Nascut in data de 27 septembrie 1971 la Cugir, jud. Alba, casatorit, lector universitar in cadrul Universitatii Bucuresti, Facultatea de Teologie Ortodoxa (disciplinele Teologie Dogmatica si Teologie Fundamentala), din 2002 doctor in Teologie, cu teza „Sensul eshatologic al creatiei”.

-Inainte de toate, felicitari pentru numirea in functia de Secretar de Stat pentru Culte. Spuneti-ne, v-ati asteptat la aceasta numire sau a fost o surpriza si pentru dumneavoastra?

-A fost o surpriza si pentru mine. A fost ceva cu totul neasteptat, tinand cont ca tot ce am facut pana acum nu a avut o legatura directa cu ceea ce implica o asemenea responsabilitate. Activitatea desfasurata pana acum a fost strans legata de viata unei catedre academice si a cercetarii. Am fost nominalizat din partea P.U.R., fara insa a fi avut un angajament politic, si doresc sa imi pastrez aceasta neutralitate. Consider de altfel ca, fiind vorba de culte, o pozitie de neutralitate politica implica si o echidistanta, si un plus de autoritate in ceea ce priveste increderea.

-Cum va simtiti ca membru al guvernului ?

-Este o postura noua. Nu m-am gandit nici un moment ca voi ajunge intr-o asemenea pozitie. Pentru mine pozitia de demnitar nu inseamna privilegii sau oportunitati, ci cadrul de a practica, intr-un mod cat mai realist, un exercitiu al daruirii si al cuprinderii nevoilor celor de langa noi. Conform principiului evanghelic, mereu am fost consecvent cu ideea ca cel mai mare trebuie sa slujeasca mai mult. Cu cat suntem intr-o pozitie mai importanta, cu atat suntem mai obligati sa ne asumam demnitatea respectiva, in sensul unei slujiri oneste si sincere fata de cei care ne-au creditat.

-Sunteti ortodox. Cand l-ati descoperit pe Dumnezeu si cum ati ajuns pe calea Bisericii?

-Da, sunt crestin ortodox. Parintii mei sunt oameni simpli, cu frica lui Dumnezeu. In acea credinta sincera, copil fiind, m-au invatat sa ma rog si sa merg pe calea Bisericii. Desi eram in acea peioada in care biserica era marginalizata in participarea sa la viata sociala, nici un moment nu am simtit vreun fel de restrictionare in ceea ce priveste participarea la slujbele bisericii. In liceu fiind si, apoi, in primii ani de facultate (Politehnica din Timisoara, dupa 1990) am avut o perioada de cautari filosofice, presarata cu anumite framantari existentiale. A fost o perioada in care, insetat de certitudinea Adevarului si de Absolut, in mod sincer si profund am cautat sa-mi raspund la intrebari fundamentale care vizeaza existenta noastra. Vreau sa precizez ca in tot acest traseu metafizic nu am parasit credinta in Dumnezeu. A fost doar o perioada in care incercam sa gasesc o confirmare a ceea ce, in adancul meu, am intuit ca este calea Adevarului si a Vietii. A fost de fapt un efort poate filosofic si stiintific de a certifica realitatea pe care am trait-o in mijlocul Bisericii, copil fiind.

-In anul 1995 ati absolvit Facultatea de Mecanica din cadrul Universitatii Politehnice din Timisoara, iar, in paralel, incepand din 1994, ati fost si student al Facultatii de Teologie din Bucuresti, pe care ati absolvit-o ca sef de promotie, cu media generala la licenta 10. Ce sau cine v-a indrumat spre teologie?

-Student fiind la Politehnica in Timisoara, in acea perioada de care va pomeneam, am avut sansa sa intalnesc niste oameni cu totul deosebiti. In acea vreme am reusit sa ajung si sa-i intalnesc pe marii parinti duhovnici precum Pr. Cleopa, Pr. Sofian, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Teofil Paraian, care, intr-un mod foarte concret, oglindeau, prin chipul lor si prin felul lor de a fi, ceea ce cautam. O intalnire cu totul speciala, care imi va ramane mereu vie in minte si in inima, a fost cea cu Pr. Dumitru Staniloae. In prezenta lui am simtit puterea Adevarului Mantuitor, a acelui Adevar care ne izbaveste de toate nelinistile si incertitudinile. Inca inainte de a-l intalni pe Pr. Staniloae, revenind intrucatva „acasa”, adica la asumarea concreta a ceea ce presupune credinta ortodoxa, mi-am pus problema de a urma studii teologice. Pr. Staniloae mi-a confirmat necesitatea unei asemenea optiuni. Dupa acea intalnire, imi era foarte clar ca ceea ce va urma va presupune calea daruirii fata de semeni prin slujirea teologica. Pentru mine teologia nu a insemnat o simpla acumulare de informatii, o manipulare abila a unor concepte formale, ci expresia si masura daruirii noastre fata de Dumnezeu si fata de semeni. Inclusiv in studiile academice pe care le-am urmat, am cautat sa ma raportez la aceasta perspectiva.

-Ortodoxia a fost prin excelenta toleranta, respectand convingerile religioase ale celor de alta confesiune. Ca ortodox, va simtiti capabil sa pastrati acea echidistanta atat de necesara unui Secretar de Stat pentru Culte?

-Intr-adevar, traditia ortodoxa a dat si da dovada de o mare putere cuprinzatoare. Pledoaria pentru echidistanta nu inseamna incurajarea unor confuzii sau sincretisme. Asumarea Ortodoxiei ca mod de a fi nu inseamna exclusivism, intoleranta sau blocaj in fata dialogului. Aici trebuie sa fim foarte atenti pentru a evita unele tendinte care pot ideologiza adevarurile de credinta. E foarte riscanta existenta acestei ideologizari in cadrul fenomenului religios inteles ca act de viata. Cantonarea in asemenea pozitii ideologice paraziteaza si denatureaza adevarul religios. Mai mult decat atat, incurajeaza fariseismul si ipocrizia. Sunt convins ca asumarea unor minime exigente care tin de viata ortodoxa ar putea valorifica dimensiunea cuprinzatoare a traditiei ortodoxe. In acest fel, Ortodoxia reprezinta sansa unui dialog real, a unei intalniri profunde cu celalalt.

-Ce va propuneti pe termen scurt si lung?

-Pe termen scurt imi propun elaborarea unei metodologii cu criterii si punctaje concrete pentru a asigura transparenta in ceea ce priveste repartizarea sprijinului financiar acordat de Secretariatul de Stat pentru Culte. Se va respecta principiul proportionalitatii si, in interiorul acestui principiu se vor urmari acordarea sanselor pentru toata lumea si totodata stimularea unor proiecte fundamentate cat mai riguros.
 

De asemenea, voi urmari sprijinirea initiativei doamnei ministru Mona Musca in ceea ce priveste intentia de a separa Secretariatul de Stat pentru Culte de Ministerul Culturii si Cultelor. In acest fel, S.S.C.-ul ar avea o alta autoritate si totodata posibilitati mai largi privind ordonantarea creditelor.

Prioritatea de fond o reprezinta Legea Cultelor. Este nefiresc sa ne ghidam inca dupa o lege din 1948. Este imperativ efortul de a elabora un text cat mai fondat in contextul integrarii europene, de a angaja un dialog cu reprezentantii cultelor si cu cei ai societatii civile, pentru a ajunge la o intelegere cat mai larga. Bineinteles ca sunt si aspecte delicate, dar sper ca vom ajunge la solutia cea mai potrivita. Sunt convins ca existenta unei legi a cultelor bine gandita si elaborata ar putea detensiona multe situatii conflictuale.

Cu privire la repartizarea de fonduri, prioritate vor avea acele lucrari care vizeaza finalizarea unor constructii sau restaurari. Tinand cont de suma redusa pe care o avem la dispozitie, o sa avem in vedere mai putin noile constructii si mai mult vom cauta sa sprijinim ceea ce este deja intr-un stadiu avansat de lucru.

Va multumim si va dorim succes.

                                                                                             A consemnat

                                                                                     Silviu-Andrei VLADAREANU
                                                                                Lumea credintei, anul III, nr. 3(20)

• Biserica ortodoxa si integrarea europeana
  Publicat in : Editoriale
• Ortodoxia si integrarea europeana
  Publicat in : Editoriale

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: