Stihuri despre post - Parintele Cleopa Ilie
Cea dintai porunc-a fost
Porunca sfantului post
Lui Adam si Eva-n rai
Ca sa nu cada in vai.
Domnul Care i-a zidit,
Acela le-a poruncit:
"Din toti pomii sa mancati,
Dar din unul nu gustati.
Daca nu veti asculta
Si din mar voi veti gusta,
Cu moarte voi veti muri
Si din Rai va voi goni."
Dar Adam si Eva-n rai
Au calcat porunca, vai !
Diavolul i-a ispitit
Si porunca n-au pazit.
Dumnezeu i-a pedepsit
Si din rai i-a izgonit
Pe pamant, ca sa-l munceasca
Si cu truda sa traiasca.
Intelegeti, iubiti frati,
Care vreti sa ascultati
Ca noi toti, pentru mancare,
Ne-am gonit din desfatare.
Ci de vrem iar a intra
In rai si-a ne desfata
Pe Domnul sa-L imblanzim,
Cu post sa ne pocaim,
Cu post si cu rugaciune
Si cu facere de bine,
Pe noi sa ne curatim
Ca raiul sa-l dobandim.
A postit Moise-atunci
Ca sa ia zece porunci
Nu o zi nici douazeci
Ci de doua ori patruzeci.
Inca si proorocul Ilie
Spre pilda sa-ti fie tie
Ca si el mult a postit
Si cu post s-a intarit.
Patruzeci de zile-n rand,
Ca sa nu avem cuvant
Sa defaimam ajunarea
Si sa iubim desfatarea.
Chiar si Daniil cel sfant,
Cat a fost pe-acest pamant,
A-nflorit cu infranarea
Si-a iubit el ajunarea.
Cu postul si rugaciunea
A aflat intelepciunea,
Vedenii a talcuit
Si pe lei a imblanzit.
A postit si s-a rugat
Si cu postul cel curat,
Cat in groapa el a stat,
Pe lei post i-a invatat.
Si pe niniviteni atunci
Postul i-a scapat de munci,
De la munca de pierzare,
Caci tinura un post tare
De la mic pana la mare
Au postit ei fiecare
Cu post si cu rugaciune
Si numai cu fapte bune.
Iar cand vremea s-a-mplinit
Hristos la noi a venit
Si mai-nainte de toate
Post a vrut sa ne-arate.
Si Domnul cand a venit
A postit desavarsit.
Post de patruzeci de zile
Ca sa-nvete pe oricine,
Pe mine ca si pe tine,
C-a posti e foarte bine,
Caci prin post ne curatim
Si foarte ne iscusim,
Postul cel adevarat
Ne curata de pacat.
Dar postul cel asezat
Este a manca uscat
Adica fara grasime,
Fara unt, fara masline,
Fara acele bucate
Care ne duc in pacate.
Si-apoi a ne hotari
Pe frate a nu-l uri
Tuturor a face bine,
De ar fi el orisicine,
De ar fi strain sau frate,
De aici sau de departe,
Pe toti noi sa-i ajutam
Si pe toti sa-i invatam
Ca sa creada-n Dumnezeu,
Sa se pazeasca de rau,
Sa pazeasca curatia
Si sa urasca curvia.
Postu-i maica sanatatii,
Pazitorul tineretii,
De pacate usurare
Si de primejdii scapare.
Cine postul il cinsteste
Pe Dumnezeu imblanzeste,
Pe ingeri ii veseleste
Si pe draci batjocoreste.
Cine postul il uraste
De patimi se biruieste,
De draci se batjocoreste,
Ca un dobitoc traieste.
Mintea lui s-a-ntunecat,
Trupul i s-a-ngreuiat,
Vorbeste numai prostii
Si alte blestematii.
Precum soarele-n amiaza
Foarte frumos lumineaza,
Iar de vine vreun nor gros,
Nu mai este luminos,
Ci se-ntuneca mereu,
Acoperit de nor greu,
Cerul se involbureaza
Si natura se-ntristeaza.
Asa mintea cea mai treaza
De mancari se-ngreuiaza,
Mai ales mancarea grasa
Si mancarea cea aleasa
Pe minte-o incetoseaza
Si n-o lasa sa mai vaza,
In asa chip e robita
Si de patimi stapanita.
Asculta, frate crestine,
Nu pune mereu pricine
Ca nu poti ca sa postesti
De teama sa nu slabesti.
Caci sa stii, fratele meu,
Cine crede-n Dumnezeu
Si in suflet nu-i ateu
Primeste puteri mereu.
Atuncea cand el posteste
Si cu post se intareste,
Si cu hrana cea de post
El e tare si vanjos.
Este sprinten si usor
Si lucreaza mai cu spor,
Caci Dumnezeu intareste
Pe acel care posteste.
Au nu vezi, fratele meu,
Ca cel gras se misca greu?
Ca trupul si l-a-ngrasat
Ca un porc pentru Ignat.
Cand lucreaza, oboseste,
Sufla greu, se chinuieste,
La fuga nu poate da,
Nu se poate incalta,
La mers tare greu se poarta,
Oboseste chiar de-indata
Nici pe scari a ridica
Si nici foame a rabda.
Se chinuie foarte greu
Ca sa poarte trup cu seu,
Pe care l-a ingrasat
Si prea l-a ingreuiat.
Are-o sarcina de dus
Ca s-a ingrasat in plus.
Daca deloc nu posteste,
Usor se imbolnaveste.
Insa omul ce posteste
Tot mereu intinereste,
Este usor si voios
Si la toate-ndemanos.
Mintea lui este curata
Si viata lui nepatata,
Caci cu post si rugaciune
El scapa de-ntinaciune.
Vreau sa-ti spun, fratele meu,
Ca postul nu face rau.
Postul cel cu chibzuinta
Nu duce la suferinta.
Te scuteste de placeri
Si prea multe dezmierdari,
Iti aduce sanatate,
Te curata de pacate.
Insa din grasa mancare
Si din multa desfatare,
Din mancarea cea in plus,
Multi la spitale-au ajuns.
Iar dupa multe dureri,
Operatii cu taieri,
Doctorii i-au sfatuit
Si post bun le-au randuit.
Post aspru ca sa posteasca,
Daca vreau sa mai traiasca,
Daca n-au postit de voie,
Acum postesc de nevoie
Caci atunci cand au putut
Sa posteasca, ei n-au vrut,
Dar acum fara sa vrea
Vor tine dieta grea.
Din toate ca sa posteasca,
De ce-i rau sa se fereasca,
Fratele sa nu-l urasca,
Pe Dumnezeu sa-L iubeasca.
Deci sa stii, frate crestine,
De voiesti sa traiesti bine,
Sa nu fii in desfatare
Dintr-o prea multa mancare.
Caci pe langa alte boale,
Pierzi si pofta de mancare.
Deci invata a posti
Si-a manca o data-n zi.
Dar si-atunci nu te umfla
Si nu te prea satura,
Si-ai sa vezi cu ce gust mare
Vei sedea tu la mancare.
N-ai sa mai doresti colac,
Nici carne sau cozonac,
Ci bucate simple atunci
Au sa-ti para foarte dulci,
Foarte bune si gustoase,
Dar si foarte sanatoase,
Caci cu pofta vei manca
Si te vei indestula,
Caci bucatele poftite
Sunt cele mai greu primite.
Iar de sunteti mancatori
Si mancati de doua ori,
Nici asa voi nu gresiti,
Daca postul il cinstiti
Si mancarea cea de post
N-o mancati fara de rost.
Vasile Preotul
Vasile Preotul
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.