Despre Sfanta Liturghie

Despre Sfanta Liturghie Mareste imaginea.

85. Care este fapta şi dovada cea mai înaltă prin care omul cinsteşte şi preamăreşte pe Dumnezeu?

Dintre toate actele noastre de cult prin care cinstim si preamărim pe Dumnezeu, cel mai desăvârşit este sacrificiul sau jertfa.

86. Ce este jertfa?

Jertfa este dăruirea plină de iubire şi evlavie a unui obiect în cinstea lui Dumnezeu. Prin aceasta voim să arătam ca El, ca ziditor a toate, este stăpânul tuturor lucrurilor si că noi, ca făpturi ale Lui, depindem întru totul de El. Astfel li recunoaştem stăpânirea si putere,a si mărturisim datoria noastră de recunoştinţă si de iubire fată de El, pentru toate câte ne-a dat.

87. Este veche jertfa?

Este tot atât de veche si răspândită ca si religia însăşi. Inclinaţia de a cinsti pe Dumnezeu prin jertfă este sădită chiar in firea omului; de aceea găsim jertfa în toate religiile, la toate popoarele si in toate vremurile. Aducerea de jertfă începe chiar cu primii oameni, si anume cu jertfa lui Cain si Abel, despre care ne mărturiseşte prima carte a Sfintei Scripturi: „Dar după un timp, Cain a adus jertfă lui Dumnezeu din roadele pământului. Si a adus si Abel din cele intăi născute ale oilor sale si din grăsimea lor" (Fac. 4, 3-4).

Îndeosebi la evrei, jertfele au fost orânduite de Dumnezeu însusi, prin Moise, care a întocmit în amănunţime atât felul sau materia jertfelor, cât si timpul si rânduiala sau chipul în care trebuiau aduse. Acestea le găsim descrise mai ales în cartea a treia a Sfintei Scripturi, numită Levitic sau Cartea Preoţilor, scrisă de Moise.

88. Noi, creştinii, aducem jertfă lui Dumnezeu?

Da.

89. Care este această jertfă?

Sfânta Euharistie, adică însuşi Sfântul Trup si Sânge al Domnului.

90. Cum se numeşte slujba în timpul căreia se pregăteşte şi se aduce jertfa Sfintei Euharistii?

Sfanta Liturghie.

91. Cine a întemeiat Sfânta Liturghie? Sau cine ne-a învăţat şi ne-a poruncit s-o săvârşim?

Mantuitorul Insusi.

92. Când şi cum?

In ajunul morţii Sale pe cruce, adică Joi scara, la Cina cea de Taină. Serbând atunci Pastele, împreună cu ucenicii Săi, „Iisus luând, pâine si binecuvântând a frânt şi a dat ucenicilor Săi. zicând: «Luaţi, mâncaţi acesta este Trupul Meu». Luând apoi paharul şi mulţumind, le-a dat lor zicând: «Beţi dintru acesta toti: acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor» (Matei 26, 26-28; Marcu 14, 22-24; Luca 22. 19-20; I Cor. 1 1,23-25).

In locul jertfelor Legii Vechi, pecetluite cu sânge de ţapi şi de viţei (vezi Ies. 24, 18), Mântuitorul întemeiază o Lege nouă. sau un legământ nou între Dumnezeu şi oameni, pecetluindu-l cu însuşi Trupul si Sângele Său pe Golgota. Mântuitorul le dădea Sfinţilor Săi Apostoli, la Cină, sub forma nesângeroasă a pâinii şi vinului, această jertfă pe care trebuiau să o aducă de atunci înainte Ucenicii Săi, după porunca Sa: "Aceasta să faceţi intru pomenirea Mea!" (Luca 22, 19 şi I Cor. 11, 24 şi 25). Prin aceste cuvinte. El rânduieşte pe Apostolii Săi drept arhierei sau preoţi slujitori ai jertfei celei noi, întemeiată atunci de El.

Urmând porunca Domnului şi învăţătorului lor iubit. Sfinţii Apostoli si mai apoi ucenicii lor săvârşeau zilnic Jertfa Mântuitorului spre neîntrerupta aducere aminte de El. Ei făceau întocmai ca Domnul. Care. la Cină, înainte de a frânge şi a împărţi pâinea, a binecuvântat, iar când le-a întins paharul, a mulţumit (lui Dumnezeu-Tatăl) (Matei 26, 27; Marcu 14, 22-23: Luca 22, 17-18 şi I Cor. 11, 23 s.u.). Adunându-se deci pentru rugăciune, Sfinţii Apostoli si ucenicii lor mulţumeau şi se rugau îndelung ca Domnul să prefacă pâinea şi vanul de pe masa lor în însuşi Sfântul Său Trup şi Sfântul Său Sânge, cu care apoi se împărtăşeau. Acelaşi lucru au făcut mai târziu si urmaşii sfinţiţi şi legiuiţi ai Sfinţilor Apostoli, adică arhiereii si preoţii, căror ei le-au împărţit harul dumnezeiesc de a Săvârşi această Sfântă Taină.

Astfel a luat naştere o rânduială de slujbă sfântă, cunoscută la început sub diferite numiri, ca: „frângerea pâinii' (Fapte 2, 42), „Masa" sau „Cina Domnului' (1 Cor. 10, 16), Euharistie (mulţumire). Mai pe urmă, această sfântă slujbă a primit numele de Liturghie, sub care o cunoaştem azi si care înseamnă: lucrare sau slujbă publică, obştească, rănduială şi săvârşită spre folosul tuturor.

93. Ce este, prin urmare, Sfânta Liturghie?

Este o randuială de sfinte rugăciuni, în timpul cărora se Săvârşeşte si se aduce jerlia fără de sânge a Legii celei Noi, întemeiată de Mântuitorul la Cina cea de Taină şi încredinţată de El Sfinţilor Săi Apostoli, iar de aceştia, urmaşilor lor sfinţiţi (arhierei şi preoţi), pentru a fi săvârşită de-a-pururea în Biserica creştină, spre pomenirea Lui şi spre iertarea păcatelor membrilor Bisericii Lui.

94. Cine poate săvârşi slujba Sfintei Liturghii?

Numai arhiereii si preoţii cu hirotonie legală, adică sfinţiţi şi aşezaţi după rânduiala canonică a Bisericii. Cei caterisiţi sau îndepărtaţi din slujbă şi cei vinovaţi de păcate grele nu mai pot liturghisi. Diaconul nu poate sluji singur, ci întotdeauna numai împreună cu preotul.

In afară de preotul săvârşitor al Sfintei Jertfe, pentru săvârşirea Sfintei Liturghii mai trebuie neapărat cel puţin un cântăreţ care să dea răspunsurile la strană şi să ajute pe preot în anumite momente ale slujbei. Acesta conduce în cântările Sfintei Liturghii pe credincioşii care iau parte la slujbă.

95. Unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie?

Numai în biserică sau în paraclise şi capele sfinţite şi cu Antimis, în partea cea mai sfântă, adică în Sfântul Altar. Numai în cazuri cu totul excepţionale, ca, de pildă, pe câmpul de luptă, şi numai cu învoirea episcopului locului. Sfânta Liturghie se poate săvârsi şi în afara clădirii bisericii, într-o casă sau într-un loc curat, pe o masă pe care se întinde Sfântul Antimis. Fără el nu se poate săvârsi Sfânta Liturghie nici în biserică, unde stă întotdeauna pe Sfânta Masă, nici în afară de biserică.

96. In ce zile şi în ce vreme din zi se săvârşeşte Sfânta Liturghie?

In mănăstiri si în catedralele episcopale se Săvârşeşte Sfânta Liturghie în fiecare zi. In bisericile de enorie se face Sfânta Liturghie de obicei numai în zilele de Duminică şi în sărbători, iar în zilele din cursul săptămânii se face numai atunci când este nevoie, mai ales sâmbăta, când se fac parastase şi pomeniri pentru morţi.

Cât priveşte uremea anumită sau ceasul din zi la care trebuie să înceapă sluba Sfintei Liturghii, după predania veche a Bisericii, este ceasul al treilea din zi, care corespunde cam cu ceasul 9 dimineaţa, după numărătoarea noastră, când Domnul a fost răstignit pe cruce (Marcu 15, 25) si când S-a pogorât Sfântul Duh peste Sfinţii Apostoli. De va fi nevoie, se poate săvârsi Sfânta Liturghie si mai devreme sau mai târziu, dar nu mai înainte de a se lumina de ziuă si nici după amiază.

Abateri de la această regulă se fac numai la anumite praznice împărăteşti, şi anume la Paşti, la Crăciun (nu peste tot) si, în unele locuri, la Bobotează, când Sfânta Liturghie se săvârşeşte dis-de-dimineaţă.

97. Sunt, în cursul anului, şi zile in care nu se face Liturghie, nici chiar în mănăstiri?

Da. Sunt acele zile în care Tipicul şi cărţile de slujbă prevăd ajunarea deplină, adică post desăvârşit până seara, şi anume:

a) Vinerea Patimilor (fiind zi de întristare si de post negru, ziua în care Domnul a fost răstignit pe Cruce şi îngropat);

b) Luni şi marţi, în prima săptămână din Postul Paştilor (fiind primele zile de post, cu ajunare deplină).

o) Miercurea şi vinerea din Săptămâna Brânzei (fiind zile premergătoare si pregătitoare pentru Postul Păresimilor, cu ajunare si metanii);

e) Vinerea dinaintea Crăciunului si a Bobotezei, când aceste două sărbători cad duminică sau lunea (pentru că atunci se ajunează).

98. Câte Liturghii avem în Biserica Ortodoxă?

Avem trei Liturghii, şi anume:

a) Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului (+ 407)';

b) Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei (+ 379);

c) Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite sau a Sfântului Grigorie cel Mare [Dialogul). Episcopul Romei (+ 604).

99. Unde găsim scrisă rănduiala acestor Liturghii?

In cartea de slujbă cu titlul: Sfintele şi dumnezeieşlile Liturghii, pe care noi o numim de obicei, mai pe scurt, Liturghierul şi care se află întotdeauna în altar, la îndemâna preotului liturghisitor.

100. Aceste trei Liturghii se pot săvârşi oricând în timpul anului?

Nu, ci fiecare dintre ele se săvârşeşte numai în anumite perioade din cursul anului, în chipul următor:

a) Liturghia Sfântului Vasile se Săvârşeşte numai de 10 ori pe an, şi anume:

- în primele cinci duminici din Postul Mare:

- în joia şi sâmbăta Patimilor;

- în ajunul Crăciunului (24 decembrie) si ajunul Bobotezei (5 ianuarie);

- în ziua Sfântului Vasile ( 1 ianuarie)

b) Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite se slujeşte (în mănăstiri) în tot timpul Postului Mare, în afară de următoarele zile din postul acesta:

- toate sâmbetele (când se săvârşeşte Liturghia Sf. Ioan, iar în Sâmbăta Patimilor, a Sf. Vasile);

- toate Duminicile (când se săvârşeşte Liturghia Sf. Vasile, iar în Duminica Floriilor, a Sf. Ioan);

- sărbătoarea Bunei-Vestiri (când se face Liturghia Sfântului Ioan);

- Joia Patimilor (când se face Liturghia Sf. Vasile);

- Luni şi marţi din prima săptămână a Postului Mare şi Vinerea Patimilor (zile în care nu se face nici o Liturghie).

In bisericile de mir, Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite se slujeşte de obicei numai miercurea şi vinerea din Postul Mare (mai ales în prima săptămână).

c. Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur se face în toate celelalte zile din Duminici şi sărbători din timpul anului în care nu se săvârşeşte vreuna din celelalte două Liturghii. Ea este Liturghia obişnuită în Biserica Ortodoxă, săvârşindu-se de cele mai multe ori în cursul anului bisericesc.

101. Ce este Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite?

Această Liturghie are o rânduială aparte, deosebită de a celorlalte două. Ea e formată din două slujbe deosebite: Vecernia şi Liturghia, contopite laolaltă. Partea ei de la început nu este altceva decât prima jumătate a Vecerniei până la Vohod sau ieşire, iar a doua parte este alcătuită din rânduiala Liturghiei obişnuite, începând de la Apostol şi având Heruvic şi Rugăciunea Amvonului, proprii, dar lipsindu-i în întregime partea dintre Henivic (ieşirea cu Sfintele Daruri) şi ectenia de după Axion. Ii lipseşte deci tocmai partea care alcătuieşte miezul Liturghiei, si anume Jertfa, adică sfinţirea şi prefacerea Darurilor. De aceea, această Liturghie nici nu se poate numi o Liturghie deplină, desăvârşită, ca celelalte, ci după cum arata si numele, ea este mai degrabă o slujbă solemnă a împărtăşirii cu Sfintele Daruri slujite sau sfinţite mai dinainte, în timpul uneia din cele două Liturghii depline sau propriu-zise.

102. Care este originea acestei Liturghii?

Este următoarea:

Slujba Sfintei Liturghii a fost privită întotdeauna ca un prilej de bucurie şi de luminare sufletească, întrucât, prin împărtăşirea cu Sfintele Daruri care se sfinţesc într-însa, îl avem între noi pe Hristos, Mirele nostru Ceresc, Care petrece întru noi si noi întru El (Ioan 6, 56). Această bucurie nu se potrivea însă cu zilele Postului Mare, zile de întristare si de pocăinţă, când Mirele este luat de la noi (comp. Matei 9. 15 şi Luca 5, 34-35).

De aceea, consfinţind o veche tradiţie a Bisericii, soborul Părinţilor adunaţi la Laodiceea (Asia Mică. 360-380) a hotărât să nu se mai săvârşească Liturghie şi să nu se mai serbeze pomenirea Sfinţilor Mucenici, care era împreunată cu Liturghia în timpul Postului Mare, decât Sâmbăta si Duminica, zile în care postul era mai puţin aspru (canoanele 49 şi 51).

Existau însă creştini care doreau să se împărtăşească şi în celelalte zile din cursul săptămânii şi mai ales miercurea si vinerea. Ca să împace această dorinţă pioasă a credincioşilor cu hotărârile Sinodului de la Laodiceea, s-a luat obiceiul de a opri o parte din Darurile sfinţite la Liturghia de sâmbătă şi duminică, pentru a împărtăşi cu ele pe credincioşi în celelalte zile în care. nu se putea săvârşi Liturghie, iar ca să nu se întrerupă ajunarea obişnuită dintre zilele de post, împărtăşirea aceasta avea loc spre seară, îndată după slujba Vecerniei. Rânduiala împărtăşirii, destul de simplă la început, a devenit, încetul cu încetul, din ce în ce mai solemnă, fiind încadrată între slujba Vecerniei, de o parte, şi rugăciunile si ceremoniile din rânduiala Liturghiei, care erau mai ales în legătură cu Taina împărtăşirii, de cealaltă. Cele două slujbe, deosebite la început, în cadrul cărora avea loc împărtăşirea credincioşilor în zilele de post, s-au contopit cu timpul într-o singură slujbă, care s-a numit Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite.

Sinodul V-Vl Ecumenic (Trulan 692), a hotărât ca această Liturghie să se facă în toate zilele postului Păresimilor, afară de sâmbete şi duminici, precum si de sărbătoarea Bunei-Vestiri (canonul 52).

Fragment din cartea "Invatatura de credinta ortodoxa", editura Doxologia

Cumpara cartea "Invatatura de credinta ortodoxa"

 

Pe aceeaşi temă

11 Octombrie 2018

Vizualizari: 361

Voteaza:

Despre Sfanta Liturghie 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE