Duminica, 13 aprilie 2025, praznuim Intrarea Domnului in Ierusalim, calare pe manzul asinei, implinind astfel o profetie facuta cu 400 de ani inainte de Intruparea Domnului. Intrarea in Ierusalim a lui Hristos este o sarbatoare a biruintei asupra mortii lui Lazar si o prefigurare sau anticipare a biruintei Lui asupra propriei Sale morti. Preafericitul Patriarh Daniel, marturisea intr-o predica: "Aceasta duminica este o zi care prevesteste Invierea lui Hristos, ea este oarecum un Paste anticipat, o arvuna a biruintei asupra mortii si a pacatului'.
Acest praznic apare ca o deschidere spre Saptamana Sfintelor Patimiri ale Domnului. Mantuitorul le descoperise in mai multe chipuri ucenicilor ca avea sa fie prins si dat mortii, insa acestia n-au priceput cuvintele Sale. Apostolul Petru, neintelegand importanta jertfei Domnului pentru noi, ii cere lui Hristos sa renunte sa mai mearga la Ierusalim. Fiii lui Zevedeu Ii cereau Domnului sa-i faca sa stea unul de-a drepta si altul de-a stanga Sa, pentru ca vedeau in Hristos mai mult un imparat al acestei lumi. Mantuitorul le spune ca nu stiu ce anume cer, descoperindu-le ca nu merge la Ierusalim ca sa devina Imparat al acestei lumi, ci sa moara pentru noi.
In sambata dinaintea Sfintelor Pasti, Hristos se opreste in Betania, iar Maria, sora lui Lazar, ii unge picioarele cu mir. Aceasta ungere a fost facuta spre ingroparea Domnului. Mentionam ca acest mir a devenit in credinta Bisericii o preinchipuire a sfantului si marelui mir care se sfinteste la 10-15 ani de sinodul unei Biserici autocefale. Cu sfantul mir se unge sfanta masa la tarnosirea bisericii, sfantul antimis si cei botezati. A doua zi, Mantuitorul pleaca din Betania spre Ierusalim.
In Ierusalim este intampinat cu bucurie datorita invierii lui Lazar. Multimea L-a intampinat cu ramuri de finic. Hristos era vazut in popor ca fiind persoana care are putere sa daruiasca viata celor morti. Sigur, nu toti cei prezenti au fost cuprinsi de bucurie. Cunoastem ca fariseii si carturarii cautau sa-L omoare.
Intrarea Domnului in Ierusalim este drumul Sau spre Sfintele Patimiri. Va primi moartea, ca prin Invierea Sa sa ajunga cu firea umana asumata in Ierusalimul ceresc, adica in Imparatia cerurilor. El nu mai revine in Ierusalimul pamantesc decat pentru a Se arata de cateva ori Ucenicilor spre a-i intari in credinta ca El a inviat din morti, ca moartea nu mai are stapanire asupra Lui.
Drumul Mantuitorului spre Ierusalim si spre Patimirile Sale este actualizat la fiecare Liturghie prin iesirea cu Darurile ce urmeaza a fi transformate in Trupul si Sangele Domnului. In timpul Vohodului Mare, Cinstitele Daruri de paine si vin sunt luate de la proscomidiar si duse pe Sfanta Masa, loc care simbolizeaza mormantul Domnului.
Asadar, intrarea cu Cinstitele Daruri in Sfantul Altar simbolizeaza intrarea Domnului in Ierusalim. Acesta este motivul pentru care, credinciosii din biserica canta in acest timp: "Osana intru cei de sus. Bine este cuvantat Cel ce vine intru numele Domnului! Osana!", cuvinte rostite si de cei care L-au intampinat pe Domnul la intrarea Sa in Ierusalim.
Sa-L rugam pe Domnul sa intre tainic si in fiinta noastra, ca sa putem deveni mostenitori ai imparatiei Sale.
Iulian Predescu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.