14 februarie 2011
Poate multora li se va parea deplasat acest cuvant al meu, dar poate se va gasi cinesa sa il si aprecieze. Inceputul anului laic, deoarece cel bisericesc incepe pe 1 septembrie, ne gaseste in plina criza financiara, sau cel putin asa se crede. Umila mea parere este ca ne aflam intr-o mare criza spirituala, una a iubirii. Nu despre criza vreau sa vorbim. Astazi, m-am gandit sa vorbim despre verbul "a iubi". Va surprinde? De ce? Teologii nu pot spune TE IUBESC? Nu inteleg ei acest termen? Hai sa vedem.
Frati crestini,
Comform DEX-ului, in dreptul verbului "a iubi" gasim:
1. (persoane de sex opus) A trata cu sentimente de dragoste.
2. A trata cu un deosebit atasament sufletesc.
Stiti care este cel mai mare dar pe care Dumnezeu l-a dat oamenilor? Dragostea! Dragostea edenica, cea a protoparintilor nostri Adam si Eva era mult diferita de ce intelegem noi astazi.
Astfel dragostea este un sentiment complex, manifestat prin afectiune puternica. Definirea sa este un demers dificil, cauzat de complexitatea manifestarii sale, dar si de diversitatea legaturilor afective cuprinse de acest termen. Dragostea se poate manifesta fata de: familie prieteni, parteneri romantici, Divinitate, animale, obiecte, patrie, frumos, arta s.a.m.d. O nevoie importanta a dragostei (care este inclusa uneori in insasi definitia ei) este de reciprocitate - in unele cazuri, aceasta este resimtita de catre subiect fara o actiune fizica a obiectului (de exemplu, in cazul dragostei fata de obiecte ori diverse concepte neaplicate). Spre deosebire de toate celelalte cazuri, Dragostea in care sunt implicati parteneri romantici se serveste de sexualitate ca dovada a intimitatii (prin expresia "a face dragoste" se intelege a avea o relatie sexuala). Dragostea interpersonala poate fi platonica, concept prin care se intelege o afectiune purificata de gesturi sau dovezi de natura fizica.
Dragostea fata de Divinitate, este una foarte complexa, deorece noi nu putem sa oferim in schimb iubirea pe care Dumnezeu ne-o poarta. Astfel Dumnezeu din dragoste pentru noi, din iubire pentru om , a trimis pe Fiul Sau, pe Mantuitorul Iisus Hristos in lume pentru a intorce " coroana intregii creatii " ( asa numeste Pr. Staniloaie - omul ) la dragostea Sa nemarginita. Dar omul a refuzat acesta dragoste si l-a rastignit pe Hristos, iar el a inviat si iubirea a revarsat-o peste intreaga lume. "Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El, sa nu piara ci sa aiba viata vesnica".
Omul ca fiinta creata din nemasurata dragoste a lui Dumnezeu, are mare nevoie de iubire, astfel omul nu poate trai fara sa iubeasca. Pana si pustnicul din varful muntilor este indragostit….da, iubeste ca un nebun…pe Dumnezeu, si cel mai mare criminal care este urat de toata lumea are pe cineva care sa il iubeasca….il iubeste mama sa si exemplele pot comtinua.
Una din definitiile ce I se mai atribuie lui Dumnezeu este ca El este iubire.
Sa va expun o problema de matematica, chiar daca va marturisesc ca nu imi plac stiintele exacte. Daca Dumnezeu este iubire si omul nu poate trai fara iubire rezulta ca omul nu poate trai fara Dumnezeu sau mai bine zis fara iubirea lui Dumnezeu.
Aceasta sarbatoare, ca despre ea as vrea sa vorbim nu ne apartine…astfel Sfantul Valentin, sau Valentin din Terni (latin. Valentinus) este un martir declarat ca sfant al crestinilor romano-catolici, care a trait in secolul III, fiind episcop in Interamna (azi: Terni, Italia). El a fost condamnat la moarte si executat pe 14 februarie 269, din cauza credintei lui. Dupa legenda el ar fi cununat un pagan cu o crestina, daruia tinerilor indragostiti flori din gradina lui, a vindecat bolnavi. A fost invinuit de "cununare religioasa" a perechilor de indragostiti, in ciuda poruncii imparatului roman Claudius II (268-270). Azi, Sf Valentin este considerat patronul protector al indragostitilor.
Poporul roman are propria sarbatoare a indragostitilor, Dragobetele, ce din pacate, ca importanta, paleste in fata celei de pe 14 februarie . Daca sunt pro celei imprumutate, atunci inseamna ca nu sunt patriot iar daca sunt contra ei, atunci voi intra conform gandirii rautacioase a multora in " grupul medieval ce cuprinde toti teologii zilelor noastre".
Frati crestini,
Dragostea pe care o intelegem noi, tinerii, in ziua de astazi se rezuma de cele mai multe ori la placerea carnala si nu cea spirituala. Nimeni nu isi mai doreste o intalnire la umbra teiului asemenea lui Eminescu si nu pentru amor in natura, ci pentru bucuria imbratisarii si a saruturilor patimase. Acum intalnirile se dau " la mine sau la tine " baiatul merge la fata cu mana goala, ( asta ca sa nu folosesc o expresie urata), se saluta cu o strangere de mana, nu cu un sarut al mainii sexului frumos si aventura amoroasa poate incepe.
De la respectul deosebit pe care il aveau cei ce ramaneau in integritate corporala pana in noaptea nuntii, acum catva timp, s-a ajuns la o mare rusine de a mai fi virgin sau virgina la varsta de 18-19 ani. Doamne fratilor cat am decazut! Cum ne-am departat de la dragostea pura, si nu infantila, vorbesc de cea adolescentina… Nu a interzis nimeni furtul unui sarut de la colega aia frumoasa de clasa sau plimbarea de mana prin parc sau discutia nevinovata, dar a condamnat si v-a comdamna Biserica pana la sfarsitul veacurilor legatura dintre barbat si femeie pana dupa Taina Casatoriei.
Dupa primirea binecuvantarii lui Dumnezeu, aceasta legatura este permisa intre sot si sotie dar pana atunci pacatul este mare in fata lui Dumnezeu. Este adevarat ca am mai evoluat si ca tentatia si ispita este pretutindeni…de la fusta pana in pamant, capul acoperit, bluza ce nu permitea privirii baiatului sa patrunda mai mult decat trebuie, ramanandu-I doar posibilitate de a se indragosti de frumosii ochi ai fetei…am ajuns la fusta practic inexistenta, la bluza purtata doar de forma ce fac ca ochii baiatului sa nu stie unde sa priveasca mai intai.
Nu condamn moda doar ca de multe ori e ilegal cum se imbraca unele fete, fapt ce duce la replici de genu "Cum sa nu faci 7 ani de puscarie pentru asa ceva?" Nu sunt nici misogin dar de multe ori se intrece masura.
Daca tot am imprumutat aceasta sarbatoare haideti sa o pastram la puritate ei si sa ramanem indragostiti puri, prin intalniri romantice, prin daruirea de flori, biletele de dragoste, subliniez biletele nu mesaje pe telefon, prin declaratii proprii, nu copiate de pe google prin intelegerea deplina a ceea ce inseamna sa iubesti pe cineva cu toata inima ta... pentru ca nu se stie... dupa voia dumnezeiasca ce rezerva relatia pe care o ai.
Spune o poveste ca un bun crestin a iesit intr-o zi dis-de-dimineata in oras si a descoperit un magazin, aparut ca din pamant peste noapte, avand o firma curioasa: Aici se imparte fericire. A intrat sa cumpere. La tejghea statea un inger. L-a intrebat: "Cat costa un kilogram de fericire?" "Nu se vinde, se imparte gratis", i-a raspuns ingerul. Vizitatorul i-a zis: "Dati-mi o tona, sa am de unde da si la altii"! "Un moment", i-a zis ingerul, "sa v-o impachetez". Peste cateva clipe i-a adus un pliculet cu cateva seminte. Uimit, vizitatorul i-a zis: "V-am cerut o tona de fericire". La care ingerul raspunde: "Noi nu dam produse finite, ci seminte. ingrijiti-le si veti avea fericire pentru sute de mii de oameni". Tot asa si eu la aceast cuvant : nu v-am dat produse finite, adica intelegerea misterului verbului " a iubi", ci seminte: indrumari care trebuie ingrijite, semanate in inima, pazite si traite.
Astfel asa cum ne invata Al. Paleologul: "Dragostea este o boala fara de care nu putem fi sanatosi" va indemn sa fiti bolnavi de dragoste dar o dragoste pura, o dragoste eminesciana.
Amin !
Bolboasa Sofaru Alin
Anul II Teologie Pastorala
Mitropolia Ardealului - Arhiepiscopia Sibiului
Universitate "Lucian Blaga"
Facultatea de Teologie "Andrei saguna"
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.