Asa cum ne relateaza textele evanghelice, Invierea lui Hristos a avut doua forme de manifestare aparent contradictorii, derutante prin concomitenta lor: absenta trupeasca si prezenta duhovniceasca. Un joc de-a v-ati ascunselea?
Pentru majoritatea dintre noi, moartea unui apropiat este, in fapt, o lipsa. Ii vedem lucrurile de care s-a folosit pana de curand: ochelarii, cartile, calculatorul, hainele, umbrela pe care o lua cand mergea la plimbare. Ceasca de cafea. Din portelan englezesc.
Cu atat mai intense trebuie sa fie fost uimirea si bucuria de a constata cum absentei trupului ii ia locul prezenta duhovniceasca a lui Hristos vorbind cu Maria Magdalena, intrand prin usile incuiate, calatorind spre Ierusalim cu ucenicii sau pescuind cu ei pe lacul Tiberiadei. O experienta coplesitoare. Lumile, de aici si de acolo, comunica totusi. Unde parea sa fie un zid, se deschide acum o usa. Cu prezenta trupului transfigurat, adica inviat la propriu, aflat decisiv in alt regim de perceptie, se va obisnui greu Toma, cel numit superficial "necredinciosul“. In realitate, el avea o problema de vaz. Asemeni multora, pana azi, Toma nu putea sa inteleaga cum acelasi Hristos trece prin moarte si revine la viata, cum trupul material devine unul de lumina. Lui Toma ii este suficient indemnul de a pune degetul pe semnele suferintei Mantuitorului. Ca prin oglinda, ar trebui sa ne fie si noua suficient sa vedem cata viata ne inconjoara in ciuda semnelor descompunerii. Contrazicand moartea, dominand-o, Hristos ne indeamna sa nu murim sufleteste inaintea trupului si nici sa reducem destinul nostru la suma caloriilor. Altfel spus, sa privim dincolo de orizont. Invierea Domnului este marea provocare de a vedea prezenta acolo unde multi vad doar lipsa. Raspunsul la moarte nu este nici trairea frenetica a clipei, un paradoxal vitalism al neputintei, dar nici proiectia vag reconfortanta a incarnarilor succesive, expresie a unei luciditati consecvent amanate. Unicitatea si maretia omului rezida tocmai in faptul de a avea o singura viata urmata de o singura inviere. Acesta este sensul urarii pascale in forma dialogala prin care se exprima in forma concentrata credinta crestina:
- Hristos a inviat!
- Adevarat a inviat!
Radu Preda
Sursa: teologia-sociala.ro
.
Radu Preda
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.