Cinstirea Icoanei Prodromita, in Capitala

Cinstirea Icoanei Prodromita, in Capitala Mareste imaginea.

Icoana Maicii Domnului Prodromita (adica Inaintemergatoarea) este cinstita pe 12 iulie. Avand in vedere ca in urma cercetarilor s-a descoperit ca pe aceasta icoana nu sunt prezente urme de pensula, se poate afirma fara retineri ca este o icoana nefacuta de mana omeneasca. Aceasta icoana face parte din tezaurul Schitului romanesc Sfantul Ioan Botezatorul - Prodromu de la Sfantul Muntele. Aceasta a fost pictata in mod minunat la Iasi, in anul 1863, si dusa la Muntele Athos, devenind ocrotitoare a schitului romanesc.

De-a lungul timpului au fost facute cateva copii, una dintre ele fiind prezenta si in Paraclisul Catedralei Mantuirii Neamului din Bucuresti.

Joi, 11 iulie 2019, incepand cu ora 18:00, va fi oficiata Slujba Privegherii, iar dupa slujba va avea loc procesiunea cu icoana in jurul Paraclisului Catedralei Mantuirii Neamului. Vineri, 12 iulie 2019, la Paraclisul Catedralei Nationale, Sfanta Liturghie va fi savarsita de Preasfintitul Parinte Ieronim Sinaitul, Episcop vicar patriarhal.

Iulian Predescu

Cinstirea Icoanei Prodromita

In vremea zidirii Schitului Romanesc Prodromu, in Sfantul Munte Athos, primul staret, ieroschimonahul Nifon, plin de ravna duhovniceasca si dragoste catre Maica Domnului, se gandea in ce chip ar putea dobandi o sfanta icoana a Maicii Domnului facatoare de minuni, care sa fie spre mangaiere fratimii si a inchinatorilor, si totodata ocrotitoare acestei noi obsti monahale, precum se afla si la celelalte sfinte mari locasuri din Sfantul Munte.

Si fiindca alt mijloc nu era, a alergat cu fierbinti lacrimi catre insasi Maica Domnului si preaiubitul ei Fiu, dulcele Iisus Hristos, adevaratul Dumnezeul nostru, cerand mila si ajutorul Sau, ca zugravind o icoana noua a Maicii Domnului, sa o proslaveasca prin faceri de minuni.

In anul 1863, pentru neaparatele trebuinte ale Sfintei Manastiri, mergand in Romania, Parintele Nifon, insotit de Parintele Nectarie Ieroschimonahul, si ajungand in Iasi, unde a stat mai mult timp, nu inceta cercetand vreun bun zugrav, care ar fi primit sa zugraveasca icoana Maicii Domnului, in conditiile pe care le dorea: cu post si rugaciune.

In sfarsit, din Pronia lui Dumnezeu, Care hotarase ca sfantul nou locas romanesc sa fie inzestrat cu un nepretuit odor sfant, cu aceasta sfanta, preastralucita si neasemanata icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni, plina de har si de toata frumusetea, protectoarea si de grija purtatoarea noastra, a aflat de un batran si bun zugrav roman, anume Iordache Nicolau din orasul Iasi.

Cu acesta intra in vorba pentru zugravirea icoanei Maicii Domnului, aratandu i si conditiile urmatoare: sa zugraveasca Icoana Maicii Domnului, cu Domnul Iisus Hristos prunc in brate pe stanga, cat va putea mai bine si mai frumos, in marime de 1 m si 10 cm, pe scandura de lemn de tei; si in tot timpul cat va lucra, sa faca rugaciune catre Maica Domnului, citind Acatistul sau Paraclisul in toate zilele, si sa nu manance, nici sa bea mai inainte de lucru, iar dupa mancare sa nu mai lucreze, si sa se pazeasca in curatenie trupeasca pana la terminare, sa fie marturisit la duhovnic si sa nu aiba cearta si vrajba cu nimeni.

Evlaviosul zugrav primi cu bucurie zisele conditii, dar se umilea, zicand ca-i tremura mainile de batranete si ca nu mai poate zugravi asa bine si curat ca altadata; Parintii il incurajau insa sa aiba credinta si sa se sileasca, pentru ca-i va ajuta Maica Domnului. Si asa, bunul si cucernicul batran zugrav a inceput cu multa evlavie a lucra frumos si cu buna sporire, astfel ca, in catva timp, a terminat vesmintele si celelalte parti ale icoanei, lasand ca Sfintele Fete sa le faca pe urma, dupa cum era obiceiul lui.

Dupa ce a terminat de zugravit, cum s-a priceput mai bine, vesmintele si campul, a inceput a lucra la Sfintele Fete a Maicii Domnului si a lui Dumnezeu Pruncul, Domnul Iisus Hristos, silindu-se cu toata daruirea ca sa le faca pe cat va putea mai bine; insa in ziua aceea, dupa multa osteneala, il apuca seara fara vreo izbanda, si astfel lasa lucrul mahnit.

A doua zi, plin de zel, se apuca de dimineata a lucra cu toata silinta, ca doar ar putea reusi sa indrepte Sfintele Fete si sa le termine; caci ardea cu sufletul de dragostea duhovniceasca pe care avea sa vada Sfanta Icoana facuta asa precum doreau si Parintii. Dar, cu toata osteneala lui si cu tot zelul ce avea, lucrul iesea dimpotriva; ca nu numai ca n-a putut sa le indrepte, ci si mai rau le-a schimonosit, incat au ramas cu totul fara de chip, strambe si urate, iesite din cuviincioasele masuri, avand o infatisare intru totul neplacuta.

Vazand bietul zugrav ca dupa atata osteneala, trecandu-i mai toata ziua, n-a putut face nimic, se mahni din adancul inimii si, nepricepandu-se ce sa mai faca, inceta de a mai lucra, vaitandu-se in sine si zicand:

„Pacat de osteneala mea si de postul pe care l-am suferit atatea zile, in zadar lucrand fara niciun folos duhovnicesc la aceasta icoana! Dumnezeu sa ma ierte, nu stiu, poate nu este vointa Maicii Domnului sa fac eu icoana aceasta, pe care cu atata evlavie o cere Parintele Nifon; nu stiu ce sa zic! Ca eu cu rugaciuni si post, cu toata osteneala si dragostea, de atata timp ma muncesc si nu pot face nimic! De atata vreme ma ostenesc sa indrept Sfintele Fete, si parca mi-am iesit din minte, caci mai rau le-am mazgalit; ori ca mi-am uitat mestesugul…”

Pe de alta parte, Parintele Nifon, arzand cu dorul sa vada Sfanta Icoana terminata, se duse in ziua aceea, impreuna cu Parintele Nectarie, sa vada cum lucreaza zugravul la icoana, daca o face bine si frumoasa, si gasi pe zugrav mahnit, ca nu putea ispravi nimic; si vazand icoana, ramasera intristati si in mirare, socotind in sine, ca niste oameni, ca nu este voia lui Dumnezeu si a Maicii Domnului ca Sfantul nou Locas Romanesc Prodromu sa se intareasca prin aceasta Sfanta Icoana si sa aiba un dar si mangaiere duhovniceasca si ocrotire pentru cei ce cu frica lui Dumnezeu si cu dragoste se vor nevoi intr-insul, precum si ajutor si rasplatire binefacatorilor si miluitorilor lui. Insa Maica Domnului pregatea un mai mare dar si mangaiere decat socoteau ei; caci cerea cu umilinta mila lui Dumnezeu.

Apoi le povesti si batranul zugrav ce a suferit si cata osteneala si-a dat, ca sa poata face o lucrare buna si placuta, si cum n-a putut reusi intru nimic. Parintii il mai incurajara insa cu cuvinte duhovnicesti, ca sa nu-si piarda evlavia, ci sa mai incerce o data a indrepta si savarsi Sfintele Fete; si de nu va putea face nimic, sa o lase asa precum va iesi, ca ,,noi, zice, iti vom plati osteneala si o vom lua; mai roaga-te si dumneata cu fierbinteala, ca sa-ti ajute Maica Domnului sa ispravesti bine si frumos”.
Se intamplase sa vina acolo si Parintele Grigorie Ieromonahul, ucenicul Preasfintitului Arhiereu Nil Pentapoleos din Sfantul Munte, si, vazand icoana in asa stare, zise: „Pacat de osteneala si cheltuiala ce faceti cu aceasta icoana. Ce, voiti sa o duceti la Sfantul Munte? Dar nu gasiti acolo zugravi mai buni, sa faceti o icoana frumoasa, cum se cuvine si dupa cum doriti?!”.

Parintii ii raspunsera ca nu pot lasa pe zugrav in paguba, ci ca, platindu-i acestuia ce se intelesesera, o vor darui la vreo biserica saraca din Iasi.

Dupa aceea, Parintii au plecat la Metoc, iar zugravul a acoperit icoana cu o panza curata si, incuind cu cheia usa camerei unde lucra, s-a retras foarte mahnit, nemancand nimic in ziua aceea, ci tot inchinandu se sa-i lumineze Dumnezeu mintea si rugandu-se sa-i ajute a termina frumos Fetele Sfintei Icoane.

A doua zi, sculandu-se mai de dimineata si luand cheia, a deschis usa camerei unde lucra Sfanta Icoana si a inceput a pregati cele trebuincioase pentru zugravit, avand multa dorinta si ravna sa se apuce de lucru; si, facand cateva metanii, se inchina si se ruga Maicii Domnului sa-i ajute.

Si asa, mergand sa inceapa lucrul, a ridicat panza de pe Sfanta Icoana; si - o, minunile Maicii lui Dumnezeu! - vazu, inspaimantat, ca Sfintele Fete sunt cu desavarsire indreptate si bine incuviintate, pline de dumnezeiesc har si veselie, dupa cum se vede si pana acum la aceasta Sfanta Icoana a Preacuratei Maici a lui Dumnezeu, care nu altfel, ci in adevar cu dumnezeiasca minune sunt savarsite!

Aceasta minune, spre mai buna incredintare, a intarit-o zugravul prin act sigilat si iscalit cu propria sa mana, pe care l-a dat Parintilor si care se pastreaza in arhiva Schitului Prodromu din Sfantul Munte, unde se afla si Sfanta Icoana; iar cuprinsul lui este acesta:

Eu, Iordache Nicolau, zugrav din orasul Iasi, am zugravit aceasta Sfanta Icoana a Maicii lui Dumnezeu, cu insasi mana mea, la care a urmat o minune preaslavita, in modul urmator: dupa ce am ispravit vesmintele, dupa mestesugul zugravirei mele, m-am apucat sa lucrez Fetele Maicii Domnului si a Domnului nostru Iisus Christos; dupa ce am dat mana intaia si a doua, de noapte apucandu-ma ca sa o zugravesc desavarsit, privind eu la chipuri, cu totul au iesit dimpotriva, pentru care foarte mult m-am mahnit, socotind ca mi-am uitat mestesugul; si asa, fiind seara, m-am culcat scarbit, nemancand nimic in ziua aceea, socotind ca a doua zi, sculandu ma, sa ma apuc mai cu dinadinsul.

Dupa ce m-am sculat a doua zi, mai intai am facut trei metanii Maicii lui Dumnezeu, rugandu-ma ca sa-mi lumineze mintea, sa pot ispravi Sfanta ei Icoana, si cand m-am dus sa ma apuc de lucru – o, preaslavite minunile Maicii lui Dumnezeu! – s-au aflat chipurile drese desavarsit precum se vede; si eu vazand aceasta minune, n-am mai adaos a-mi mai pune condeiul, fara numai am dat lustrul cuviincios, desi cu greseala am facut aceasta, ca sa dau lustru la o asemenea minune. Aceasta este povestirea acestei Sfinte Icoane.

Iordache Nicolau, 1863, Iunie 29, Iasi

Minunea aceasta s-a intamplat noaptea, spre 28 iunie; iar pomenirea minunatei zugraviri a acestei Sfinte Icoane s-a pus la 12 Iulie, fiindca la 13 avem Soborul Arhanghelului Gavriil, care, ca unul ce intotdeauna este slujitor de aproape al Maicii Domnului, credem ca tot prin el s-a savarsit si aceasta minune. Pe langa aceasta, era cu greu sa se puna doua praznice cu privegheri de toata noaptea unul dupa altul, adica la 28 si 29 Iunie, cand se praznuiesc si Sfintii Apostoli Petru si Pavel. Si s-a asezat sa se faca praznic mare, cu privegheri de toata noaptea, care se numeste si cel de-al doilea hram al Schitului Romanesc Prodromu, adica al Sfintei Icoane a Maicii Domnului Prodromita.

Foto: basilica.ro

Pe aceeaşi temă

12 Iulie 2019

Vizualizari: 986

Voteaza:

Cinstirea Icoanei Prodromita, in Capitala 5.00 / 5 din 1 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE