Linistea din pustie

Povestea cineva că: Trei prieteni, iubitori de osteneală, s-au făcut monahi. Şi primul dintre ei a ales să fie între cei ce se luptă să facă pace, după cuvântul: Fericiţi făcătorii de pace! Al doilea a ales să cerceteze pe bolnavi. Iar al treilea a plecat să trăiască în liniştire în pustie. Deci, primul, ostenindu-se pentru certurile dintre oameni nu a putut să vindece pe toţi şi, căzând în acedie, a venit la cel ce slujea pe bolnavi şi l-a aflat şi pe acesta împuţinat şi neajungând să-şi desăvârşească porunca.

Şi înţelegându-se amândoi, au plecat să-l vadă pe cel ce alesese liniştirea.

Şi i-au povestit tristeţea lor şi l-au rugat să le spună el ce a izbutit. Şi tăcând puţin timp, a pus apă într-un vas şi le-a zis: Uitaţi-vă la apă! Era tulburată. După puţin timp iarăşi le-a zis: Uitaţi- vă acum ce s-a întâmplat cu apa. Şi cum se uitau la apă, au văzut ca în oglindă feţele lor. Şi Ie-a zis: Aşa este şi cel care trăieşte în mijlocul oamenilor. Din pricina tulburărilor nu-şi vede păcatele sale. Când se linişteşte, însă, mai ales în pustie, atunci îşi vede lipsurile sale.
 

.
Pe aceeaşi temă

27 Martie 2017

Vizualizari: 2687

Voteaza:

Linistea din pustie 5.00 / 5 din 2 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE