TRADIŢIA SFINŢILOR 40 DE MUCENICI
Prin rânduială creştină,
în primăveri se aşteaptă
Sfinţii Mucenici să vină
cu tradiţie păstrată.
Din făină se frământă,
să se fiarbă, să se coacă,
pentru cei morţi să se-mpartă,
măcinici cu miez de nucă.
În chip de om se împletesc,
colaci numiţi şi mucenici.
Se coc până se rumenesc,
se ung cu miere şi cu nuci.
Prin obiceiuri păstrate
din crudă martirizare,
pomană din ei se-mparte,
lângă vin şi lumânare.
Tradiţia de mucenici
evocă dispariţia
a patruzeci de ucenici,
în loc numit Sevastia.
Prin tradiţie se spune,
în această sărbătoare
să bei vin, să-ţi meargă bine,
din patruzeci de pahare.
Că-n popor este numită
sărbătoarea bărbaţilor,
din plin, cu vin e stropită.
Spre veselirea tuturor.
Alte străvechi obiceiuri
revin cu mituri strămoşeşti.
Spre a dăinui prin vremuri,
rostul trăirii creştineşti.
Din curte şi din grădină,
când colţul ierbii se vede,
gunoiul de peste iarnă
se adună şi se arde.
Cu tămâie se afumă
casa, curtea şi grădina.
Vigoarea să fie bună,
plantelor cu rădăcină.
Apoi casa, stupi şi vite,
spre belşug şi sănătate,
cu aghiazmă sunt stropite
de gospodarii din sate.
Vrând să tragă prima brazdă
şi să-nnoiască obicei,
gospodari ies în ogradă,
cu fierul de plug tras de boi.
Cu ciubote se loveşte
pământul de sub picioare.
Că anotimp se-nnoieşte
cu explozie de floare.
La viaţă să se trezească
insecte din hibernare,
pe cărări lungi să pornească,
grăbite după mâncare.
Păsări înapoi să vină
din meleaguri însorite,
să-şi refacă sub streaşină,
cuiburile regăsite.
Cine-n astă zi munceşte,
scump va plăti păcatele
că, prin boală pătimeşte.
Zăcând patruzeci de zile.
Nu se spală, nu se coase,
nu se ţese, nu se toarce
că, şarpe de lângă case,
pagubă-n vite-i va face.
Când dezgheţat e pământul,
se-nsămânţează legume:
ceapa, varza, usturoiul.
că, vor face roade bune.
Bătrânii toarnă puţin vin
la rădăcină de viţă,
ca-n noul an să dea rod bun,
cu speranţe noi de viaţă.
Femei fertile şi bunici
mânjesc pomi în semn de cruce,
cu zeama de la mucenici.
Rod bogat în flori să lege.
Iar copiii-n bătătură,
bat pământul cu ciomege.
Din el să iasă căldură,
şi frigul iernii s-alunge.
Cei ce simt povara vremii,
vrând necazuri să dispară,
fac patruzeci de mătănii
la rugăciunea de seară.
Grajduri, case, porumbare,
cu foc şi fum se ocolesc.
S-alunge şerpi şi şopârle,
de răul ce-l pricinuiesc.
Cum e vremea-n această zi,
cu omăt, ploaie ori soare,
se spune că la fel va fi,
timp de patruzeci de zile.
Dacă pe câmp e zăpadă,
se prevesteşte an mănos.
Iar pajiștea de-i uscată,
e semn de an sărăcăcios.
Serbat e şi mărţişorul,
de fete şi de neveste.
Când pe flori aşează şnurul,
cu fantezia-n poveste!
9 Martie
Din vol.,,Tradiții creștine și ritualuri populare românești"
Autor Maria Filipoiu.
Poet Maria Filipoiu
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.