De ce cand eşti atata de bogat in daruri,
Tu risipesti necontenit,
In patimi si placeri ce-s trecatoare
Si nu gandesti ca un final va fi sortit ?
De ce refuzi sa crezi in vesnicie
Si ai un suflet care e nemuritor ?
Ca intr-o zi, cand Judecata lumii se va face,
Ai sa vezi cat erai Cerului dator.
De ce nu vrei sa porti mai mult de grija,
Aceluia ce e din Dumnezeu suflare ?
El e flamand de rugaciunea sfanta,
Si insetat de a Sfintei Liturghii cantare.
De ce traiesti fara de grija,
Ca si cand niciodata lumea nu vei parasi ?
Suntem datori sa ingrijim de suflet
Ca vrem nu vrem, a mortii umbra va veni.
Silvia Moian
Moian Silvia
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.