CORNELIU,
PRIN HARUL LUI DUMNEZEU
EPISCOP AL HUSILOR

Iubitului cler, cuviosului cin monahal si tuturor dreptcredinciosilor crestini,
Har, Mila si Pace de la Dumnezeu, izvorul vietii noastre, iar de la noi bucurie si binecuvantare!

"Iar cand a venit plinirea vremii,
Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau
nascut sub Lege, ca pe cei de sub
Lege sa-i rascumpere, ca sa
dobandim infierea.“
(Gal. IV, 4-5)

Iubiti credinciosi si credincioase,
Pentru a explica si exprima taina fara sfarsit a iubirii lui Dumnezeu fata de noi oamenii, Sfantul Apostol Pavel a rezumat scriind Bisericilor din provincia Galatia, ca atunci cand s-au plinit vremurile, Dumnezeul Cel vesnic si nevazut, S-a facut vazut prin Nasterea Sa, petrecuta cu peste 2000 de ani, intr-o pestera din stravechiul oras Betleem, implinind promisiunile facute prin profeti ca din Betleem se va naste Mantuitorul, "obarsia Lui este dintru inceput, din zilele vesniciei“  Miheia V, 1.

Din acest timp binecuvantat, cand Dumnezeu coboara pe pamant, pentru ca pe noi oamenii sa ne inaltam catre El, istoria lumii si a noastra se schimba, timpul fiind Cel care are binecuvantarea, sprijinul si prezenta Lui.

Inainte de venirea Lui in lume, "toti eram rataciti, ca niste oi, fiecare pe calea noastra“ Isaia LIII,6, dar El venind ne-a chemat prin taina Sfantului Botez devenind un trup tainic care este Biserica pe care niciodata si nimeni nu o va birui fiecare dintre noi avand darurile si lucrarea pe care ni le-a daruit Dumnezeu spre cunoasterea si implinirea voii Sale, "caci El voieste ca toti oamenii sa mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina“  I Tim.

II,4.

Episodul Nasterii Domnului, petrecut mai presus de fire, are loc sub semnul celor mai smerite aparente. El se naste aproape de pamantul pe care avea sa-L rascumpere, El va fi culcat in iesle, deoarece prin El toata faptura, care a fost robita de stricaciune si moarte va fi izbavita de suferinta  Rom. VIII, 21-22.

Sub chipul pruncului nevinovat, Dumnezeu coboara inconjurat de ingeri care aduc lumii mesajul bucuriei si al pacii celei ceresti. Prezenta Lui in lume a adus bucurie pentru pastorii Betleemului si din nefericire respingere din partea celor puternici care-si temeau tronurile si pozitiile care-i avantajau. Semnul impacarii omului cu Dumnezeu, se face vizibil prin Nasterea lui Hristos, pamantul oferindu-i pestera, cerurile steaua, pastorii inchinarea, magii darurile, iar ingerii cantarile lor de pace si bucurie.

Cele ce patriarhii le doreau cu infocare, profetii le preziceau, dreptii doreau sa le vada, acelea s-au implinit si astazi au luat sfarsit. Dumnezeu pe pamant S-a aratat in trup si cu oamenii a petrecut, asa cum ne invata Sf. Ioan Gura de Aur cu prilejul marii sarbatori pe care astazi o praznuim ("Predici la sarbatori imparatesti“, trad. Pr. D. Fecioru, Bucuresti, 2002, p.7).

Sarbatoarea Nasterii Mantuitorului Iisus Hristos este semnul apropierii unul de celalalt, deoarece Dumnezeu a coborat la noi din iubire fara sfarsit pentru a ne mantui din stricaciune si din suferintele provocate de pacate care sunt prezente peste tot in lume.

Minunea Nasterii Domnului are loc sub semnul tainei, de aceea in cantarile Bisericii noastre, locul si sensul tainei celei minunate se descopera prin steaua de pe cer, prin pestera Betleemului, prin pastorii si ingerii care o vor vesti si descoperi lumii intregi de-a lungul veacurilor. Taina nu va ramane ascunsa, caci lumina din aceasta noapte sfanta va radia risipind intunericul din lume si stralucind mereu, schimband viata si sufletele tuturor celor care il vor primi pe Mantuitorul Hristos, vor crede in El si-L vor marturisi prin faptele lor.

Dreptmaritori crestini,

Ca in fiecare an retraim sarbatoarea Nasterii Domnului, cu bucuria si credinta ca El care a venit la noi, fiind impreuna cu noi pana la sfarsitul istoriei nu ne va parasi, „caci darurile si chemarea Lui nu se pot lua de la noi“ Rom. XI, 29.

Timpurile pe care le traim sunt timpuri pline de har si binecuvantare, dar si de mari provocari. O lupta mereu prezenta se da in viata noastra, a Bisericii care este asaltata de numerosi dusmani vazuti si usor de sesizat.

Avem nevoie de intoarcere la Dumnezeu prin adevarata credinta si prin fapta cea buna. Este atata suferinta in lume, parinti care si-au uitat sau au parasit dragostea fata de proprii copii, copii care uita de indatorirea de a deschide usa propriilor parinti, de a-i mangaia in neputintele si oboseala anilor ce-i impovareaza.

Sarbatoarea Craciunului trebuie sa fie prilej de implinire a faptei celei bune care ne duce in imparatia lui Dumnezeu. Adevaratul crestin este cel care traieste credinta prin implinirea faptei celei bune. Mila biruieste in fata judecatii, "dar judecata este fara mila pentru cel care nu a aratat mila“  Iacov II, 13. O lume mereu bulversata de teama bolilor, a necazurilor, a lipsurilor sufletesti si materiale, marturiseste starea de nefericire si departare de Dumnezeu, care se accentueaza cu fiecare zi ce trece.

Ce este mai trist cand intr-un an de zile exista foarte multi semeni ai nostri, care, numiti crestini, nu au gasit niciodata o zi spre a o inchina lui Dumnezeu, izvorul vietii noastre, prin participare la taina sfintei impartasiri cu Trupul si Sangele Domnului, spre iertarea pacatelor si viata cea vesnica. El ne-a incredintat "ca cel ce mananca Trupul Lui si bea Sangele Lui are viata vesnica si se va muta din moarte la viata“  Ioan VI, 56-57.

Trist este cand uitam sa multumim lui Dumnezeu ca ne hraneste, ca ne binecuvinteaza cu ani de pace, ca ne-a dat din roua cerului si in ciuda secetei prelungite si-a adus aminte de noi, umpland celor care s-au ostenit muncind, "de hrana si de bucurie inimile noastre“  Fapte. Ap. XIV,17.

Acum este timpul mantuirii, Dumnezeu ne asteapta, sa-L gasim si sa umblam pe calea ce duce la viata. Calea Bisericii este binecuvantare, pace, intelegere, bunatate, iertare, ingaduinta, nepomenirea raului.

Suntem chemati astazi sa redescoperim aceasta cale, calea ce duce la viata pentru ca orice crestin este destinat vietii si nemuririi. Acesta este sensul sarbatorilor crestine, de a retrai taina intalnirii cu Mantuitorul Iisus Hristos, de a deschide usa celor care ne aduc vestea bucuriei celei mari, de a participa la sfintele slujbe ale Bisericii, de a deschide usa celui singur, trist, parasit, bolnav, caci implinirea poruncilor Domnului se cuprind in acestea: "sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti“ Luca X, 27.

Peste cateva zile se va incheia anul 2009, sa-i multumim lui Dumnezeu cu recunostinta pentru darurile si binecuvantarea pe care ni le-a daruit din plin, pentru purtarea de grija fata de aceasta straveche Episcopie si sa-L rugam sa ne binecuvinteze Noul An cu impliniri sufletesti, cu sanatate si cu pastrarea si intarirea dreptei credinte, caci credinta este spre toate cele de folos!

Catre Hristos Mantuitorul Cel nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire, pururea fierbinte rugator,

CORNELIU
EPISCOPUL HUSILOR

.