Icoana Maicii Domnului din Manastirea Namaiesti este una dintre cele mai renumite icoane cu Maica Domnului din tara, fiind totodata legata si de intemeierea manastirii in care ea salasluieste. Manastirea Namaiesti este o manastire ortodoxa din judetul Arges, aflata la mica distanta de Campulung, inspre nord-vest.

Date exacte in legatura cu intemeierea manastirii si a bisericii sapata in piatra nu se cunosc. Biserica manastirii este sapata in piatra, in stanca muntelui. Documentele istorice in legatura cu satul Namaiesti si cu Manastirea Namaiesti atesteaza anii 1503-1547, in hrisoavele domnitorilor Radu cel Mare si Mircea Ciobanul.

Despre icoana Maicii Domnului de la Namaiesti, pastrata in biserica din pestera, se spune ca ar fi chiar una dintre cele 12 astfel de icoane pictate de Sfantul Apostol Luca, ea fiind adusa aici de Sfantul Apostol Andrei. Altii insa, spun ca este numai o copie dupa una dintre cele 12 icoane.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Namaiesti

Potrivit legendelor locului, trei ciobani au ajuns cu oile pe stanca in care se afla astazi manastirea. Innoptand in aceste locuri, toti trei au avut toti acelasi vis: in dangat de clopot, fiecaruia dintre ei i s-a aratat un inger care i-a spus ca in acea stanca se afla o icoana zugravita dupa chipul adevarat al Maicii Domnului.

A doua zi, de dimineata, trezindu-se, ei si-au spus unul altuia visul avut, s-au infricosat si au hotarat sa se mute pe un versant alaturat. Visul s-a repetat in noaptea urmatoare, iar in a treia noapte li s-a aratat chiar Maica Domnului, care i-a dus la o stanca anume si le-a aratat intrarea in grota, spunandu-le sa faca un locas de inchinare acolo unde vor gasi icoana.

Hramurile alese de ei au fost Intrarea in Biserica a Maicii Domnului si Izvorul Tamaduirii. Se crede ca tot atunci le-a spus Maica Domnului ca numarul vietuitorilor din manastirea ce se va intemeia aici sa fie intotdeauna 33, dupa anii traiti de Mantuitorul nostru pe pamant.

Este posibil ca icoana din pestera de la Namaiesti sa fie una dintre cele mai vechi din toata crestinatatea. Se crede ca este una dintre cele 12 icoane pictate de Sfantul Apostol si Evanghelist Luca, la dorinta Maicii Domnului, care le-a dat mai apoi celor 12 Apostoli, ce urmau sa plece la propovaduirea Evangheliei.

Pe aceste locuri, icoana a fost adusa de Sfantul Apostol Andrei, care a propovaduit in Dobrogea si a plecat apoi spre Dacia Superioara, facand popas langa un templu paganesc, inchinat zeului Zamolxes. Apostolul Andrei, care crezuse ca in grota traieste un slujitor al zeului, pe care-l va increstina, nu gaseste pe nimeni in grota si s-ar fi adresat celor cu care calatorea: "Nemo est." (Nu este nimeni.), de unde si numele de Namaiesti. Apostolul Andrei a coborat in grota si a lasat icoana in partea de nord, aproximativ pe acelasi loc in care se afla acum in biserica manastirii.

Alta traditie marturiseste despre un singur cioban care, pascandu-si oile prin aceste locuri si ajungand la stanca in care a fost mai apoi sapata biserica, a facut un popas la poalele muntelui, la marginea padurii, pe aceasta piatra mare, ramanand cu oile aici peste noapte.

Ciobanului i s-a aratat in vis Maica Domnului care i-a spus: "Scoala-te, sapa sub tine si vei gasi o icoana intr-o bisericuta de piatra. Aici vei face tu biserica in cinstea si slava Intrarii in Biserica a Sfintei Fecioare Maria, izvor de viata si de tamaduire." Trezindu-se din acest vis ciobanul incepu sa sape cu ravna si dupa trei zile si trei nopti dadu de o bisericuta de piatra, in forma de pestera, cu icoane si odoare bisericesti.

Legenda spune ca icoana visata de cioban este chiar aceea care se afla in biserica noastra, in partea stanga si despre care se spune ca este facatoare de minuni. Aceasta icoana o reprezinta pe Maica Domnului cu Pruncul Iisus in brate.

Pictura a fost deteriorata de vreme. In anul 1798, icoana a fost ferecata in argint de catre Enache Postelnicul, iar in anul 1913 sotia unui general din armata romana a pus sa i se faca o rama de argint. Astazi, icoana este renumita pentru ajutorul dat femeilor care se roaga inaintea ei cu nadejdea de a putea avea copii, cat si pentru vindecari ale unor afectiuni grave si alte necazuri. De atunci, Maica Domnului a savarsit multe minuni cu cei ce veneau sa se inchine la icoana ei.

In vremea primului Razboi Mondial, intre anii 1916-1918, biserica, staretia si o parte din chilii au luat foc din cauza bombelor cazute in zona. Sergentul Ion Mustata a fost acela care a salvat icoana Maicii Domnului, impreuna cu putine carti si odoare bisericesti. El a marturisit mai tarziu ca s-a trudit o noapte intreaga sa stinga focul, iar spre dimineata, flacarile s-au stins dintr-o data, cand au ajuns langa icoana.

Icoana Maicii Domnului de la Manastirea Namaiesti - restaurarea

Icoana ajunsese intr-o asa stare avansata de distrugere, incat oamenii care incercau sa vada chipul Maicii Domnului, aveau parte doar de un lemn aproape putrezit, din care nu se mai distingea aproape nimic. Doar forma celor doua capete, cel al Maicii si cel al Pruncului, se pastra dupa forma ferecaturii.

Date fiind conditiile extreme de mediu in care a stat atatea secole, conform canoanelor Bisericii Ortodoxe, icoana trebuia ori grabnic restaurata, ori pusa pe foc. "Este lamurit ca nu ma inchin materiei, deoarece atunci cand se distruge forma crucii, ori din ce lemn ar fi facuta, arunc lemnul in foc; tot astfel si icoanele" (Sfantul Ioan Damaschin, Tratatul II Apologetic).

"Si nu cumva, dupa cum odinioara paganii au adorat dumnezeii lor, tot astfel sa adoram si noi icoanele. Doamne fereste! Insa noi ne inchinam doar ca sa aratam evlavia si dragostea noastra. De aceea se intampla adesea ca, stergandu-se caracterul sau chipul, lemnul sa ramana gol. Iar acesta trebuie sa ia forma crucii. Caci atata timp cat doua lemne sunt incrucisate si se pastreaza figura Crucii, ma inchin la Cruce, dar cand lemnele sunt despartite si s-a pierdut chipul, eu nu ma mai inchin la doua lemne separate!" (Sfantul Atanasie cel Mare).

Restaurarea a avut loc dupa o metoda athonita, folosita inca din secolul al XVI-lea, la icoana Maicii Domnului de la Manastirea Vatoped. Calugarii athoniti au pictat o panza, in aceleasi conditii cromatice, in aceeasi tusa stilistica a originalului. Mai apoi, panza a fost aplicata pe dinauntrul ferecaturii, nu lipita, ci numai suprapusa, lasand practic lemnul intreg, la fel si urmele din pictura veche.

Restaurarea icoanei a fost incredintata tanarului Alexandru Nicolau, care a lucrat vreme de cateva luni la aceasta, in prezenta maicii starete si cu o atenta supraveghere a fiecarei etape de lucru.

Vasile Frank Timis, un roman crestin stabilit in Anglia, trecand pe la sfanta icoana, a aflat despre dorinta maicilor de a imbraca icoana in aur, dar a vazut si lipsa de bani a manastirii. El s-a oferit a finanta lucrarea, astfel incat de la Monetaria Statului el a adus putin peste un kilogram si jumatate de aur aur, spre a o acoperi.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: