi motivul pentru care folosesc pronumele noi şi folosesc citatele în loc de cuvintele mele. Voi asta nu aveţi cum să o ştiţi pentru că eu este stimulat în papism de singurul eu papă iar în protestantism fiecare cititor al bibliei este un eu papă.

2Co_10:12 Căci nu îndrăznim să ne numărăm sau să ne asemănăm cu unii care se laudă singuri; dar aceia, măsurându-se şi asemănându-se pe ei cu ei înşişi, nu au pricepere.


Eu am multă treabă şi cu Facultatea şi cu serviciul şi de aceea nu pot sta să vă răspund amănunţit la toate, de aceea scriu noaptea şi în perioadele de sărbători. Vă rog să mă iertaţi dacă poate vă simţiţi jigniţi că nu stau la discuţii amănunţite şi prompte. Tot ce pot face eu este să aduc ortodocşilor care îmi scriu pe mesageria privată că se folosesc de postările noastre bucuria pe care am primit-o eu de la Dumnezeu şi Sfânta Sa Biserică în problemele discutate aici. Faptul că vă stimulează la replici, chiar şi ironice, este tot o bucurie a mea că Sfinţii şi Părinţii citaţi de mine vă trezesc interesul, chiar dacă îi criticaţi, poate vreo dată vi se va străpunge inima... desigur nu cu cuvintele mele ci ale noastre, ale ortodocşilor. Dacă însă nu vă veţi folosiţi până la capăt corectându-vă defectele ci întărindu-vă în ele criticându-i pe sfinţi asta e propria voastră sminteală, vă aparţine:


Fil 1:14 Şi cei mai mulţi dintre fraţii întru Domnul, îmbărbătaţi prin lanţurile mele, au mai multă îndrăzneală să propovăduiască fără teamă cuvântul lui Dumnezeu.
Fil 1:15 Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizmă şi din duh de ceartă, alţii însă din bunăvoinţă.
Fil 1:16 Unii o fac din iubire, ştiind că stau aici pentru apărarea Evangheliei;
Fil 1:17 Ceilalţi, însă, - din zavistie - vestesc pe Hristos, nu cu gânduri curate, ci socotind să-mi sporească necazul în lanţurile mele.
Fil 1:18 Dar ce este? Nimic altceva decât că, în tot chipul, fie din făţărie, fie în adevăr, Hristos se propovăduieşte şi întru aceasta mă bucur. Şi mereu mă voi bucura.
Fil 1:19 Căci ştiu că aceasta îmi va fi mie spre mântuire, prin rugăciunile voastre şi cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos

Postările voastre în duet îmi aduc aminte de anii copilăriei mele...
Atunci mă uitam pe la TV şi era un serial numit The Muppet Show. În el erau doi bătrâni cârcotaşi ce bârfeau pe toţi şi pe toate. Dădeau savoarea emisiunii. Vă mulţumesc că faceţi pauze de divertisment la subiecte atât de dureroase şi încordate. Vă aştept cu foarte mult drag şi pe mai departe. Şi nu v-o spun aceasta cu ironie ci cu simpatie.

În rest vă doresc numai cele bune şi să veniţi la Sfânta Lumină...
Cu durere şi dragoste, Alexandru

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Citatele de mai jos sunt date din cartea:

Mircea Păcurariu, Preot Prof. Dr. Istoria Bisericii Ortodoxe Române. Vol. 2. Editura IBMBOR. Bucureşti, 1992. Pag. 63-92

IV. SĂ VEDEM ACUM ROADELE ACESTEI TEOLOGII LA NOI
A. MITROPOLITUL GHENADIE
După înlăturarea lui Dosoftei, scaunul mi-tropolitan a fost ocupat de preotul nobil Gheorghe de Brad (cel pomenit în inscripţia din Alba Iulia-Maieri din 1622 : Ťpreot chir Gheorgheť), numit în călugărie — şi ca mitropolit — Ghenadie.'Presupunem că el a fost hirotonit la Tîrgovişte de mitropolitul de atunci al Ungrovlahiei, Luca din Cipru. Este atestat documentar ca mitropolit la 17 octombrie 1627. La 4 decembrie 1628 da o carte de întărire în slujbă protopopului Ianăş din Hunedoara, în care se intitula ŤPrea-sfinţitul arhiepiscop chir Ghenadie al scaunului Bălgradului şi Vadului şi Orăzii şi Sătmarului şi al întregii ţări a Ardealului şi celelalteť. Observăm că eparhia Vadului apare aici, oficial, încorporată în Mitropolia. propriu-zisă a Ardealului. Acest fapt s-a putut petrece cu puţin timp în urmă.
Cu toate că principele Gabriel Bethen îşi va fi pus mari nădejdi în mitropolitul Ghenadie că-1 va ajuta în încercările sale de răspîn-dire a calvinismului printre români, nu cunoaştem nici o abatere a iui de la credinţa ortodoxă. Dimpotrivă, a întreţinut în permanenţă legături cu domnii, ierarhii şi egumenii din Moldova. Desigur, în urma refuzului lui Ghenadie de a-I ajuta în acţiunea sa prozeli'tistă, Gabriel Bethlen a scris — se pare în mai multe rînduri — patriarhului ecumenic Ciril Lucaris (f 1638), cerîndu-i consimţămîntul pentru trecerea romanilor ortodocşi din Transilvania la calvinism. Nu se cunosc scrisorile lui Bethlen, ci numai răspunsul patriarhului, din 2 septembrie 1629, din care se pot afla şi unele din argumentele invocate de Bethlen în sprijinul încercării sale. Ei considera că preoţii români — prin calvinism — s-ar putea împărtăşi de lumina cărţii şi că trecerea lor la noua învăţătură a lui Calvin ar fi salutată cu satisfacţie de regele Suediei (Gustav II Adolf, admirator al lui Ciril Lucaris), de electorul de Brandenburg şi de principii protestanţi ai Germaniei (!) Patriarhul a combătut însă cu multă demnitate toate argumentele principelui calvin. Intre altele, îi scria : Ťnoi nu putem nici cum să dăm ajutorul nostru făţiş unei lucrări de felul acestať ; şi apoi continua : ŤDacă acea sărmană naţiune (românii, n.n.), lipsită de orice dreaptă învăţătură, ar trece la credinţa luminăţiei voastre, din neştiinţă sau din silă..., noi n-o putem împiedica, din cauza depărtării mare a locului şi a lipsei noastre de putere ; şi nici nu ni se cade nouă să ne luptăm altfel decît cu cuvîntul. Dar dacă am sprijini din partea noastră pe faţă sau în ascuns această părăsire de credinţă, am săvîrşi un păcat pe care nu l-ar putea spăla toate chinurile pamînteştiť. Ca unul care a călătorit în mai multe rînduri prin ţările române, patriarhul Ciril îi atrăgea atenţia lui Bethlen asupra zădărniciei planurilor sale şi prin aceste cuvinte : ŤPentru îndeplinirea fericită şi paşnică a acestei (schimbări de religie), ar trebui mai întîi să se rupă legătura de sînge şi de simţire care zvîcneşte în taină, dar cu multă putere, între românii din ţara Transilvaniei şi locuitorii din ţările Munteniei şi Moldovei. Negreşit, domnii vecini ai ziselor ţări nu vor îngădui aceasta niciodată şi foarte sigur vor pune piedici, dacă nu cu armele, cel puţin cu îndemnuri tainiceť. Deci şi străinii erau conştienţi de unitatea de credinţă, de limbă şi de origine a românilor din Transilvania, Ţara Românească şi Moldova.
Cu aceasta, s-au încheiat şi încercările lui Bethlen de a atrage pe români la calvinism, căci a murit la scurt timp (15 noiembrie 1629). Politica sa religioasă a fost continuată de noul principe Gheorghe Râkoczy I (1630—1648). Astfel, la 9 aprilie 1638, la rugămintea lui Ghenadie a întărit un decret dat de Betheln, în 1624, prin care preoţii din Ţara Făgăraşului erau scutiţi de impozite faţă de fisc. Din cuprinsul acelui decret, aflăm că încă din timpul lui Bethlen s-au impus cinci condiţii mitropolitului român, pe care Ťtotdeauna nevătămate le va ţine şi le va plini şi să fie ascultător de vlădica bisericii ungureşti de legea dreaptăť. înseamnă că mitropolitul român era pus sub ascultarea superintendentului calvin încă din timpul lui Gabriel Bethlen. Trebuie să ne reţină atenţia afirmaţia superintendentuilui Geleji Katona Istvân că Ghenadie Ťpe unele (condiţii) le ţinea, pe al-tele nuť.[…]
La 3 septembrie 1640, mitropolitul Ghenadie a trecut la cele veşnice. Deşi a păstorit în împrejurări vitrege, el a rămas un bun ortodox, căci nu s-a abătut cu nimic de la învăţătura Bisericii orto-doxe, ştiind să îndrume şi pe păstoriţii lui să păstreze adevărurile de credinţă ortodoxă.

Dacă ne ajută Dumnezeu Va urma

[ALEXANDRU ANASTASIU]

B. MITROPOLITUL ILIE IOREST.
Îndată după moartea lui Ghenadie, s-au ivit mai mulţi candidaţi pentru ocuparea scaunului mitropolitan: egu-menul Meletie Macedoneanul de la Govora -(a cărui activitate tipo-grafică este cunoscută), protopopul din Haţeg şi ieromonahul Iorest din mînăstirea Putna. Meletie a fost recomandat lui Râk6czy de superintendentul Geleji Katona Istvân, căruia i 1-a recomandat Ştefan Csernatoni, un sol al lui Râkoczy, trimis adeseori în Ţara Româ-nească. Dintr-o corespondenţă purtata între Geleji şi Râkoczy în cursul lunii septembrie 1.640 aflam că superintendentul a fixat viito-rului mitropolit o listă cu 24 de condiţii pe care urma să le respecte. O simplă lectură a acestora arată că acceptarea lor ar fi dus la o completă calvinizare a Bisericii româneşti.
Dintr-o nouă scrisoare a lui Geleji cu data de 8 octombrie 1640, aflăm că a fost numit un «moldovean», exprimîndu-şi regretul că n-a fost numit cel recomandat de el. Noul mitropolit se numea din botez Ilie, iar ca monah lorest, era originar din Transilvania, fiind «din copilărie dat să crească pentru învăţătură de carte... în mînăstirea Putnei şi în aceeaşi mînăstire a fost călugărit şi înaintat după oarecare vreme în treapta preoţiei». Aşa îl recomandau, mai tîrziu, ţarului Mihail Feodorovici al Rusiei ierarhii dan Moldova. Pe o Psaltire în manuscris de la mînăstirea Putna se află şi însemnarea : «Ieromonahul lorest, vleat 7133 (1624), noiembrie 3», care ar putea să fie făcută de el însuşi, pe cînd era tînăr ieromonah în ctitoria lui Ştefan cel Mare. Un preot, Manoil din Suceava, termina, în 1637, copierea unei Cronici universale a lui Simion Magistrul şi Logotetul, în slavo-neşte, începută sub îndrumarea mitropolitului Anastasie Crimca şi con-tinuată sub a «ieromonahului lorest, egumen» (azi se păstrează în biblioteca Saltîkov-Scedrin din Petersburg). Să fie viitorul mitropolit al Transilvaniei sau e viitorul episcop de Rădăuţi din anii 1651—1656? Numirea lui ca mitropolit s-a făcut la stăruinţele lui Vasile Lupu, care era în raporturi prieteneşti cu Râkoczy. A fost hirotonit la Tîrgo-vişte de mitropolitul Teofil al Ungrovlahiei pe la începutul lunii noiembrie 1640.
Păstoria sa a căzut în vremuri de restrişte, cînd acţiunea pro-zelitistă condusă de Gheorghe Râkoczy I şi de Geleji Katona Istvân se înteţea tot mai mult. S-au făcut numeroase presiuni şi asupra mitropolitului lorest, ca să-i ajute la răspîndirea învăţăturii calvine. în acest scop, cu prilejul confirmării sale ca mitropolit, i s-a fixat un program în mai multe puncte, prin care îi cereau sa lucreze în această direcţie. Ca mitropolit a continuat legăturile cu Moldova, fiind cercetat de călugări de la Putna. A făcut vizite canonice în diferite parohii, ajungînd pînă în Maramureş. Arătam mai sus că în 1641 a ieşit de sub tipar, la Alba Iulia, o nouă ediţie din Evanghelia cu învăţătură editată de Coresi, în care se intitula «lorest arhimitropolit». La 18 februarie 1642, Dieta Transilvaniei se plîngea de el că hirotoneşte preoţi dintre iobagii români de pe moşiile nobiliare, ca să-i scape de iobăgie. De aceea, membrii Dietei cereau să i se interzică astfel de hirotonii, iar cei pe care i-a hirotonit să fie înapoiaţi proprietarilor, ca iobagi. Dar mitropolitul n-a îndeplinit nici una din dorinţele calvinilor, ci a rămas statornic în credinţa ortodoxă, împreună cu păstoriţii săi.
In 1642 (după unii cercetători 1640), s-a tipărit în satul Prisaca un Catehism calvinesc, în româneşte, care avea să primească acel renumit Răspuns, din partea mitropolitului Varlaam al Moldovei. Catehismul a apărut «cu voia şi cu porunca» principelui Gheorghe Râkoczy, cu cheltuiala predicatorului Gheorghe Csulai, cu «scrisoarea s-a ostenit popa Gheorghe din Secul», iar cu tiparul, popa Dobre. Era împărţit după cele trei virtuţi teologice, explicînd Simbolul (apostolic), cele 10 porunci şi Tatăl nostru, sub formă de întrebări şi răspunsuri. Se pare că una din cauzele înlăturării vlădicii forest din scaun a fost tocmai opoziţia sa la tipărirea şi difuzarea Catehismului. Va fi fost întărit în convingerile sale ortodoxe şi de Sinodul de la Iaşi din septembrie—octombrie 1642, care a aprobat Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă.
în aceeaşi perioadă, relaţiile dintre Vasile Lupu şi Gheorghe Râkoczy erau pe cale de a se înrăutăţi, căci domnul moldovean urmărea cucerirea Transilvaniei. Din aceste motive, la începutul anului 1643, Gheorghe Râkoczy, îndemnat de superintendentul Ştefan Geleji şi de predicatorul curţii, Gheorghe Csulai — care a urmat apoi lui Geleji —, a convocat «un sinod obştesc al tuturor protopopilor şi păstorilor români de ritul grecesc şi sîrbesc», în vederea judecării mitropolitului, învinuit de viaţă nedemnă de un slujitor al Bisericii. Vlădica lorest a fost înlăturat clin scaunul mitropolitan, aruncat în închisoare, iar bunurile i-au fost confiscate. A fost eliberat abia în noiembrie 1643, pe baza răspunderii ce şi-au asumat 24 de garanţi (che-zaşi), că va plăti 1.000 de taleri pentru vistieria principelui. S-a reîntors apoi în Moldova, aşezîndu-se la mînăstirea sa de metanie, la Putna. în iunie 1645 a plecat în Rusia, pentru ca să strîngă banii trebuitori în vederea răscumpărării garanţilor. Avea asupra sa o scrisoare de recomandare către ţarul Rusiei, Mihail Feodorovici Romanov, dată în Suceava, la 2 iunie 1645, de ierarhii moldoveni : mitropolitul Varlaam, cu sufraganii săi : Anastasie al Romanului, Ştefan al Rădăuţilor şi Ghedeon al Huşilor, avînd şi sigiliile egumenilor de la Putna, Moldo-viţa, Slatina şi Bistriţa. Vlădicii moldoveni, după ce înfăţişau pe scurt viaţa mitropolitului lorest, relatau şi suferinţele pe care le-a îndurat din partea cîrmuitorilor calvini ai Transilvaniei, îndeosebi din partea lui Gh. Csulai, care «a adus mărturii mincinoase şi i-a făcut mare nedreptate şi i-au luat tot ce avea şi l-au legat şi l-au închis în temniţă nouă luni, şi a suferit în surghiun şi împreună cu el o mulţime de preoţi creştini, nu pentru altă vină, decît pentru credinţa creştină, voind să-i convertească la calvinism». Cereau apoi ajutorul ţarului pentru mitropolitul lorest, ca să-şi poată răscumpăra cei 24 de garanţi. A primit şi un «paşaport» din partea domnului Vasile Lupu.
Ajuns la Moscova, — probabil prin Kiev, unde va fi cercetat pe mitropolitul Petru Movilă —, fostul vlădică al românilor transilvăneni a fost primit de ţarul Rusiei (la 26 august 1645), căruia i-a dăruit părticele din moaştele Sfîntului Dumitru. In schimb, ţarul i-a făcut daruri bogate în bani şi obiecte. După o şedere de cîteva luni la Moscova, vlădica lorest s-a reîntors în Moldova, răscumpărîndu-şi garanţii de la Alba lulia. Şi-a petrecut restul vieţii la mînăstirea Putna (n-a ajuns episcop de Huşi, cum au crezut unii istorici). A murit aici, la adinei b£trîneţi, căci pe un Minei slavon în manuscris, din acea mî-năstire, se găseşte însemnarea : «Să se ştie cînd a murit vlădica lorest, în anul 7186 (= 1678) luna martie 12».
Ţinînd seamă de viaţa sa curată, dar mai ales de rîvna şi pătimirea îndurată pentru apărarea Ortodoxiei, Sfîntul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărît — la 28 februarie 1950 — ca mitropolitul Il'ie lorest să fie cinstit ca sfînt mărturisitor de către întreaga Biserică Ortodoxă Română, în ziua de 24 aprilie a fiecărui an, odată cu Sfântul Sava Brancovici, unul din urmaşii lui în scaunul mitropolitan. Canonizarea lor solemnă s-a făcut la Alba lulia, la 21 octombrie 1955.

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Mitropolitul Sfântul Simion Ştefan. îndată după înlăturarea lui Ilie lorest din scaun, soborul protopopilor a ales ca mitropolit pe ieromonahul Ştefan (din botez Simion) de la mînăstirea din Alba lulia. Nu avem ştiri despre el pînă la alegerea ca mitropolit. Presupunem că a învăţat carte în gimnaziul clin Alba lulia, care funcţiona de prin 1580, transformat în «colegiu academic» de principele Gabriel Bethlen, în 1622. Alegerea ca mitropolit a avut loc la sfîrşitul lui februarie sau în primele zile ale lunii martie 1643, căci dintr-o scrisoare a lui Geleji către Gh. Râkoczy, din 4 martie, aflăm că protopopii eparhiei se găseau încă în Alba lulia şi că «popa Ştefan... este acum vlădică». Din aceeaşi scrisoare aflăm că din cele 20 de protopopiate ortodoxe din Transilvania, 17 se găseau sub autoritatea superintendentului calvin. Această situaţie a nemulţumit pe.noul mitropolit, dar şi pe unii protopopi (de pe Cîmpie şi din Ţara Făgăraşului), care i-au declarat lui Geleji — în dimineaţa aceleiaşi zile — că nu doresc să iasă de sub ascultarea mitropolitului ortodox. Dîndu-şi seama de insuccesul propagandei calvine, Geleji sfătuia pe principe — în aceeaşi scrisoare — să îngăduie lui Sfântul Simion Ştefan să facă vizite canonice şi în protopopiatele puse sub ascultarea lui. în aceste vizite, mitropolitul urma să fie însoţit de «popa Gheorghe şi de Molodiţ» (probabil Gheorghe din Secul care a lucrat la traducerea Catehismului calvinesc şi Mihail Molodeţ, viitorul episcop de Maramureş, din 1651) «fără de care să nu vorbească nimic cu nimenea, ci adunînd preoţii români la fiecare protopopie, să-i sfătuiască a primi condiţiunile şi articolele...». Desigur este vorba de cele 15 puncte umilitoare care i-au fost impuse prin decretul de recunoaştere dat de Gh. Râkoczy I la 10 octombrie 1643. lată principalele îndatoriri : să se predice în româneşte, clar numai după Sfînta Scriptură, înlăturîndu-se astfel Sfînta Tradiţie ; tineretul să fie instruit după Catehismul calvinesc ,■ în locul Sfintei Împărtăşanii să se folosească pîine şi vin nesfinţite , să se înlăture ritualul botezului şi al înmormîntării, introducîndu-se — în locul lor — rugăciunile şi cîn-tările folosite de calvini , să se înlăture cultul icoanelor şi al crucii ] să nu se pună piedici preoţilor şi credincioşilor care, «din însufiarea Sfîntului Duh», doreau si treacă la calvinism ş.a. Se precizau apoi cî-teva din drepturile pe care le avea superintendentul calvin asupra Bisericii Ortodoxe şi a mitropolitului. Astfel, «episcopul ortodox unguresc» trebuia să fie consultat «în orice lucru greu în trebile reli-giunii», îşi dădea avizul la numirea, menţinerea sau îndepărtarea clin slujba a protopopilor şi se pronunţa — în caz de apel — asupra sen-iinţelor date de mitropolit şi protopopi.
În aceeaşi diplomă de confirmare erau menţionate şi comitatele peste care se întindea jurisdicţia mitropolitului Ştefan : Alba, Crasna, Solnocul de Mijloc, Dobîca, Cluj, Turda, Cetatea de Baltă (Tîrnava), apoi districtele Chioar, Bîrsa şi Bistriţa, scaunele secuieşti şi săseşti. în zonele care — după părerea lui Râkoczy — erau cîştigate pentru calvinism (Alămor, Orăştie, Haţeg, Hunedoara, Ilia, Criş şi trei protopopiate din Ţara Făgăraşului), «nu va putea să aibă nici o putere, decît numai cît îi va îngădui domnul episcop ortodox unguresc» (!).
Daca mitropolitul Ştefan ar fi îndeplinit toate condiţiile care i-au fost impuse, fără îndoială că s-ar fi schimbat din temelii nu numai viaţa Bisericii, ci şi viaţa poporului român din Transilvania. Faptul că ele n-au fost îndeplinite se datorează nu numai curajului şi destoiniciei mitropolitului Ştefan, ci mai ales credincioşilor ortodocşi, care au ştiut să-şi apere cu dîrzenie legea strămoşească.
Un caz interesant prezintă parohiile româneşti din Ţara Făgăraşului care, încă din 1585, au fost puse — pentru mai bine de un deceniu — sub autoritatea preotului calvin maghiar din Făgăraş. Aceeaşi situaţie s-a repetat la începutul secolului următor, în timpul principelui Gabriel Bethlen. în 1647, printr-un decret al lui Gheorghe Râkoczy I, toate bisericile româneşti din Ţara Făgăraşului erau scoase de sub ascultarea mitropolitului şi puse sub conducerea protopopului Stefan din Berivoi, dependent direct de principe. Noului protopop şi preoţilor ssi li se cerea să înveţe pe credincioşi Biblia şi Catehismul calvinesc. Drepturile acestui «protopop suprem» vor fi durat pînă prin 1659, cînd principele Acaţiu Barcsai a pus Ţara Făgăraşului sub ascultarea mitropolitului Sfântul Sava Brancovici.
în 1648, sub principele Gh. Râkoczy II, s-a tipărit un nou Catehism calvinesc, în româneşte, cu litere latine şi ortografie maghiară. Era tradus din ungureşte de cunoscutul predicator calvin Fogarasi Istvân din Lugoj şi tipărit cu cheltuiala lui Acaţiu Barcsai — un român maghiarizat din Bîrcea Mare (jud. Hunedoara), banul Lugojului şi Caransebeşului şi comite suprem al Severinului, mai tîrziu principe al Transilvaniei. Am arătat şi în alt loc că primul Catehism — cel din .1642 —■ a primit din partea lui Varlaam, mitropolitul Moldovei, cu-noscuta replică : Răspuns la Catehismul calvinesc. Nu se ştie din ce motive calvinii au răspuns mitropolitului moldovean, abia în 1656, printr-o broşură tipărită la Alba Iulia cu titlul : „Scutul catichizmusului, cu răspuns den Scriptura svăntă, împotriva răspunsului a doao ţări fără Scriptură svăntâ”. Se ocupa cu Sfînta Scriptură, combătînd deci tradiţia, sfintele icoane, sfintele taine şi apărînd învăţătura calvină. N-ar fi exclus ca autorul să fie superintendentul Gheorghe Csulai, care a luat locul lui Geleji (-J- 1649), iar în româneşte să-I fi tradus vreun preot româno-calvin. Se cunosc multe .cazuri de trecere cu forţa a unor biserici româneşti în stăpînirea calvinilor. De pildă, în 1652 a fost răpită biserica ortodoxă românească din Turdaş (jud. Hunedoara) şi dată celor 26 de credincioşi calvini din sat, iar ortodocşii, siliţi să-şi facă o biserică nouă, din nuiele. […]
Concluziile care se desprind din această sumară prezentare sînt evidente.
Mitropoliţii Dosoitei, Ghenadie 11, Sfântul llie Iorest şi apoi Sfântul Simion Ştefan au fost confruntaţi în permanenţă cu tentativele principilor şi superintendenţilor calvini de a produce dezbinarea bisericească a românilor prin calvinism. în această luptă de apărare a credinţei, dar şi a fiinţei naţionale, s-a remarcat mai ales mitropolitul Sfântul llie Iorest, un adevărat martir al Ortodoxiei româneşti (canonizat ca atare în 1955, prâznuit la 24 aprilie). Iar urmaşul său, Sfântul Simion Ştefan, cu mijloacele care i-au stat la îndemînă, cu dîrzenia si abilitatea sa, la care se adaugă credinţa puternică a păstoriţilor, a ştiut să treacă peste orice obstacole, lăsînd culturii româneşti acel dar nepreţuit care este Noul Testament din 1648. Ierarh cu alese preocupări cărturăreşti, insuileţit de un cald patriotism, Si-mion Ştefan se încadrează în curentul larg umanisto-renascentist de culturalizare a poporului şi de ap rare a Ortodoxiei, reprezentat la noi de marii săi contemporani: Varlaam al Moldovei, Ştefan al Ungrovlahiei, iar dincolo de hotare, de Petru Movilă al Kievului. […]

[ALEXANDRU ANASTASIU]

Aţi dori să postez în paralel cu înşelarea din creştinism, concret şi înşelarea din medicină? Să sar peste o etapă? Că datorită atâtor intervenţii din afară a trebuit să fac paranteze prea mari şi mă tem că se amână prea mult ajungerea la subiect, iar în timpul acesta bântuie multă rătăcire demonică în medicină.
Şi nici nu se ştie cât va mai fi timp...