
Ploaia si Soarele
Dumnezeu atunci le zise: Adevar imi e cuvantul,
Ca 'n asemeni desbinare, nu veti ferici pamantul
Deci uniti-va ca fratii - nu va mai priviti cu ura
Si pamantul, de-a pururi dati-i apa si caldura,
Totdeauna mana 'n mana, intelept si cu masura.
(Vasile Militaru)
*
Voi, alesii ei, cu minte, - de la cei doi imparati
Luand pilda, - pe vecie prindeti-va astazi fratii
Si, cu larga 'ntelepciune si iubire-adevarata, -
Daca 'n aste doua haruri poate inima sa bata, -
Dati Lumina si caldura pururi bietului pamant,
In al carui san, strabunii si vitejii nostri sant, -
Pentru ca, din harul vostru, sa rasara Soarele,
Sa'i presare flori, pe toate luncile, ogoarele,
Sa privim, cu plansu 'n gene,
Pe valcele si poene,
Iar in lacramile noastre, fericite, - nu de dor -
Curcubeu, sa urce 'n slava mandrul tarii Tricolor.
Nu sunt vrednica de a scrie sub acest minunat poem, ceea ce am preluat si prelucrat, dupa scrierile mamei mele Valeria-Nicola. Totusi, indraznesc.
Catalina Alexandra Radian
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.