Păcatul este foarte grav, nu este o simplă derută. Consecințele păcatului nu pot fi ignorate. Boala este vindecabilă, dar trebuie tratată de Doctorul potrivit. Moartea nu înseamnă frică, ci eliberare. Dar depinde de credință, de har și de fapte bune starea consecutivă morții. Comunicarea adevărului învierii este misiunea profetică a Sfântului Duh, noi suntem instrumente, vase comunicante, dăruim gratuit harul primit gratuit. Poporul va găsi izbăvire, zice profetul. Cei ce dorm în țărână vor învia, dar nu toți spre slavă (unii se ocară). Dreptul se va trezi din moarte, pentru a dobândi moștenirea veșnică.
Degeaba povestim, nu putem înlocui rugăciunea cu nici o activitate ecologică (necesară) sau sportivă (recomandată și ea). Rugăciunea trebuie exersată zi de zi de către un atlet al lui Hristos care vrea medalia!
În iubirea Lui, Dumnezeu așteaptă întoarcerea noastră. Așteaptă să urcăm la El prin rugăciune. Starea de har se revarsă asupra noastră doar în momentele de liniștire contemplativă, când se închid ușile egoismului și intrăm în conversație cu infinitul, ca o pregustare a veșniciei. Doar dialogul cu Dumnezeu e plin de rod duhocnicesc.
Dialogul cu lumea este - de cele mai multe ori - steril. Vocabularul Duhului ne introduce în atmosfera învierii. Învățăm cum să tăcem, pentru a asculta glasul Lui. Legătura cu Dumnezeu trebuie ținută fără încetare.
Am primit cea mai bună veste. Putem să fim bucuroși, recunoscători, plini de speranță și iubire, nu posaci, deprimați și pesimiști (ca și cum nu am crede vestea bună). Omul nou deja e liber, e vesel, nu se îndoiește de înviere, ci crezul acesta îi umple întreaga ființă ca o flacără plină de iubire veșnică. Învierea conferă vieții nu numai scop, ci și claritate, ceea ce face posibilă atingerea scopului. O rugăciune înflăcărată adeverește certitudinea învierii.
Când Îl căutăm pe Dumnezeu, căutăm învierea și fericirea. Nu este o banală dorință, nu este un suspin plin de capricii, este freamătul neîncetat al viului din noi. Rugăciunea pentru înviere este introducerea într-o familiaritate dulce, specifică discipolilor. Toți discipolii găsesc mormântul gol și se golesc de patimi. Nemailucrând patimile, descoperă timp liber, dedicat rugăciunii. Sentimentul prezenței divine este inconfundabil, nu mai poți convinge pe un discipol rugător de inexistența lui Dumnezeu. Cine se roagă dobândește totul, cine nu se roagă pierde totul. Rugăciunea este dobândire. Împărăția Lui vine în noi, nu noi mergem în ea... Învierea este suprema realitate, suprema dobândire. Primim ce nu merităm (iertarea) și nu primim ce merităm (pedeapsa).
PSALMUL 145:
1. Laudă, suflete al meu, pe Domnul.
2. Lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi trăi.
Modelul este sfântul, cel ce reușește să ajungă la unirea cu Dumnezeu, cel ce se dezmeticește la timp din labirintul lumii. Cuviosul VARADAT, pistnic sirian (pomenit pe 22 februarie), se nevoia într-o chilie extrem de mică, încât abia îi încăpea trupul în ea (iar noi ne lăfăim în surplus de spațiu, care nu face decât să mărească distanțele și epuizările). În anul 460 a pășit spre înviere, mijlocind pentru cei ce îl cinstesc în întreaga lume. Zi de zi, toți discipolii Împăratului păcii se roagă pentru pace și sunt făcători de pace.
Fără speranță în înviere este mult mai greu să existe dorință de rugăciune. Aproape de Dumnezeu, totul este curat, nu doar aerul, ci și persoana care ajunge acolo. Rugăciunea traduce și împărtășește atmosfera învierii. Harul iubirii este cel mai ACTIV element, cel mai ATRACTIV...
Indeosebi ma rog pentru ajutorul Tau, Prea Bunule Stapane, ca sa ma cunosc pe mine, sa ma caiesc de pacatele mele si sa ma indreptez cu marturisirea; iar in ora mortii sa fiu aflat pregatit, cuminecat si cu inima curata, si sa fiu aflat demn de Imparatia Ta cea vesnica.
Marius MATEI
Marius Matei
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.