Adanc sunt ranit
de dumnezeiasca dragoste,
suspin, ard neostoit
in cuget si-n inima.
Calatoresc si ard,
Il caut ici si colo,
insa nicaieri nu-L aflu
pe Iubitul sufletului meu.
Privesc peste tot
sa-L aflu pe Cel dorit,
insa El, nevazut,
tainic mi Se-ascunde.
Si cand, deznadajduit,
ma chinui si jelesc,
deodataa nainte-mi Se-arata
si pe neasteptate Il zaresc.
Uluit, cu mirare-I privesc
frumusetea, armonia,
necuprinsa Lui slava,
dumnezeiasca si placuta.
Straluceste in adancurile
inimii mele smerite
si lumineaza-mbelsugat
toata chilia.
M-au imbratisat, m-au umplut
negraitul Sau Har,
dragostea si dulceata,
frumusetea si desfatarea Sa.
Din lumina ma-mpartasesc,
partas sunt stralucirii
si chipu-mi e straluminat
ca al Celui pe care-L doresc.
Si ma fac mai presus
de toate cele zidite,
in slava si-n frumusete,
in bogatie si-n cinste.
Sfantul Simeon Noul Teolog - "Imne“.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.