Parintele Pavel Florenski este unul dintre cei mai originali si indrazneti ganditori rusi ai secolului trecut. Parintele Pavel Florenski a fost o personalitate culturala eminamente eclectica: matematician, fizician, teolog, filolog, istoric al religiilor, poet, cunoscator si admirator al artelor si nu in ultimul rand, un mistic profund. Pavel Florenski este autorul unei conceptii originale despre geneza culturii, dezvoltata in lucrarea sa fundamentala "Stalpul si temelia adevarului" (1914), un avertisment asupra sfarsitului dezastruos al unei culturi lipsite de spiritualitate. Dintre lucrarile parintelui Pavel Florenski traduse in limba romana, amintim: "Iconostasul" (Anastasia), "Perspectiva inversa si alte scrieri" (Humanitas); "Dogmatica si Dogmatism" (Anastasia).
Parintele Pavel Florenski - Biografie
Parintele Pavel Florenski s-a nascut pe 9 ianuarie 1882, in Evlah, Transcaucazia, in sanul unei familii de intelectuali. Isi petrece copilaria la Batum si Tbilisi, intr-un mediu natural mirific si o viata familiara austera dar exemplara, bogata in preocupari artistice, stiintifice si culturale, nu insa si religioase ("Eden fara Dumnezeu"). In 1893 isi incepe studiile gimnaziale, la terminarea carora, in vara anului 1899, Florenski trece insa printr-o adanca criza sufleteasca si spirituala determinata de descoperirea caracterului limitat al stiintei fizice. De aceea, "cauta sa-si imbogateasca cunostintele cu formarea unei viziuni generale asupra lumii care sa reveleze "Adevarul neconditionat al existentei“. Din aceasta criza a aparut interesul pentru filosofie, teologie si religie. Rezultatul acestei perioade a fost imbratisarea credintei in Dumnezeu ca Adevar integru si absolut, pe care trebuie construita intreaga viata.
Se inscrie la Facultatea de Matematica a Universitatii din Moscova, in paralel audiind cursurile Facultatii de Istorie-Filologie. La terminarea studiilor universitare a fost retinut la o catedra de matematica. Mult timp, fizicienii si matematicienii moscoviti aveau sa nu-l uite pe inzestratul student. Insa, in loc sa urmeze aceasta cale, parintele Pavel, schimbandu-si radical cursul vietii, intra la Academia Teologica din Moscova, in cadrul Manastirii Sfanta Treime a Preacuviosului Serghie de Radonej.
In 1906 a fost inchis pentru un articol care incrimina executia unui ofiter. In 1910 se casatoreste cu o invatatoare, deschizandu-i-se astfel calea spre preotie. Este hirotonit preot peste un an si, la inceput, se straduieste sa obtina o parohie la tara, langa Serghiev Posad pentru ca, in acest fel, sa imbine preotia la tara cu profesoratul la Academia Teologica, unde i se incredintase catedra de Filosofie spiritualista. Ulterior a primit un mic paraclis ce apartinea orfelinatului Crucii Rosii de la Serghiev Posad. Apoi, parintele Pavel nu va mai sluji niciodata intr-un loc stabil.
In 1915, in timpul razboiului a calatorit o luna intreaga cu vagonul-capela al trenului sanitar. Intre 1921 si 1924 este confirmat profesor la Catedra de analiza a spatialitatii in operele de arta in cadrul "Ateliereleor Superioare Artistice si Tehnice".
In 1928 este deportat, iar dupa un an este chemat inapoi in urma interventiei sotiei lui Gorki; este numit director adjunct la Institutul unional de Electrotehnica. Este arestat in 1933, refuzand categoric posibilitatea emigratiei precum si orice compromis cu regimul bolsevic. Parintele Pavel a fost tatal afectuos si grijuliu al catorva copii. Despartirea de ei si grija de soarta lor a fost, de buna seama, o cruce grea a exilului sau.
Va strabate insa aceasta perioada plina de incercari a vietii sale, cu jerfelnicie si demnitate: "Sarcina vietii nu e aceea de a-ti petrece viata in liniste, ci de a o trai demn si de a nu fi inutil si un balast pentru tara ta. Cand intri intr-o faza tumultoasa a vietii istorice a tarii tale sau chiar a lumii intregi, cand se decid probleme mondiale, fireste ca e greu, e nevoie de suferinte, de eforturi, dar tocmai aici trebuie sa te arati om si sa-ti dovedesti demnitatea…".
Detinut fiind, lucreaza in domeniul refrigeratiei, al transmisiunilor, al chimiei marine, predand chiar in lagar lectii de chimia algelor.
In 1933 Florenski a fost arestat si condamnat la zece ani inchisoare. A fost deportat in Siberia, apoi la Solovki, unde isi gaseste sfarsitul, fiind condamnat, de „troica“ NKVD, la moarte prin impuscare. In 1937, pe 8 decembrie, parintele Pavel Florenski este executat avand pe buze cuvintele: "Este foarte greu, dar faca-se voia Domnului".
Ca om de stiinta, parintele Pavel frapa intotdeauna prin stapanirea deplina a subiectului. In acest sens, el spunea despre sine: "toata viata mi-am consacrat-o muncii stiintifice si filosofice; nu am cunoscut niciodata nici odihna, nici distractiile, nici placerile. Acestei slujiri a umanitatii ii reveneau nu numai intregul meu timp si toate puterile mele, ci si modestul meu salariu, folosit pentru cumpararea cartilor, pentru fotografii si corespondenta“.
Nu se cunosc foarte multe lucruri despre mostenirea sa stiintifica si literara. Parintele Pavel terminasa cateva studii (despre nume si schimbarile de nume, cursuri e filosofie si teologie, lucrari de matematica.) In general, nu se prea arata interasat de publicarea lor. Prin faptul ca a imbracat haina preotiei, parintele Pavel, prin exemplul sau, a fost cel dintai care a deschis o asemenea cale, in zilele noastre, tocmai pentru intelectualitatea rusa. Serghei Bulgakov il descrie pe parintele Florenski ca pe cel mai mare filosof si savant preot pe care l-a martirizat regimul stalinist, dintre persoanele de cultura.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.