Daca ai fi venit duminica trecuta la biserica, ai fi aflat, draga cititorule, ca in Duminica a cincea a Postului Mare, numita Duminica Sfintei Maria Egipteanca, Sfanta Biserica ne da exemple de urmat doi sfinti; pe cuvioasa Maria Egipteanca si pe cuviosul Zosima, duhovnicul ei. Despre viata acestor sfinti ne-a scris Sfantul Sofronie, invatatul patriarh al Ierusalimului, scriitor si poet crestin, care a trait intre anii 550-638.
Se spune ca intr-o manastire a Palestinei traia un preot, numit Zosima. Traia in manastire de 53 de ani si ajunsese imbunatatit in fapte bune, ajungand exemplu pentru altii.
Dorind sa se desavarseasca, se gandea in sine: “Ce ar trebui sa mai fac pentru ca sa ma desavarsesc in cele sufletesti? Vor fi undeva oameni ai lui Dumnezeu de la care sa mai invat, cu care sa ma intrec in sfintenie?”
Si, pe cand se gandea el asa, afla ca pe malul Iordanului este o manastire ai carei calugari l-ar intrece prin faptul ca, in Postul Mare, ei se duc in adancul desertului si cele sapte saptamani le petrec in rugaciuni neincetate, mancand verdeturi si radacini de ierburi.
Preotul Zosima pleaca la aceasta manastire si, la inceputul Postului Mare, a mers si el in pustiu, ca ceilalti calugari ai manastirii.
A trecut raul Iordan si a mers prin nisipul ars de soare 12 zile in sir. In toate aceste zile nu a intalnit pe nimeni. A 12-a zi, pe cand sta, odihnindu-si batranetele, vede o fiinta pasind peste damburile de nisip la oarecare distanta de el. Sa fie oare un om? gandea Zosima, pare mai mult umbra decat om! A strigat speriat: “Esti om sau Duh?”. I s-a raspuns: “Zosima, sunt femeie pacatoasa, arunca-mi o haina cu care sa ma imbrac, pentru ca de cand sunt in pustie mi s-au rupt toate hainele, ramanand goala.”
Auzind ca i se spune numele, fara sa fi vorbit vreodata impreuna, Zosima a fost apucat de frica. I-a aruncat una din hainele sale, si-a intors capul in alta parte si dupa ce umbra de om s-a acoperit au inceput sa stea de vorba. S-au rugat impreuna unul pentru altul. Zosima a vazut-o pe cand se ruga “inaltandu-se de la pamant ca de un cot”. Dupa rugaciune, batranul preot a staruit sa-i spuna cine este, ce cauta aici si de cand duce viata aceasta?
“Sunt egipteanca, a raspuns ea. De la 12 ani am parasit parintii si timp de 17 ani am trait in Alexandria, ducand o viata desfranata. Vazand un grup de oameni ca se imbarca in corabie spre a se duce la Ierusalim, de ziua Crucii, m-am suit si eu cu ei si am plecat impreuna. La Ierusalim, am mers cu lumea la biserica cea mare a Invierii Domnului, dar in pragul bisericii o putere nevazuta m-a oprit sa intru. M-am retras in tinda, m-am odihnit si din nou am vrut sa intru cu un alt grup. Din nou n-am putut sa trec pragul. Nici a treia oara n-am putut sa intru. Atunci mi-am dat seama ca din cauza vietii mele pacatoase nu pot sa intru in biserica.
M-am retras intr-un colt al tindei si, plangand, m-am rugat lui Dumnezeu cu toata puterea, sa-mi ierte pacatele si am fagaduit ca daca imi va ingadui sa intru in biserica si sa sarut Sfanta Cruce pe care S-a rastignit Mantuitorul, voi rupe cu viata mea pacatoasa de pana atunci si prin pocainta aspra imi voi spala pacatele. M-am dus la usa si, de asta data, puterea nevazuta care ma oprise de trei ori sa intru pana atunci, nu m-a impiedicat sa trec pragul. Am intrat, m-am inchinat si am sarutat Sfanta Cruce.
La iesire, cineva mi-a daruit cativa bani cu care am cumparat 4 paini si am plecat indata spre Iordan. M-am oprit la o biserica, mi-am marturisit pacatele duhovnicului, dupa aceea am mancat o bucata dintr-o paine, iar cu restul m-am suit intr-o barca si am trecut Iordanul de cealalta parte, intrand in pustiul in care ne aflam acum. De 47 de ani vietuiesc in aceste parti pustii, hranindu-ma cu putinele ierburi ce cresc pe aici. Hainele mi s-au rupt bucata cu bucata pana n-a mai ramas petec pe mine. Iata cine am fost si cine sint. intorcandu-te la manastire, te rog, parinte Zosima, nu spune nimanui cele ce sti despre mine cat timp voi fi in viata si la anul adu Sfanta impartasanie, caci de 47 de ani nu m-am mai impartasit. Ne vom intalni in Joia cea Mare pe malul celalalt al Iordanului, in dreptul locuintelor omenesti.”
Dupa un an Zosima a venit, cum a fost vorba, cu Sfanta impartasanie, la locul stabilit pe malul Iordanului. Dupa putin timp cea asteptata a sosit. Mergea pe apa Iordanului ca pe pamant. Lucrul acesta l-a uimit pe Zosima asa de mult ca a cazut cu fata la pamant spre a o cinsti ca pe o sfanta.
Dupa impartasanie, Zosima a fost din nou rugat sa vie sa se intalneasca, anul viitor, dar nu aici, ci in locul unde se intalnisera anul trecut, in adancul pustiului.
Trecand anul Zosima s-a dus la locul hotarat, dar nu a mai gasit-o in viata. Corpul ei zacea neinsufletit, iar alaturi era scris pe nisip: “Parinte Zosima, ingroapa, te rog, corpul smeritei Maria in acest loc si te roaga Domnului pentru mine! Am trecut la Domnul dupa impartasire, la 1 aprilie”.
Dupa ingropare Zosima s-a intors la manastire si a spus fratilor sai calugari tot ce stia despre pustnica Maria Egipteanca. si asa, din gura in gura, istoria vietii ei a ajuns pana la urechile patriarhului Sofronie, care a scris-o cum s-a pastrat pana la el, si cum o avem si noi astazi.
Din viata acestei sfinte se desprind mai multe invataturi, dar eu subliniez doar una singura; dorinta fierbinte a Mariei Egipteanca de a se impartasi. Mai sunt doua saptamani pana la Pasti. Este momentul sa luam hotararea ca de Sfintele Sarbatori ale Invierii Domnului sa ne impartasim cu Sfintele Taine. Nu trebuie sa amanam acest eveniment de la un post la altul prin cuvinte ca: “sunt prea tanar” sau “ sunt prea pacatos”, cuvinte care sunt straine de credinta noastra crestina.
Biserica nu este numai pentru cei drepti (cine poate spune despre el ca este drept?) ci si pentru cei pacatosi, pentru ca nu merge la doctor cel sanatos, ci cel bolnav. Atata vreme cat Sfantul Apostol Pavel a spus ca “sunt cel dintai dintre pacatosi” inseamna ca “nu este om care sa traiasca si sa nu greseasca.”
Biserica este un locas de inchinaciune unde credinciosul invata despre credinta crestina, isi descarca sufletul si constiinta atunci cand se spovedeste sa se simta mai bine. Ducandu-ne cu gandul la viata sfintita a cuvioasei Maria Egipteanca sa ne rugam Bunului Dumnezeu sa ne ajute sa ne continuam postul pana la invierea Mantuitorului pentru a ne impartasi cu Trupul si Sangele Lui, totdeauna si acum si pururea si in vecii vecilor: Amin !
Preot Nicolae Trusca, Parohia Negoiesti
Nicolae Trusca
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.