Dacă omul nu mulţumeşte lui Dumnezeu pentru fiecare lucru, nu poate nici să se roage, nici să trăiască viaţa monahicească. Omul trebuie să fie mulţumit cu ceea ce i se întâmplă în mănăstire, fie că îi vine din lumea sa lăuntrică, fie de la fraţi, fie de la duşmani sau de la demoni. Cutare monah, de pildă, are gânduri care îl necăjesc. Nu trebuie să se mâhnească, ci să se bucure şi să îi mulţumească lui Dumnezeu. Demonului trebuie să îi spună: „înapoia mea, satano” şi să îl alunge şi, atunci când nu pleacă, să fie în stare să îi spună: „ne încape pe amândoi patul, dormi cu mine, doar întoarce-te pe partea ailaltă, ca să nu simt duhoarea răsuflării tale”.
-
Multumirea, cea mai scurta cale sa te imbogatesti
Publicat in : Duminica a 26-a dupa Rusalii -
Rugaciunea neincetata si multumirea
Publicat in : Credinta -
Multumirea pentru luminare si contemplatie
Publicat in : Credinta -
Multumirea in necazuri
Publicat in : Credinta
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.