Un stapan cu mari bogatii avea in ascultare o multime de sclavi. Intre acestia se afla si unul, renumit intre ei pentru intelepciunea lui. Intr-o zi, stapanul ii spune ca pentru a doua zi sa ii pregateasca o masa cu cea mai buna mancare posibila. A doua zi, stapanul a ramas fara cuvinte cand, pe masa, a vazut mai multe mancaruri facute numai din limbi.
Sclavul cu pricina se scuza, zicand:
- Ce poate fi mai bun ca limba? Cu limba ne rugam, vestim pacea, mangaiem pe cei intristati, certam pe cei rai, comunicam adevarul, intelepciunea si dreptatea.
Stapanul casei il iarta, insa numai cu conditia ca in ziua urmatoare sa-i pregateasca mancare cu ceea ce este mai rau posibil. A doua zi, stapanul gasi la masa iarasi toate mancarurile gatite din limba. Maniindu-se tare, stapanul aproape ca porunci slugilor sa-l bata pe sclav, gandind ca acela a ras de el.
Sclavul insa se scuza, zicand:
- Ce poate fi mai rau decat limba? Cu limba injuram pe Dumnezeu, ne certam, stricam pe cei nevinovati, semanam ura, nedreptate, tagaduim adevarul si multe altele asemenea.
Atunci, stapanul a inteles intelepciunea sclavului. Limba este cand cea mai buna, cand cea mai rea sluga.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.