Cuvântul Evanghelici de la Matei (Matei 22, 1-14) este unul care întotdeauna ne poate mâna cu gândul, fie la masa pe care Mântuitorul Iisus Hristos o găteşte deopotrivă ucenicilor şi nouă în veacul acesta, fie la ceea ce spune Mântuitorul la Cina cea de taină că El merge la Tatăl Cel din ceruri să ne gătească loc, unde împreună cu El vom mânca, ne vom bucura, vom trăi în fericirea cea veşnică. Deci putem vedea în pericopa de astăzi o dimensiune istorică, o dimensiune a timpurilor în care noi trăim, o dimensiune pe care ar trebui s-o căutăm, s-o găsim, s-o trăim neîncetat şi o dimensiune eshatologică.
Dar acum doresc să vorbesc despre o singură expresie din Evanghelia de astăzi. Era acolo, la nunta fiului de împărat, o persoană care n-avea veşmânt şi pe care stăpânul o întreabă: Cum ai intrat tu aici? De ce nu ai veşmânt? (Matei 22, 12). Aş vrea să ne punem o singură întrebare: dacă noi am fi cei de la colţul uliţelor pe care strigătorii pentru ospăţ ne-au adus la ospăţ, s-ar opri oare Mântuitorul, Stăpânul nunţii lângă noi să ne întrebe: „De ce nu ai veşmânt?” Este veşmântul nostru - cămaşa sufletului nostru -, o cămaşă care să ne dea posibilitatea să intrăm în cămara Mirelui, la ospăţul cel veşnic, la ospăţul Mielului lui Dumnezeu? Despre veşmântul care ne dă posibilitatea să intrăm la ospăţ aş vrea să spun câteva lucruri, ca un îndreptar care să ne călăuzească pentru a ne ţese veşmântul cu care să intrăm la ospăţul Mirelui, după modelul Mântuitorului Iisus Hristos. Dacă citim pericopele evanghelice care se vor citi în toate zilele din săptămâna următoare, accentul va cădea pe faptul că Mântuitorul Iisus Hristos n-a fost bine primit în patria Sa. La un moment dat, El le spune conaţionalilor Săi, celor din Nazaret, că întotdeauna proorocul nu este bine primit în patria sa. Şi deşi - zice Evanghelistul - făcuse mulţime de minuni prin împrejurimi, în Nazaret n-a tămăduit decât câţiva bolnavi peste care şi-a pus mâinile. Şi El a început să propovăduiască şi propovăduia prin împrejurimi şi după aceea, în celelalte pericope, vedem cum îi trimite pe ucenici Mântuitorul ca să vestească şi ei cuvântul împărăţiei lui Dumnezeu.
In acest ansamblu de învăţături este un lucru extraordinar, un lucru fundamental pentru înţelegerea şi trăirea noastră duhovnicească. într-una dintre pericope se spune că Mântuitorul Iisus Hristos, după ce a dat drumul mulţimilor, S-a retras în munte să Se roage. Şi noi spunem următorul lucru: rugăciunea nu este altceva decât vorbirea deschisă, vorbirea noastră liberă cu Dumnezeu, iar Mântuitorul Iisus Hristos era deopotrivă şi om şi Dumnezeu. Şi totuşi, simţea această nevoie de a vorbi cu Tatăl Său, de a Se lăsa învăluit şi El ca Dumnezeu şi om de îmbrăţişarea, de învăluirea Duhului Sfânt. Simţea lucrul acesta. Dacă vrem să ne ţesem veşmânt pentru intrarea la ospăţul Mirelui, primul lucru pe care trebuie să-l deprindem, primul lucru pe care trebuie să-l învăţăm este acesta: rugăciunea, vorbirea noastră deschisă, sinceră, continuă - dacă se poate - cu Tatăl nostru Cel din ceruri. Pentru că atunci când ne plecăm genunchi in rugăciune, când ne retragem în cămara cea de taină, suntem aievea Mântuitorului în munte; suntem aievea Mântuitorului în sfatuire cu Tatăl nostru Cel din ceruri şi în învăluirea Duhului Sfânt. De aceea la Vecernie, cântăm această minunată cântare Treimică, care este de fapt, o mărturisire de credinţă: Lumină lină a sfintei slave a Tatălui ceresc, Celui fără ilc moarte, Iisuse Hristoase. Când suntem în rugăciune - .şi aţi văzut că este o idee pală şi în iconografie - peste noi se revarsă lumina lină a sfintei slave. Noi nu vedem, dai tresare în noi inima, ca odinioară inima ucenicilor pc cale. Şi atunci ştim că acea căldură care ne învăluie şi care, de fapt, este un foc curăţitor, este căldura pe care o simţim din învăluirile, din îmbrăţişările Duhului lui Dumnezeu şi care, prin ele însele, ţes veşmântul sufletului nostru, ţes cămaşa cu care noi să putem intra la ospăţul Mirelui.
Se spune despre cămaşa Mântuitorului Iisus Hristos că era făcută dintr-o singură bucată. Aşa ni se ţese şi nouă veşmântul. Duhul ni-l ţese şi nu este veşmântul acesta trecător, ci este un veşmânt ncfacut de mână, este veşmântul sau foaia cortului celui veşnic pe care, cum zice Apostolul Pavel, trebuie să-l îmbrăcăm peste cortul acesta trecător. Lumina lină a sfintei slave se revarsă peste noi şi-L vedeţi în iconografie uneori pe Mântuitorul reprezentat rugându-se în Ghetsimani, iar o rază de lumină coboară din ceruri peste El. Lumina lină a sfintei slave se pogoară peste noi şi din învăluirea Duhului se ţese veşmântul nostru. Şi atunci parcă în inima noastră, în mintea noastră reverberează cuvintele pe care le-aţi cântat în seara aceasta: Iată, acum binecuvântaţi pe Domnul toate slugile Domnului care staţi în casa Domnului, în curţile casei Dumnezeului nostru {Psalmul 133, 1). Şi atunci pe buzele noastre se aşază cuvântul cel care este pururea nemincinos; se aşază cuvântul rostirilor celor veşnice: „Părinte, de este cu putinţă, întăreşte-ne! Părinte, de este cu putinţă, nu ne lăsa orfani!”
In acel ceas de zbucium, în acea clipă de cutremur, la straja a patra din noapte, pe lângă corabia zdruncinată de furtuna acestui veac a făpturii noastre, trece Mântuitorul lisus Hristos şi chiar dacă noi ne înspăimântăm, El intră în corabie, iar vânturile se liniştesc. Aceasta este prima treaptă, acesta este firul şi suveica cu care ne putem începe ţeserea veşmântului cu care să fim primiţi la nunta Mirelui. După aceea este veşmântul acesta un veşmânt de nuntă, deci un veşmânt strălucitor. Este ca veşmântul lui Iosif, pe care Iacov i l-a dăruit şi pentru care fraţii săi s-au mâniat începând să cârtească: Dar nouă nu ne-a făcut un asemenea veşmânt. Este un veşmânt strălucitor, dar strălucirea acestui veac ne-a întunecat ochii şi ne-a furat minţile. Şi atunci voi schimba exemplul întorcându-mă la Evanghelia de la Matei, la interogaţiile pe care Mântuitorul le spune ucenicilor, celor cărora le vorbea în Kurun Hatin, pe Muntele Fericirilor. Aţi văzut crinii câmpului? Vă spun, în toată slava şi strălucirea sa Solomon nu s-a înveşmântat ca unul dintre aceştia. Oare ce poate să fie atât de frumos în floarea aceasta cu care însuşi Arhanghelul Gavriil a venit la Fecioara Maria, se spune, atunci la Buna Vestire? Este verdele acela plin de viaţă, verdele acela cărnos plin de sevă care simbolizează veşnicia. Apoi, este potirul acela binemirositor de un alb precum lumina soarelui, al florii crinului. Aceste două structuri dau strălucirea veşmântului: verdele ca viaţa cea veşnică şi albul ca semn, ca pecete a veşniciei. De aceea veşnicia este câmpul libertăţii desăvârşite pentru că formele nu se contrazic, nu contrastează, ci în acest alb imaculat, toate nu fac altceva decât să ne zică: „Dar iată acum care este sfatul, care este povaţa Tatălui Meu. Ai zis către Mine să nu te las singur, să nu te părăsesc, să te întăresc, să te sprijin. Du-te şi mănâncă, du-te şi întăreşte-te, înzdrăveneşte-te, vezi că l-am trimis pe Fiul
Meu şi El ţi-a lăsat o hrană pe care dacă o mănânci nu vei muri în veac”. Când ne hrănim cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Iisus Hristos începe să se desăvârşească ţeserea cămăşii noastre celei duhovniceşti care să ne permită intrarea la ospăţul Mirelui. Şi nu este numai o ţesătură trecătoare, insignifiantă, ci este această ţesătură care are îmbinate printre fibrele sale mărturiile, semnele unirii şi unităţii noastre cu Mântuitorul Iisus Hristos.
Mulţi dintre noi ne rugăm, ne plecăm genunchii şi seara şi dimineaţa şi pe cale, încercăm să ne rugăm, dar trebuie să încununăm, să înnobilăm rugăciunea noastră cu această urcare în corabia vieţii noastre a Mântuitorului Iisus Hristos. Iar El urcă în corabia făpturii noastre atunci când ne împărtăşim cu Trupul şi Sângele Său. Pentru că în clipa în care El urcă în corabie, vânturile se liniştesc şi noi începem să înţelegem cu adevărat că El este Fiul lui Dumnezeu. Dar pentru ca a noastră cămaşă să se îmbrace întru strălucire trebuie ca noi, la rândul nostru, să fim cei care facem ca în lumea în care trăim, vânturile patimilor şi ale dezmierdărilor să se liniştească, să se stingă, să dispară învolburarea urii veacului acestuia pentru că numai împlinind, numai permanentizând faptele Mântuitorului Iisus Hristos în lumea aceasta, dăm mărturie că suntem îmbrăcaţi cu cămaşa care nu-L va face pe Mântuitorul, pe Stăpânul nunţii, să Se oprească lângă noi şi să ne întrebe: „Dar tu cum ai intrat aici?” Este încă un tâlc ascuns al cuvântului: este tâlcul intrării propriu-zise a celui fără veşmânt la ospăţ. Cât de necuprinsă este iubirea lui Dumnezeu! Şi cred că un singur lucru îi mai trebuia făpturii aceleia, ca şi în cazul tâlharului de pe cruce: Pomeneşte-mă, Doamne, în împărăţia Ta! Să-I fi zis: „Dar îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa. Imbracă-mă Tu, Cel ce ai ţesut făptura în toată strălucirea şi splendoarea ei, te rog, îmbracă-mă!” Şi fiţi siguri că Cel care a zis: Dacă ai două cămăşi, dă-i celui care este dezbrăcat, şi-ar fi dat jos veşmântul, l-ar fi îmbrăcat şi l-ar fi pus în capul mesei.
De aceea, haideţi să ne ţesem această cămaşă, cu rugăciunile, cu împărtăşirea, cu slujirea aidoma Mântuitorului Iisus Hristos pentru lumea aceasta în care trăim, în care mai mult suspină făptură necuvântătoare decât minţile cele prea mult strălucitoare după dorul întâlnirii cu Mântuitorul şi Stăpânul nostru Iisus Hristos. Vedeţi, natura s-a dăruit, natura L-a primit, până şi lemnul Crucii a fost mai primitor decât inimile noastre, în unele clipe. Haideţi să ne însemnăm şi noi cu acest semn biruitor şi cu el să deschidem cerul inimii pentru ca, intrând Iisus, vânturile şi valurile care ne tulbură şi ne împrăştie, să se liniştească şi prin noi, lumea să audă cuvintele Sale: „îndrăzniţi, Eu sunt! Eu sunt cu voi până la sfârşitul veacurilor.”
Pr. IOAN CHIRILA
Fragment din cartea "SCARA CUVÂNTULUI. ESEURI OMILETICE"
Cumpara cartea "SCARA CUVÂNTULUI. ESEURI OMILETICE"
* Predică rostită în Duminica a XlV-a după Rusalii, la slujba Vecerniei, în Catedrala Mitropolitană din Cluj-Napoca, 2 septembrie 2007.
-
Chemarea la nunta fiului de imparat si despre haina de nunta
Publicat in : Duminica a 14-a dupa Rusalii -
Haina de nunta cereasca - lumina sufletului curat
Publicat in : Duminica a 14-a dupa Rusalii -
Haina de nunta
Publicat in : Editoriale -
Predica la Duminica a 14 a dupa Rusalii
Publicat in : Duminica a 14-a dupa Rusalii -
Cel dintai sunt eu...
Publicat in : Editoriale
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.