În urcuşul spre Înviere, sufletului omului este pus în faţa unor alegeri pe care trebuie să le facă privind calea de urmat, calea crucii dar și identificarea opririlor sau a paşilor pe care trebuie să îi facă, cât şi atitudinea pe care trebuie să o adopte pentru reuşita misiunii sale. În acest demers al drumului spre Înviere, am găsit de cuviinţă să prezentăm câţiva paşi, care sperăm să fie de ajutor celor grăbiţi să ajungă la lumina Învierii.
În primul rând, să avem permanent în faţa noastră chipul Domnului Iisus Hristos, cel care a luat asupra Lui toate păcatele personale ale fiecăruia dintre noi, care s-a jertfit pentru mântuirea noastră. Să ne punem nădejdea în Hristos şi mai puţin în oameni, asemenea împăratului David care zice: „Adusu-mi-am aminte de Dumnezeu şi m-am cutremurat” (Psalmi 76, 3). Ținta noastră să fie Hristos, să nu ne luăm privirea de la EL în vâltoarea valurilor vieții, asemenea lui Petru, pentru că vom cădea, iar de vom cădea să ne ridicăm și să mergem mai departe, oricât de greu ar fi.
În al doilea rând, suntem chemaţi cu toţii să medităm, ziua şi noaptea, cu timp şi fără timp, la patimile Mântuitorului pentru ca şi noi să ne purtăm cu cinste şi demnitate crucea noastră, cea de toate zilele şi să nu cârtim atunci când vine o încercare asupra noastră. Să cugetăm la faptul că El şi-a vărsat prea scump Sângele Său pe pământ si ne-a deschis prin această jertfă calea spre lumină, spre Înviere. El s-a coborât din înălţimile cereşti, s-a întrupat, iar în cele din urmă a fost înălţat pe cruce în acest Trup Sfânt. Prin toate acestea, El ne-a deschis, cu pace, Împărăţia Cerurilor.
În al treilea rând, este foarte important, de asemenea, să avem o cugetare smerită şi să ne recunoaştem propriile patimi. În acest fel, vom dobândi ajutorul lui Dumnezeu pentru a ne putea lupta cu păcatele personale şi a le îndepărta din viaţa noastră. Să luăm aminte învățăturile Sfinților Părinți: „cine își simte păcatele este mai bun decât unul care, prin arătarea sa, este de folos lumii întregi. Si cine s-a învrednicit să se vadă pe sine aşa cum este, e mai bun decât unul care s-a învrednicit să vadă îngeri”.
Apoi, este bine să cugetăm la ceasul sfârşitului nostru, ca să fim totdeauna pregătiţi pentru el. Toată înţelepciunea omului stă în gândul la moarte. De această zi s-au cutremurat şi se înspăimântă chiar şi marii învăţaţi ai tuturor timpurilor.
În acelaşi timp, este folositor să avem tot timpul în faţă Ziua Judecăţii. Atunci cerul şi acest pământ vor trece şi vor ieşi morţii din morminte şi toate faptele oamenilor se vor învedera. Toţi vor sta la fel înaintea judecății lui Dumnezeu: „căci nimic nu este acoperit care să nu iasă la iveală şi nimic ascuns care să nu ajungă cunoscut” (Matei 10, 26). Numai păcatele curăţite mai înainte prin pocăinţă şi spovedanie le va acoperi Domnul la această judecată.
Al şaselea pas pe care îl găsim des exprimat în Sfânta Scriptură şi în scrierile Sfinţilor Părinţi este teama de chinurile iadului. Despre acestea prorocul Isaia spune: „viermele lor nu va muri şi focul lor nu se va stinge” (Isaia 66, 24). Viermele este conştiinţa celor ajunşi în iad, căci cei osândiţi în acest loc vor cunoaşte că suferă asemenea chinuri pentru faptele lor.
Şi, nu în ultimul rând, este bine să avem pururea în minte Învierea lui Hristos, fără de care zadarnică ar fi propovăduirea noastră, spune Apostolul Pavel, iar creştinismul nu ar fi existat.
Cu aceşti şapte paşi, sufletul celui drept se apără de diavol şi cu ele poate să-l învingă pe vrăjmaşul mântuirii noastre şi să ajungă la lumina adevărului. Atât necontenita amintire a acestora, cât mai ales cugetarea la Dumnezeu ne fac să-L iubim mai mult decât toate. Iar prin ajutorul şi puterea Sa, după veacul acesta, Îl vom putea iubi în veci cu îngerii, cu arhanghelii şi cu toţi sfinţi din Ceruri. Amin.
Doamne Iisuse Hristoase, fie ca toată făptura omenească să cunoască şi să guste din mireasma, dulceaţa şi frumuseţile vieţii creştine ortodoxe originale şi autentice, să cunoască și să se bucure de adevărata lumină - Învierea.
Te rog, Iisuse Hristoase, transformă-mă într-o lumină! Amin.
Ştefan Popa
Stefan Popa
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.