"De ce nu vii de pe carari straine
sa-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, cand numai pentru tine,
ca Isaac am fost pe rug urcat.
Mai mult de-atat, ce jertfa de iubire?
Si cui i-ar da mai mult de-atat prin gand:
Un fiu pierdut sa rada in nestire
si-un Dumnezeu sa cheme lacrimand?...
De ce nu vii cat inca sunt aproape?
De ce te-ascunzi cat inca te mai chem?
De ce nu simti lumina Mea pe pleoape
si Harul Meu, in ceasul tau suprem?
De ce nu vrei sa fii cu Mine-n slava,
sa colindam alaturi ceru-ntreg?
Din flori de Rai, din vesnica dumbrava,
cu mana Mea cununa sa-ti aleg!
De ce nu vii tu, suflet nehotarnic,
cat inca pot Mantuitor sa-ti fiu?
Cand vei striga, va fi atunci zadarnic,
vei plange-amar, dar poate prea tarziu!
Mai mult de-atat, ce jertfa de iubire?
si cui i-ar da mai mult de-atat prin gand:
Un fiu pierdut sa rada in nestire
si-un Dumnezeu sa cheme lacrimand?"
Costache Ioanid
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.