Pastorala la Nasterea Domnului

Pastorala la Nasterea Domnului Mareste imaginea.

Petreceti sfintele sarbatori cu bucuria implinirii

Motto: "Cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava” (I Timotei 3, 16).

Iubiti credinciosi,

Taina aratarii lui Dumnezeu in trup, adica nasterea Sa cu trup omenesc este, dupa cum glasuieste una din cantarile noastre bisericesti, "taina cea din veac ascunsa si de ingeri nestiuta”, care prin Maica Domnului, Sfanta Fecioara Maria, "celor de pe pamant s-a aratat”. Aceasta taina a intruparii Fiului lui Dumnezeu este implinirea fagaduintei lui Dumnezeu facuta stramosilor nostri indata dupa caderea lor in pacatul neascultarii (Facere 3, 15).

Ca toate tainele lui Dumnezeu, aceasta taina o intelegem si o primim in sufletele noastre prin credinta, prin increderea noastra totala in cuvantul si voia lui Dumnezeu; este o intelegere mai presus de cea a mintii omenesti. Asa a primit-o si Maica Domnului cand a auzit cuvintele Arhanghelului Gavriil: "Bucura-te ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei.” La auzul acestor cuvinte ea a ramas nedumerita si chiar "tulburata” cugetand in sine: "Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta? si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu. si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt Se va chema …”. si Maica Domnului a intrebat: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat? si raspunzand ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceasta si Sfantul Care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema, ca la Dumnezeu nimic nu este cu neputinta. Si a zis Maria: Iata roaba Domnului. Fie mie dupa cuvantul tau! si ingerul a plecat de la ea” (Luca 1, 28-38).

Fiul lui Dumnezeu Se intrupeaza, Se naste cu trup omenesc, in chip mai presus de legea firii omenesti, prin adumbrirea Duhului Sfant, Maica Domnului ramanand fecioara si dupa nastere. Fiul lui Dumnezeu Se naste intr-o pestera in Betleem si este infasurat in scutece in chipul cel mai smerit si saracacios, dar o data cu aceste conditii umile si saracacioase, pe bolta cerului a stralucit lumina si slava lui Dumnezeu impreuna cu "multime de oaste cereasca, laudand pe Dumnezeu si zicand: Slava intru cei de sus lui Dumnezeu si pe pamant pace, intre oameni bunavoire!” (Luca 2, 9-14).

Dupa cum vedem, Dumnezeu Se arata oamenilor atat in chip omenesc, cat si in chip dumnezeiesc; Se arata in smerenie, dar si in slava; Se apropie de oameni vorbindu-le, invatandu-i, vindecandu-le suferintele si bolile, insanatosindu-i si trupeste si sufleteste, Se face asemenea oamenilor, afara de pacat (Filipeni 2, 7; Ioan 8, 26; II Corinteni 5, 21); Se uneste cu oamenii prin impartasirea cu Sfantul si Dumnezeiescul Sau Trup si Sange in Sfanta Taina a Euharistiei, adica a impartasaniei; Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, isi arata pe muntele Taborului slava Sa, pe cat au putut cuprinde cu mintea si cu sufletul cei trei ucenici, apostoli ai Sai. Acesta este chipul prin care Fiul lui Dumnezeu ne daruieste mantuirea, imparatia cerurilor, ne face fii ai lui Dumnezeu (Ioan 1, 12), "partasi dumnezeiestii firi” (II Petru 1, 4).

Luand aminte la toate acestea, rostim si noi impreuna cu Apostolul Pavel: "O, adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat de nepatrunse caile Lui!” (Romani 11, 33). „Stim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu" (Romani 8, 28).

Iubiti fii duhovnicesti,

Fiul lui Dumnezeu Se naste cu trup "la plinirea vremii” (Galateni 4, 4), adica atunci cand lumea ajunsese la limita instrainarii de Dumnezeu, cufundata in adancul pacatelor, cand glasul constiintei incepea tot mai mult sa strige catre Dumnezeu, dupa cum scrie proorocul Isaia: "Am ajuns ca unii peste care Tu de multa vreme nu mai stapanesti si care nu mai sunt chemati cu numele Tau. Daca ai rupe cerurile si Te-ai pogora, muntii s-ar cutremura!” (Isaia 63, 19). Oamenii doreau cu toata fiinta lor un Mantuitor pe Care sa-L slaveasca si nu fapturile Lui.

Pentru ca in inchinarea noastra, in slavirea si cinstirea lui Dumnezeu sa nu ratacim cazand in pacatul idolatriei, adica al cinstirii fapturilor lui Dumnezeu si nu a lui Dumnezeu, Care este facatorul fapturilor, creatorul cerului si al pamantului, Mantuitorul a intemeiat Biserica Sa ca "stalp si temelie a adevarului” (I Timatei 3, 15) in ziua Cincizecimii - Duminica Rusaliilor, cand Duhul Sfant a continuat lucrarea de mantuire, de sfintire a omului si pastrarea lui in cea mai mare apropiere de Dumnezeu, chiar a unirii cu El in Sfanta Taina a impartasaniei. Prin harul Sfantului Duh impartasit in Sfintele Taine ale Bisericii, trupurile noastre devin "temple ale Duhului Sfant, ale lui Dumnezeu” (I Corinteni 3, 16), "madulare ale lui Hristos” (I Corinteni 6, 15). In Sfanta Taina a Spovedaniei, ni se da iertarea pacatelor, sanatatea sufletului si mantuirea. Astfel, folosind cuvintele Sfantului Apostol Pavel, putem spune ca: "Intelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri se face cunoscuta acum, prin Biserica” (Efeseni 3, 10).

Iubiti credinciosi,

In trairea noastra crestina, necazurile sunt prezente la tot pasul. Ele constituie legea vietii noastre crestine, dupa cum spune Mantuitorul: "In lume necazuri veti avea; dar indrazniti. Eu am biruit lumea” - lumea pacatelor, n.n. (Ioan 16, 33). "Prin multe suferinte - scrie Sfantul Apostol Pavel - trebuie sa intram in imparatia lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22). "Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El” (Filip. 1, 29). Dar Sfantul Apostol Pavel ne si imbarbateaza prin cuvintele: „Caci socotesc ca patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de marirea care ni se va descoperi” (Rom. 8, 18). La fel si Sfantul Apostol Petru ne incurajeaza spunand: "De sunteti ocarati pentru numelui lui Hristos, fericiti sunteti, bucurati-va” (I Petru 4, 13-14).

Trairea si invatatura crestina au fost tulburate de-a lungul veacurilor de nenumarate rataciri de la dreapta credinta si trairea morala. Sfantul Apostol Pavel spune in acest sens: "Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor, prin fatarnicia unor mincinosi, care sunt infierati in cugetele lor” (I Timotei 4. 1-2). "si aceasta sa stii”, scrie Sfantul Apostol Pavel lui Timotei, "in zilele din urma, vor veni vremuri grele; vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie, lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine, tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu, avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia” (II Timotei 3, 1-5).

Si, daca cele spuse mai sus ne pun pe ganduri, sa luam aminte si la cuvintele Mantuitorului Care ne incredinteaza ca "portile iadului nu vor birui Biserica Mea” (Matei 16, 18), adica nu vor putea birui credinta crestina, crestina ortodoxa, credinta cea adevarata. Pacatele si ratacirile oamenilor de la dreapta credinta nu vor birui Biserica Mantuitorului, pentru ca "puterea covarsitoare (de pastrare si dainuire a dreptei credinte - n.n.), este a lui Dumnezeu si nu de la noi” - oamenii - n.n. (II Corinteni 4, 7).

Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, S-a facut om pentru ca omul sa se faca "dumnezeu” dupa har, marturisesc Sfintii Parinti, purtatori de Dumnezeu, in frunte cu Sfantul Atanasie cel Mare: "In noi, oamenii, sa fie aceeasi simtire care era in Hristos” si "sa avem gandul lui Hristos” (Filipeni 2, 5).

"Sa ne dezbracam de omul cel vechi care se strica prin poftele amagitoare... si sa ne imbracam in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului... lepadand minciuna, graind adevarul cu aproapele” (Efeseni 4, 22-25).

Numai avand sufletele impodobite cu virtutile dreptei credinte putem trai cu nemarginita bucurie slavitul praznic al Nasterii Domnului, glasuind cu gura si cu inima cuvintele slujbei sfintei sarbatori: "Mare si preaslavita minune s-a savarsit astazi. Fecioara naste si ramane fecioara. Cuvantul, Fiul lui Dumnezeu, Se intrupeaza si de Tatal nu Se desparte. Cu trup venind acum Domnul izbaveste din milostivire pe oameni de sub puterea imparatului rautatii si in cer ii duce indumnezeindu-i.”

In incheiere, va adresez, cu dragoste parinteasca, urarea: Sa petreceti sfintele sarbatori ale Nasterii si Botezului Domnului cu bucuria implinirii; Anul Nou cu sanatate si buna sporire, spre slava lui Dumnezeu si spre binele obstesc al Bisericii, al tarii si al intregului popor roman.

Al vostru de tot binele voitor si catre Domnul pururea rugator,
† Pimen,
Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor

Carare Traian

Despre autor

Traian  Carare Traian Carare

Colaborator
4 articole postate
Publica din 24 Noiembrie 2010

Pe aceeaşi temă

09 Mai 2012

Vizualizari: 2372

Voteaza:

Pastorala la Nasterea Domnului 0 / 5 din 0 voturi.

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE