Icoana Maicii Domnului, aflata in Biserica Madona Dudu, in centrul orasului Craiova, este o veche icoana facatoare de minuni. Mareata biserica, inchinata Adormirii Maicii Domnului, a fost construita intre anii 1750-1756, si a fost refacuta in anul 1844, dupa daramarea ei la cutremurul din anul 1831. Biserica a fost numita astfel - "Dudu" - dupa icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului care, dupa cum spune o veche legenda, a fost gasita intr-un dud aflat pe locul Altarului.
Legenda icoanei Maicii Domnului - Madona Dudu
Se povesteste ca, in livada numita "Livada Gaianului", care se intindea la intretaierea celor mai importante drumuri care treceau atunci prin Oltenia, fiind aproape de vechea piata, mergeau pentru odihna la umbra duzilor cei mai multi dintre negustorii care veneau sa isi vanda marfa in Craiova.
Pe locul bisericii unde se afla astazi icoana Maicii Domnuui se afla o movila de pamant numita "Dealul Livezii", caci era acoperita cu o livada bogata peste care trona un dud secular, sadit acolo inainte ca Mihai Viteazu avea sa fie ban al Craiovei. In aceasta livada obisnuia sa ii petreaca dupa-amiezile un negustor al locului care era privit de craioveni ca fiind cam avar.
Intr-o zi, negustorul, in timp ce statea intins sub un dud, observa o lucire ca de aur printre ramurile copacului. Urcandu-se in dud, el gaseste o icoana minunata a Maicii Domnului. Luand-o, el a ascuns-o in podul unei case. Peste numai cateva zile insa, cu gandul de a o vinde, el s-a urcat in pod ca sa o ia si sa mearga cu ea la targ. Insa, minune! Icoana nu mai era acolo unde o pusese el. Mult s-a mahnit omul, gandind ca cineva i-a furat-o pe ascuns.
La scurta vreme insa, aflandu-se negustorul tot prin "Livada Gaianului", el afla din nou minunata icoana, in acelasi dud unde o gasise si intaia oara. Luand-o si invelind-o cu o panza, el pleca direct la targ, spre a-si indeplini gandul cel dintai, anume spre a o vinde. O clipa de neatentie fu insa de ajuns pentru ca icoana sa se faca iarasi nevazuta. Nu dupa mult timp, icoana va fi iarasi aflata in dudul cel minunat.
Vestea cu negustorul si cu icoana cea minunata s-a imprastiat rapid in intreaga zona. Astfel, proprietarul acelei livezi, clucerul Chiriac Gaianu, un mare boier al vremii, fiind convins ca este o minune a Maicii Domnului, hotaraste sa construiasca o biserica inchinata ei, chiar pe locul dudului, iar icoana acesteia sa o aseza in interior.
Prima atestare documentara a Bisericii Madona Dudu o aflam in anul 1758, cand aceasta va fi fost deja construita pe locul unei mai vechi biserici de lemn. Cei care s-au ocupat cu zidirea bisericii "de la Dud" sunt Constantin Fotescu si Hagi Ion Gheorghe.
In anul 1778, un argintar din Sibiu a carui fiica, prin harul icoanei, se ridicase de pe patul de moarte, a daruit icoanei frumoasa ferecatura care se vede si astazi. In anul 1801, in vremea unei nemiloase navaliri turcesti care incendie o treime din targul Craiovei, singurul odor ramas nevatamat de flacari a fost icoana Maicii Domnului.
Apoi, in vremea unui cutremur devastator, care a savarsit multe si mari pagube targului, icoana a fost gasita sub daramaturi, fara nici cea mai mica zgarietura. Inmultindu-se tamaduirile savarsite de icoana si multimea pelerinilor, epitropii bisericii au ridicat un azil pentru bolnavi, cunoscut sub numele "Ospiciul Madona".
Recent, un barbat din Slatina, aflat intr-o faza avansata de cancer, a ajuns dinaintea icoanei intr-un caruncior cu rotile. Vreme de doua saptamani, el a locuit la o ruda din Craiova, timp in care a mers in fiecare zi sa se roage inaintea Maicii Domnului si sa se inchine icoanei Sale. Dupa numai doua sapamani, el a plecat din biserica pe picioarele sale, multumind Maicii Domnului si dand slava lui Dumnezeu.
*
"Catre Nascatoarea de Dumnezeu, acum cu osardie sa alergam noi pacatosii si smeritii si sa cadem cu pocainta, strigand din adancul sufletului: stapana, ajuta-ne, milostivindu-te spre noi; grabeste ca pierim sub multimea pacatelor; nu intoarce pe robii tai deserti, ca pe tine singura nadejde te-am castigat."
"Nu vom tacea, Nascatoare de Dumnezeu, pururea a spune puterile tale noi, nevrednicii. Ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi izbavit pe noi din atatea nevoi? Sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi? Nu ne vom departa de tine, stapana, ca tu izbavesti pe robii tai pururea din toate nevoile."
Iulian Predescu
-
Catedrala Mitropolitana din Craiova - Sfantul Dimitrie
Publicat in : Biserici si Manastiri din Romania
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.