Ne mai desparte foarte putin timp de momentul in care se vor implini doi ani de la trecerea la cele vesnice a neobositului si multmilostivului Parinte Marin Moldoveanu (1958 -2011). Pentru toti cei care l-am cunoscut, vestea napraznica a unei boli incurabile care avea sa-l rapeasca de langa noi pe Parintele Marin, nu si-a stins nici pana astazi ecoul incarcat de durere.

In ziua de 13 octombrie 2011, Pr. Marin Moldoveanu, de la Parohia Militari 1 din Bucuresti, a trecut la cele vesnice, lasand in urma sa foarte multi fii duhovnicesti inlacrimati si nemangaiati de pierderea celui care-i indruma pe calea vietii si a credintei cu atata bunatate si iubire de oameni.

Parintele Marin Moldoveanu s-a nascut in Bucuresti, la data de 20 iunie 1958. A randuit Dumnezeu ca sa se bucure in primii ani de viata de o bunica foarte credincioasa, mergand pe drumul bisericii inca din copilarie. In scoala primara era nelipsit de la slujbele Sfintei Manastiri Cernica, de langa Bucuresti.

Activitatea pastoral-misionara a Parintelui Marin Moldoveanu a fost amintita pe scurt si in mesajul Preafericitului Parinte Patriarh Daniel trimis spre mangaierea celor prezenti la inmormantarea de acum doi ani:

“A simtit chemarea catre slujirea preoteasca si, de aceea, a urmat cursurile Seminarului Teologic intre anii 1979 - 1983 si pe cele ale Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucuresti (1979-1983).

S-a casatorit in anul 1984 cu d-ra Maria Bucelea, licentiata in Teologie, iar pe 21 aprilie 1985 a fost hirotonit preot pe seama Parohiei Icoana din Protoieria Giurgiu Nord. In timpul celor trei ani de slujire la aceasta parohie a organizat lucrari de restaurare a bisericii si a cumparat o casa parohiala.

In anul 1988 a fost chemat la slujirea de preot-spiritual la Seminarul Teologic din Bucuresti, pe care a indeplinit-o cu bucurie si blandete, sadind in sufletele tinerilor elevi seminaristi dragostea de Dumnezeu, de aproapele si de Sfanta Biserica. Intre anii 1994-2001 a slujit ca preot la parohia Sfantul Nicolae-Buzesti, indeplinindu-si constiincios toate indatoririle, facandu-si numerosi fii si fiice duhovnicesti. Intre anii 1990-2001 a fost secretar 2 al Protoieriei I Capitala.

Din anul 2001 s-a transferat la Parohia Militari I din Protoieria I Capitala, slujind in biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului”. Alaturi de preotii acestei parohii a slujit cu multa daruire si bucurie, infrumusetand sfintele slujbe cu o cantare aleasa prin vocea deosebita pe care i-a harazit-o Dumnezeu, predicand cu multa intelepciune cuvantul Sfintei Evanghelii, povatuind si ingrijindu-se cu ravna de turma data lui spre calauzire. Si-a apropiat enoriasii in mod deosebit prin pelerinajele pe care le-a organizat, atat in tara cat si la Locurile Sfinte sau la manastirile din Grecia.

In intreaga sa activitate a fost sprijinit de preoteasa Maria Moldoveanu, un dascal pretuit si iubit. Impreuna au format o exemplara familie crestina, un adevarat model de traire ortodoxa.”

La biserica cu hramul “Adormirea Maicii Domnului” din parohia Militari I , Parintele Marin Moldoveanu i-a fost ajutor de nadejde Parintelui Paroh Dr. Stefan Buchiu, care este si Decanul Facultatii de Teologie din Bucuresti. Cuvintele rostite cu durere nespus de mare in urma cu doi ani de catre Parintele Stefan Buchiu, pastrate in scris de fiii duhovnicesti ai Parintelui Marin, sunt la fel de emotionante si astazi:

„Unde sunt oare cei zece ani in care glasul inaripat al Parintelui Marin, patrunzator si cristalin facea sa rasune boltile acestui sfant locas ? Unde sunt predicile sale pline de caldura sufleteasca, de ravna pentru cele sfinte, de indemnuri parintesti si fratesti, care de fiecare data hraneau mintile credinciosilor si le aprindeau si mai tare flacara credintei in inimi ? Unde sunt sfaturile sale pline de intelepciune si de incurajare, pe care le daruia la scaunul Spovedaniei, nenumaratilor sai fii duhovnicesti ? Toate au trecut acum in amintire, toate sunt acum tot mai departe si nimeni nu le mai poate aduce inapoi !

Si totusi, chipul bland si vesel al parintelui Marin s-a intiparit pentru totdeauna in inimile noastre. O singura data daca te intalneai cu dansul, daca-ti dadea un sfat sau o povata, plecai mai intarit, mai curajos pe valurile vietii. El insusi privea mereu doar inainte, plin de incredere si optimism. Si nu doar firea il facea asa, ci mai ales credinta si speranta-n Dumnezeu, din frageda copilarie crescand in umbra sfintei manastiri de la Cernica. Bunica sa evlavioasa il indemna spre cele sfinte, ii povestea nenumarate vieti de sfinti iar staretul de-atunci, ce va fi mai tarziu episcop, Vladica Roman, cel cu chip de sfant, ii picura in suflet dragostea de carte, de cruce si de neam.

In acest fel el si-a ales si calea, batand la poarta Seminarului din Bucuresti, acolo unde s-a format prin straduinta, pasiune si rabdare. A invatat din toate ale vietii, ce-i bun, frumos si-adevarat, ce trebuie pastrat cu bucurie si iarasi tot ce trebuie ocolit. Iar stagiul militar l-a intarit sau l-a calit, sa stie a-nfrunta cu barbatie inevitabilele greutati si incercari. Din anii studentiei isi amintea cu drag de-ai sai colegi, de cursuri, de profesori si de nenumarate intamplari, dar mai ales de frumusetea slujbelor divine. Tocmai de-aceea cand Domnul l-a chemat la preotie, s-a aratat de la-nceput in toate osarduitor, in toate priceput, spre toti deschis si tuturor drept grabnic ajutor. In trei biserici de parohie el a slujit, a patra fiind la Manastirea Radu-Voda, acolo unde, inconjurat de tinerii elevi seminaristi, s-a ingrijit de educarea lor, de slujbele bisericesti, de modelarea caracterelor celor ce-aveau sa slujeasca la sfintele altare.

Aici, noi l-am primit ca pe un dar al Maicii Domnului, cu zece ani in urma, ucenicind cu modestie pe langa parintele nostru paroh si protopop, din acea vreme, Dumitru lordache, de la care toti am invatat cate ceva dar mai ales cum sa-i slujim pe credinciosi, cu timp si fara timp, la bine si la greu. Mult i-a iubit pe credinciosi parintele Marin si, pentru ei, el s-a jertfit pe sine, necunoscand odihna atunci cand enoriasii il chemau, sarind mereu cuiva in ajutor, chiar daca nu-l stia pana atunci. Dar si credinciosii i-au raspuns cu aceeasi dragoste crestina, cu ascultare si cu bunatate, caci oile, dupa cuvantul Domnului, cunosc intotdeauna glasul adevaratului pastor. Si nu odata, ci in multe randuri, ei l-au urmat in lungi pelerinaje, la sfinte manastiri, in Tara Sfanta sau in crestina Grecie, cea plina de biserici.”

„Iar eu ii multumesc, caci m-a convins sa mergem impreuna cu bunii nostri enoriasi la Locurile Sfinte, el fiind ghidul nostru cel adevarat, caci cunostea ca nimeni altul Tara Sfanta. Se inchina cu inima aprinsa de dorul dupa Hristos Domnul, calcand pe urmele Lui sfinte, simtindu-se acolo ca acasa, fiind a patra oara cand mergea. Acum sunt sigur ca a presimtit ca era pentru ultima data cand se inchina, si poate de aceea in noaptea sfanta ce am petrecut-o in Biserica Sfantului Mormant, pentru o vreme s-a despartit de noi si, nestiut de nimeni, a mers pe dealul Golgotei, plecandu-si genunchii pe locul unde Mantuitorul S-a jertfit. Eu cred ca atunci, simtindu-l pregatit, El, Domnul nostru lisus Hristos, i-a asezat pe umeri crucea bolii, a suferintei ce avea sa vina. Iar el, parintele Marin, a dus-o cu rabdare, cerand putere de la Dumnezeu. Si atunci cand, pe drumul Golgotei sale, ingenunchea sub greaua suferinta, privirea sa si-o indrepta spre crucea lui Hristos si-n sinea sa se intarea zicand: „Asa cum El nicicand nu a cartit, nici eu nu ma voi plange de dureri." Dar El in cer ii pregatise o cununa, caci pe pamant isi implinise calea.

Sa-l odihneasca Bunul Dumnezeu de-a dreapta Sa, in vesnica lumina, sa cante-n ceruri, precum odinioara pe pamant, in imne de slavire lui Hristos si Maicii Sfinte, sa guste bucuria cea nespusa a vesnicei iubiri dumnezeiesti.” a mai spus Parintele Prof. Dr. Stefan Buchiu.

Parintele Marin Moldoveanu va ramane in inimile noastre prin tot ceea ce ne-a daruit ca pastor de suflete, prin faptele sale pline de milostivire, prin caldura sa sufleteasca, prin puterea exemplului sau. Lucrarea plina de darnicie a Parintelui Marin nu s-a incheiat insa o data cu trecerea sa la cele vesnice. A sadit in sufletele credinciosilor semintele faptelor bune iar acestea n-au incetat sa-si arate rodul. Din initiativa fiilor sai duhovnicesti si a doamnei preotese Maria Moldoveanu, in 2013 a luat fiinta “Asociatia Preot Marin Moldoveanu”, creata ca o necesitate a dezvoltarii solidaritatii umane, in spiritul valorilor moral-crestine. Frumoase sunt cuvintele prin care membrii fondatori ai asociatiei argumenteaza aceasta minunata initiativa si lucrare:

"Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul Lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta."(Evrei 13,7)

Potrivit cuvantului Sfantul Apostol Pavel ne-am adus si noi aminte de vrednicul de pomenire parintele Marin Moldoveanu care ne-a grait noua cuvantul Lui Dumnezeu, am privit cu luare aminte cum si-a incheiat viata si incercam sa-i urmam credinta. Parintele Marin ne-a lasat un testament verbal in care gasim un model de traire pe acest pamant si un model de trecere in vesnicie. Parintele a multumit Lui Dumnezeu pentru boala si a considerat suferintele bunatati pentru mantuire. Pe crucea suferintei fiind rastignit, nu a cartit, indreptandu-si privirea spre Crucea Mantuitorului Hristos.

Pe parcursul vietii, Parintele Marin a fost mereu alaturi de cei aflati in suferinta. Si pentru ca Dumnezeu L-a voit pentru Sine si Imparatia Sa incercam impreuna, in numele Domnului, sa continuam aceasta lucrare. Uniti devenim o forta si putem gasi si realiza proiecte care sa ajute la alinarea suferintelor semenilor nostri.

"Iar facerea de bine si intrajutorarea nu le dati uitarii; ca astfel de jertfe sint bine placute Lui Dumnezeu." (Evrei 13,16)

Asociatia “Preot Marin Moldoveanu” isi propune identificarea si ajutarea persoanelor aflate in dificultati materiale si spirituale dar si sustinerea unor activitati pentru dezvoltarea lacasurilor de cult. Asociatia isi desfasoara activitatea sub Acoperamantul Maicii Domnului (1 octombrie), avand-o ca model pe Sfanta Mucenita Filofteia (7 decembrie). Pe pagina de Facebook a Asociatiei incep sa se adune marturiile faptelor bune care continua opera misionara a Parintelui Marin.  

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Parintele Marin Moldoveanu iar pe cei care ii continua lucrarea sa-i ajute cu puterea credintei pe care insusi blandul parinte o insufla!

Noi, fiii sai duhovnicesti, vom pastra mereu o amintire vie si plina de recunostinta, cu piosenie, pentru un preot adevarat, pentru un om minunat, pentru „parintele nostru”, permanent rabdator, datator de speranta si multmilostiv, care ne-a indemnat intotdeauna, prin puterea exemplului, sa fim buni si iertatori, asa cum sta scris si pe crucea de la mormantul sau:

„Iubi-Te-voi, Doamne” sa ziceti,
Cand duceti crucea fiecare,
Sa raspanditi in jurul vostru
Lumina, dragoste, iertare!

Vesnica lui pomenire!

Dorina Zdroba

Aboneaza-te la newsletter

Email

Introdu codul din imagine: