Obiceiuri de Sfântul Dumitru
Sfântul Dumitru, ca martir
de Mare Mucenic creștin,
a fost Izvorâtor de Mir
din moaștele păstrate-n scrin.
În tradiții moștenite
e comoară sufletească.
La sărbătorile sfinte,
creștinii să-l prăznuiască.
În Ajun de Sfânt'' Dumitru,
copiii roiesc lângă foc.
Că-n ritual de Sâmedru
alugă rău și dă noroc.
Din vremuri îndepărtate,
străvechi obicei revine
cu focuri arzând în noapte,
ce-ar avea puteri divine.
Lumina-n noapte alungă
duhuri rele, rătăcite.
Celor ce sar focu-n fugă,
sufletele-s ocrotite.
Focul mistuie tot răul
din anul ce-i pe sfârșite.
În locu-i să vină altul,
ducând vremea înainte.
De sufletele morților,
spre veșnica lor odihnă,
fructe se-mpart sămanilor.
Cu mâncare, vin, lumină.
Puteri supranaturale
au strigoii din morminte.
Cu instinct de posedare
intră-n chipuri bântuite.
În credință-i Sfânt'' Dumitru,
lecuitor de suflete,
celor care-i iubesc duhu''.
Punând credință-n cugete.
De Mir fiind Izvorâtor,
credința perpetuează.
De suflete ocrotitor,
pe credicioși îi veghează.
.
Pășunatul se încheie
că, ciobanii vin din munte,
cu oile la câmpie.
Până, Iarna-i pe sfârșite.
Când oile dorm grămadă,
e semn că Iarna va fi grea.
Și se spune că e blândă,
răsfirate de s-or culca.
Târg negustoresc se face
cu oile de la munte.
Că se duc la iarmaroace,
urmând să fie vândute.
Sau vor fi sacrificate,
moartea celebrând prin ele,
ca ofrandă în bucate.
Păcatul lumii să spele.
Preferat este și vinul
din podgorii renumite.
Că înveselește omul,
prin carafele golite.
Astfel e cinstită viața
și renașterea ființei.
Să-ncurajeje speranța,
cu puterea biruinței.
Un străvechi proverb grăiește:
,,La Sângeorz, codru-nverzește!
Sândumitru-l desfrunzește!"
Când viața-n el se sfârșește.
Natura se primenește
în anotimpul de iarnă,
până când Sângeorz sosește.
Cu verde, Cerul să cearnă.
De Șâmedru, vremea bună
preveștește Toamnă lungă!
Iar pe Cer de-i Lună Plină,
Iarna va fi îndelungă!
Nicio muncă nu se face
de locuitori din sate,
lupii să nu le mănânce
vitele pentru păcate.
.
Întru credință ucenic
la Dimitrie cel Mare,
Sfântul Dumitru Nou sau Mic
îl urmează-n sărbătoare.
Se spune-n cronici creștine
că, Dumitru Basarabov
cu har săvârșea minune.
Când lecuia un om bolnav.
Sfântul Dumitru-i renumit
prin har de Tămăduitor.
Patron al lăcașului sfânt,
Catedrala Românilor.
Sărbători îngemănate
ce-ncheie toamnă târzie,
credință duc mai departe,
Prin Sfânta Ortodoxie.
De la străbuni moștenite,
prăznuite-s cu bucate.
În credință-s preaslăvite,
spre noroc și sănătate.
De e vreme rea sau bună,
cei aflați în suferință,
la Sfinte Moaște se-adună.
Să biruie prin credință.
Eu am scris ca mărturie,
din obiceiuri trăite.
Moștenire-n timp să fie,
la sărbători amintite.
Vreme vine și se duce,
ritualu-n timp rămâne.
Cu el, omul de-a conduce
speranța zilei de mâie.
26 Octombrie
Autor, Maria Filipoiu
Din anuarul ,,TRADIȚII CREȘTINE ȘI RITUALURI POPULARE ROMÂNEȘTI"
.
Poet Maria Filipoiu
Pe aceeaşi temă
-
Manastirea Sfantul Dimitrie Basarabov
Publicat in : Biserica in lume -
Sfantul Dimitrie Basarabov, ocrotitorul Bucurestilor
Publicat in : Sfantul Dimitrie cel Nou Basarabov
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.