Tales din Milet

Apartinea unei familii nobile, ceea ce i-a dat posibilitatea ca sa faca calatorii indepartate - mai ales in Egipt. Tales a fost vestit pentru cunostintele sale matematice si a fost enumerat printre cei sapte intelepti ai antichitatii. Ca om de stiinta i se atribuie lui Tales prevederea unei eclipse solare, ce a avut loc in 2 mai 585 i.Hr., cat si formularea de axiome geometrice. De aceea il lauda Herodot (I, 74).

Importanta filozofica a lui Tales este aceea ca el a fost cel dintai filozof, care a formulat o ipoteza asupra principiului constant al naturii. Lucrul acesta este de mare importanta, fiindca numai atunci fenomenele asa de felurite si de multiple ale naturii pot fi explicate, cand ele pot fi reduse la un principiu unic, care sa fie in acelasi timp si substratul unic al acestor fenomene.

Dupa cum spune Aristotel, Tales proclama ca principiu unic, prin care pot fi explicate toate fenomenele, apa. Ceea ce l-a determinat pe acest ionian sa considere apa ca principiu originar al lumii, nu se poate spune cu exactitate. Probabil ca prin intuitie senzoriala, Tales a observat ca apa este prezenta in toate prefacerile din natura. Dar cum s-au nascut toate lucrurile din apa, aceasta nu ne mai spune Tales.

Totusi, prin aceasta afirmatie, Tales poate fi considerat a fi cel dintai filozof al naturii, fiindca acesta este cel dintai ginditor, care se ridica de la observatia senzoriala a unor fenomene la intuitia unui principiu originar al tuturor lucrurilor. Caci, ceea ce voim sa accentuam aici este faptul ca, consideratiile lui Tales, desi par naive, ele cuprind totusi doua caracteristici noi fata de gandirea mitologica de pana la el: intai deducerea tuturor lucrurilor dintr-o origine unica naturala. Si, in al doilea rand, constiinta clara ca inapoia schimbarilor pe care le sufera fenomenele naturii - vara si iarna, inflorire si vestejire, nastere si moarte etc. - se afla un "ce" originar, ce ramane mereu identic cu sine, care nu se schimba si totusi produce din sine lumea, pentru ca apoi s-o ia iarasi in sine, pricinuind astfel procesul etern al acesteia. Tales nu mai intreaba : cum a fost la inceput ?, cum faceau vechii cosmologi, ci el pune intrebarea : Ce este inceputul ? Asadar, el cauta dupa temeiul originar al tuturor lucrurilor. Este intrebarea dupa acel temei care este inceput, fara ca el insa sa mai aiba un inceput, aceasta fiindca el este etern (E. Genaro, La caduta speculativa di Tales, Genova, 1970).

Pentru Tales, asadar, temeiul tuturor lucrurilor il constituie un element senzorial-material. Natural, trebuie sa accentuam faptul ca Tales nu cunoaste conceptul naturii in sensul nostru de astazi, ci pentru acesta energia si materia formeaza o unitate. Si ceea ce este curios este faptul ca pentru acest milezian materia este insufletita, caci "totul este plin de zei", zice el. Din cauza acestui antropomorfism naiv, reprezentat de cei trei filozofi milezieni, ei au fost numiti si "hylozoisti". Care este eroarea lui Tales ? Greseala lui este aceea ca el cauta ceva ce trebuie sa fundamenteze realitatea si descopere acest "ceva" tot ca ceva real .

• Problema materiei: hilozoismul ionian
  Publicat in : Perioada cosmologica