Ieroschimonahul Antim Găină, un Cuvios cu viaţă de Sfânt
Pelerinul care poposeşte în Moldova şi va ajunge negreşit la Sfânta Mănăstire Secu din judeţul Neamţ, situată între Sfintele Mănăstiri Neamţ şi Sihăstria, ca în multe alte locuri sfinte şi binecuvântate de Dumnezeu, va descoperi şi aici nu numai nişte ziduri încărcate de istorie sau un loc retras unde omul cuminte şi smerit îşi va găsi liniştea, ci va descoperi şi urmele unor călugări îmbunătăţiţi care s-au evidenţiat prin chemări tainice în cea mai înaltă tăcere pentru Dumnezeu şi pentru sufletul lor.
Printre mărgăritarele de mare preţ, cu îndelungată osteneală de tăcere şi smerenie şi de împlinire a Cuvântului Evangheliei într-un mod pilduitor este şi Părintele Antim Găină, al cărui chip încă nu este conturat cu penelul în lumina culorilor.
Şi eu, aşa cum l-am cunoscut pe vremea când eram la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamţ şi îmi petreceam vacanţa de vară la Mănăstirea Secu pentru o mai bună formare duhovnicească, cu participare activă la sfintele slujbe şi ascultări după puterea mea, îl aşez pe vrednicul isihast în lumina de vrednică pomenire şi aducere aminte deoarece, deşi a plecat în lumea cea fără de hotar, viaţa sa duhovnicească şi de mare sfinţenie şi astăzi înaripează pe mulţi monahi, şi-n mod deosebit pe cei din Mănăstirea Secu şi pe cei care l-au cunoscut şi şi-au îmbunătăţit viaţa duhovnicească doar privindu-l.
Da, ştiu că este o mare îndrăzneală pentru mine, ca nemonah, să vorbesc despre marele isihast - Părintele Antim, dar vreau să spun şi eu câteva vorbe adevărate despre Părintele, nu pentru a mă afişa în cele ale scrisului, ci din iubire şi respect adânc.
De la Părintele Antim am învăţat, în foarte scurt timp, fără să-mi vorbească, că tăcerea şi smerenia descoperă calea care ridică firea umană la nivelul iubirii depline, al iubirii jertfelnice şi că prin tăcere şi smerenie se împlineşte în bine destinul omului pe pământ, acela de a trăi şi a se uni cu Dumnezeu.
Părintele Antim, pentru viaţa sa sfântă, a fost binecuvântat de Dumnezeu să fie în vecinătatea noastră şi să ne însoţească mereu, mereu pe drumul vieţii noastre duhovniceşti.
Acest chip al asceticii ortodoxe, prin modul său pilduitor, ne ajută să ne eliberăm de slăbiciunile şi patimile firii noastre, precum şi de cele multe ispite ale diavolului şi să înţelegem că fără de Dumnezeu nu putem face nimic, dar pentru aceasta trebuie să fim buni slujitori şi buni străjeri la frontierele sufletului nostru, cu postul şi rugăciunea, aşa cum a fost Părintele Antim, un bun străjer al sufletului lui.
Biografia marelui nevoitor aceasta este: Vrednicia pentru cele curate şi sfinte care i-au împodobit sufletul, viaţa, în cea mai adâncă sărăcie şi lupta de a nu supăra pe altul. Nu unde s-a născut, cât a trăit şi ce ziduri a înălţat - acestea sunt pentru duhul lumii, iar pentru duhul creştin importantă este viaţa cea plină de dar, fără vicleşug şi adânca smerenie, de care diavolii se ruşinează.
Călătorul, mai mult sau mai puţin pelerin, care merge pe drumul ce duce la Sfânta Mănăstire Secu, să ştie că şi Părintele Antim, a străbătut acest drum care şerpuieşte uşor prin mijlocul pădurii, dar l-a străbătut pe jos, refuzând mersul cu maşina sau căruţa. îşi lua această nevoinţă, cum îmi spuneau părinţii din mănăstire, pentru a-şi păstra liniştea şi de a se ruga, în cea mai adâncă tăcere.
Mergerea sa pe jos era, de fapt, trăirea însingurătăţii sale cu Dumnezeu şi, acest fel de nevoinţă, era tot o jertfă curată pentru împodobirea cununei neveştejite a sfinţeniei vieţii lui.
Nedormirea pe pat, şederea în genunchi, privegherea adâncă, chilia aproape neîncălzită şi puţina mâncare, pe care de multe ori o dădea unui sărac, sunt motive de a-l aşeza pe Părintele Antim pe calendarul inimii noastre, cu dreaptă cinstire şi căutare a numelui său cu rugăciunea.
Această neclintită trăire a harului, înţeleasă numai de el, în duhul smereniei, era condiţia esenţială şi indispensabilă care a zămislit în inima lui cele mai frumoase gânduri, cercetând vieţile sfinţilor şi făcând loc lui Dumnezeu să sălăşluiască în inima lui.
Acest nimb de lumină, prin care ni se prezintă Părintele Antim în cadrul vieţuirii lui, vine spre noi cu duhul său şi ne învaţă să ascultăm, pentru puţină vreme, în tăcerea nopţii, să ne liniştim şi să avem auzul atenţionat doar la bătăile inimii şi atunci vom simţi linişte şi dragoste în inima noastră pentru Dumnezeu.
Pr. Constantin Catana
PĂRINTELE ANTIM GĂINĂ, PUSTNICUL FĂRĂ PUSTIE, EDITURA ORTODOXIA
Cumpara cartea "Parintele Antim Gaina"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.