
Ma simt atit de singur si pustiu
inconjurat de ape far' de margini
Privind la tine eu gasesc
Mirabila iubire si infinita moarte
Sa ma inconjuri cu bratele tale albe
Ca valurile, sa ma porti in larg
Acolo pe a iubirii insula sa uit
De a le vietii triste maluri aspre
Sa ma saruti incet pe frunte
Cu strofe dulci sa ma hranesti
Vor trece astfel zilele senine
si liberi vom fi ca ingerii ceresti
si daca o sa adorm, nu ma trezi
E prea dulce visul acestei vieti
Cu tine alaturi infinitului eu rid
chiar daca stiu ca nu ma mai trezesc
Orice ar fi iubirea e un vis
La care toti poetii tind intru-una
pierind ca stelele ce cad din cer
Iubirea ca si moartea e totuna
Sorin S
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.