Eliberarea sursei de bucurie care exista in noi

Eliberarea sursei de bucurie care exista in noi Mareste imaginea.

„Omul e nefericit pentru că nu ştie că este fericit. Numai de aceea. Asta-i tot, tot! Cine izbuteşte să afle, devine îndată, imediat, în aceeaşi clipă fericit", exclamă Kirillov, sinucigaşul din romanul Demonii al lui Dostoievski, din care răzbate o permanentă căutare a izvorului bucuriei. Este specificul societăţilor noastre moderne: ne gândim neîncetat la ceea ce ne va face fericiţi şi uităm să fim pur şi simplu fericiţi în viaţa noastră de zi cu zi. Societăţile noastre occidentale oferă mari avantaje: confort material, condiţii de viaţă îmbunătăţite, acces la tratamente medicale performante, libertatea de a alege cum să trăim şi de a ne construi viaţa pe propriile valori. Toate acestea constituie un progres considerabil. Şi totuşi, constatăm adesea că ne-am pierdut bucuria de a trăi, aceea a acceptării vieţii aşa cum este ea, şi nu cum am vrea noi să fie.

Suntem tot timpul stânjeniţi de un ego nesatisfăcut şi parazitaţi de un mental care vrea să controleze totul. Această insatisfacţie s-a instalat în însuşi fundamentul societăţilor noastre postindustriale. Experţii noştri stau cu ochii aţintiţi pe indicele de consum, disperaţi să nu ne vadă economisind mai degrabă decât cheltuind. Această permanentă frustrare în privinţa consumului face economia să funcţioneze şi întreţine creşterea ei. Iar presiunea publicitară o alimentează neîncetat. Sistemul s-ar bloca dacă ne-am căuta bucuria în altă parte decât în raioanele magazinelor. Aţi văzut vreodată o campanie publicitară care să laude bucuriile iubirii, ale contemplării naturii, ale deschiderii sufleteşti şi spirituale? Pe scurt, toate acele lucruri care ne-ar putea bucura în afara sistemului comercial?

Aşadar, redobândirea bucuriei de a trăi necesită, precum am văzut, un efort conştient pentru sporirea libertăţii interioare şi recrearea legăturii. Vrem să trăim mai mult şi ne-am dori să fim nemuritori, când ar trebui de fapt să învăţăm să trăim mai bine şi să atingem eternitatea în fiecare moment trăit pe deplin. Dar noi preferăm siguranţa în locul adevăratei libertăţi şi bunăstarea, în locul bucuriei. In secolul al XVI-lea, Montaigne a fost impresionat de bucuria de a trăi manifestată în mod spontan de „sălbaticii" brazilieni readuşi din Lumea Nouă şi expuşi la curte: „Pentru ei, întreaga zi se petrece dansând [...] şi încă mai sunt la acel stadiu fericit în care îşi doresc doar atât cât le dictează nevoile lor naturale." Comparându-ne cu ei, Montaigne constata cât de „dereglaţi" suntem, în ciuda religiei noastre pretins superioare, a cunoştinţelor şi a confortului nostru material, cât de incapabili să accedem la fericirea de ordin natural. Căutăm în permanenţă fericirea proiectându-ne în lumea exterioară, când ea se află în noi, în satisfacţia profundă pe care ne-o pot oferi plăcerile şi bucuriile obişnuite,aIe vieţii, care nu costă nimic. Patru secole mai târziu, lucrurile n-au făcut decât să se înrăutăţească şi Henri Bergson ne avertizează: cu cât mediul în care trăim va fi mai marcat de importanţa materiei şi cu cât această materie va deveni mai complexă odată cu introducerea unor maşinării create de inteligenţa umană, cu atât vom avea mai mare nevoie de „un supliment de suflet": „Mecanica ar necesita o mistică", ne spune el.

Bucuria de a trăi pe care am pierdut-o, cea din copilăria noastră, trăieşte încă în noi, asemenea unui izvor ascuns sub un morman de pietre. Acest izvor de bucurie este permanent, deşi percepem din el doar câteva ţâşnituri ocazionale. Atunci când ne aflăm într-o anumită stare de spirit sau când progresăm, urnim o piatră şi, de sub ea, ţâşneşte un jet de bucurie. Bucuria este în noi, ea ne este dată, dar noi îi astupăm izvorul adunând deasupra lui bolovani ce provin din ego şi din mental. întregul drum cărre sine şi către ceilalţi constă în înlăturarea acestor obstacole pe care noi înşine le-am ridicat, pentru a redescoperi bucuria simplă, acea bucurie pură cu care ne naştem.

Existenţele noastre complexe, alcătuite din neîncetate oportunităţi şi alegeri, ne fac să pierdem simplitatea legăturii cu viaţa.

Frederic Lenoir

Fragment din cartea "Invata sa te bucuri. Reteta pentru o viata frumoasa"; Editura Philobia

Cumpara cartea "Invata sa te bucuri. Reteta pentru o viata frumoasa"

Pe aceeaşi temă

13 Iunie 2018

Vizualizari: 166

Voteaza:

Eliberarea sursei de bucurie care exista in noi 0 / 5 din 0 voturi.

Cuvinte cheie:

bucuria

Adauga comentariu

Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.

RETELE SOCIALE