Critias (403 i.Hr.)
Critias a fost un var al mamei lui Platon si unul dintre cei treizeci de "tirani" care au guvernat in Atena. Acesta nu este cunoscut ca fiind vorbitor ambulant, ci el a elaborat in spirit sofist nenumarate elegii, drame si lucrari despre constitutia statelor. Critias are o conceptie pesimista despre lume si viata.
Ceea ce caracterizeaza sofistica este luminismul, asadar faptul ca sofistii supun unei critici taioase toate credintele traditionale despre stat, morala, limba si religie. Caracteristice sint mai ales speculatiile sofistilor asupra originii religiei si moralei. Prodicos din Chios de ex. face o teorie rationalista pentru a explica originea religiei. Oamenii, zice acesta, au divinizat fortele binecuvintate ale naturii, transformind astfel soarele, riurile si izvoarele in zei. Iar Critias crede ca religia a fost inventata de niste oameni inteligenti cu scopul ca sa sperie pe criminali prin teama fata de un zeu atotputernic (Sextus Empiricus, Adv. Mathem. IX, 54).
Dar si mai rea este influenta pe care sofistii o exercita asupra eticii. Caci expresia acestei influente este dupa spusa lui Makareos, eroul operei "Aiolos" (Euripide), care si-a sedus sora si care zice : "Ce este raul, daca faptuitorului nu i se pare ca este rau ?" Ca Protagoras ar fi spus si el la fel, nu este sigur. Sigur este insa ca o asemenea conceptie despre rau isi are originea in etica sofista, ce nega existenta unor norme etice general-valabile.
Totusi sofistii au reprezentat si idei sanatoase. Alaturi de Antifon, Alcidamas sofistul trage si el aceeasi concluzie si afirma clar si revolutionar in acelasi timp, ca toti oamenii sint liberi de la natura. Fata de asemenea idei indraznete, ce insemnau ceva nemaiauzit pentru timpurile acelea, nu este nici o mirare daca chiar in secolul lui Pericle apar filozofi ca Hippodamos din Milet (contemp. cu Socrate) sau Phaleas din Chalchedon, care reprezinta teorii revolutionare cu privire la organizarea statului.
Un alt fapt, ce a avut o covirsitoare importanta in evolutia filozofiei antice grecesti, a fost subiectivismul etic al sofistilor si individualismul anarhec al acestora, care l-au silit pe Socrate sa-i combata cu hotarire pe sofisti. Caci nu este vorba numai de afirmatia sofistilor, ca toata morala si dreptul se fundamenteaza numai pe conventiuni. Este drept ca unii dintre sofisti vorbesc, in opozitie cu etica conventionala, despre un drept natural, ce se fundamenteaza pe natura omului. Dar Antifon de ex. afirma ca pietatea fata de parinti nu este fundamentata pe natura. Iar Critias sustine ca dreptul conventional este inventat numai ca sa fie un scut al celor slabi fata de cei tari. Adevaratul drept e folosul celor tari.
N.B.
-
Metafizica lui Aristotel
Publicat in : Perioada sistematica
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.