Calugarul
Iubite frate muritor,
De vei vedea un calator
Cu hainele cernite, singurel
Descult, flamand
Si insetand,
Te rog sa ai mila de el,
Ca poate-i un calugar !
De intalnesti la vreo rascruce
Un om strain, ce-ar vrea s-apuce...
Departe, undeva in lume...
De-l vezi mereu
Oftand din greu
Sa nu-l intrebi atunci de nume,
Ca poate-i un calugar!
De vei vedea trecand prin sat
Un om cu capul aplecat,
C-o traista goala-n mana lui
Te rog acum
Sa-i iesi in drum
Si un cuvant mai bun sa-i spui
Ca poate-i un calugar!
Sau cand e frig si ploua afara
De vei vedea c-asteapta-n gara
Un calator infrigurat,
Nu-l judeca
Cu gura ta
De ce e trist si-ngandurat
Ca poate-i un calugar!
De vei vedea in multe randuri
Un om la munca stand pe ganduri
Privind cu ochii-n departare,
Mereu tacut
Si abatut,
Nu-l intreba ce cata-n zare,
Ca poate-i un calugar!
Iubitul meu, nu te-ndoi,
Ci daca tu vei intalni
Un om in lume fara rost
Ce plange-ades
Neinteles,
Sa stii, iubitul meu, c-a fost
In viata lui calugar !
C-acela care a trait
Si-n manastire a-mbatranit,
Orice i-ai spune si i-ai da,
Sa nu socoti
Ca o sa poti,
Sa-i schimbi cumva inima sa,
Ca el e tot calugar !
De-i vei canta de bucurie
De asta el nu vrea sa stie,
De jale de ii vei canta,
El tot mereu
Oftand din greu,
Plangand incet va suspina
Cu lacrimi de calugar!
Ca-n dorul lui de Dumnezeu
Ori unde-ar fi el tot mereu
Va plange singur fara tihna,
Si nimenea
Nu va putea,
Intre mireni sa-i dea odihna,
Caci inca-i tot calugar !
Deci, nu cata sa-i mangai plansul,
Ci roaga-te si tu cu dansul,
Caci el de-atata pribegie,
De toti uitat
Si-ndepartat,
Va suspina dupa pustie,
Caci este tot calugar!
Iar daca lumea-l va-nsela,
Tu, frate, nu te bucura,
Nici sa vorbesti de el oricui,
Caci el oricand
Mustrat de gand,
Se va scula din calea lui
Caci inca-i tot calugar!
Iar daca va imbatrani
Si-n lume, frate, va muri,
Sa-l pui atunci intr-un mormant,
Si nimanui
Sa nu mai spui,
Ca sub acest strain pamant
Se afla un calugar!
Vasile Preotul
Vasile Preotul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.