Ernest Bernea s-a nascut pe 28 martie 1905, la Focsani. A copilarit la Braila, unde si-a facut studiile primare si liceale. Tudora, mama sa, a fost casnica, iar Marcu, tatal sau, a fost magazioner in portul Braila.
A fost nevoit sa inceapa sa lucreze de la varsta de 13 ani din cauza faptului ca tatal sau era grav bolnav, iar fratele cel mare murise pe front. Asa ca de mic incepe sa munceasca pentru a-si ajuta mama si cei patru frati mai mici.
In anul 1926 ajunge la Facultatea de Litere si Filozofie din Bucuresti. I-a avut profesori pe Nicolae Iorga, Nae Ionescu si Dimitrie Gusti.
Ernest Bernea va primi pentru perioada 1930-1933 o bursa si se va specializa in Sociologie si in Istoria Religiilor la Paris, iar la Freiburg (Germania) in Filozofie (unde a studiat cu Martin Heidegger).
In 1932, Ernest Bernea o va cunoaste pe Maria Patrichi (Marcela), cu care se va casatori peste cinci ani. Au avut impreuna un baiat - Horia si doua fete gemene: Ana si Tudora.
Revenit in tara, lucreaza alaturi de Dimitrie Gusti la Institutului Social Roman si ca bibliotecar la Seminarul de Sociologie al profesorului Gusti de la Universitate. Este numit asistent la Catedra de antropogeografie, datorita profesorului Simion Mehedinti. La aceasta catedra a predat Sociologie comparata si primul curs de Etnologie din Romania.
Ernest Bernea intra in anul 1935 in Miscarea Legionara, dar se considera autoexlus din 1937, inainte de asasinarea lui Corneliu Codreanu si uciderea lui Nicolae Iorga. Desi autoexclus, este intemnitat in lagarul de la Vaslui in martie 1939. Este eliberat in urma semnarii unei declarati de desolidarizare de Miscarea Legionara.
Din cauza arestarii, nu mai poate reveni la catedra si se angajeaza consilier tehnic la Oficiul National de Turism din Bucuresti. Dupa caderea regimului regelui Carol al II-lea, este angajat la Ministerul Propagandei Nationale ca director de studii si documentari, apoi la Directiunea Presei si, in cele din urma, subdirector la Directiunea Propagandei.
Este arestat din nou in anul 1942 si internat in lagarul de la Targu Jiu. Este eliberat dupa o luna de zile si ajunge director de studii in Ministerul de Externe. Aici va lucra pana la venirea Anei Pauker la conducerea institutiei, in septembrie 1947.
Se muta in satul Poiana Marului din judetul Brasov, unde va fi angajat ca profesor de fizica si chimie. Este arestat din nou in august 1949 si eliberat in martie 1950. In iulie 1952, din cauza marturiilor mincinoase ale unui ziarist, este trimis spre “reeducare” in coloniile de munca de la Canalul Dunare-Marea Neagra. In vara anului 1954 este trimis cu domiciliu obligatoriu in comuna Schei din regiunea Galati, fara a avea voie sa se intalneasca cu familia. De aici este din nou arestat pe 30 martie 1955, ziua in care sunt arestati si parintele Ioan Iovan si maica stareta Veronica de la Vladimiresti.
Dupa finalizarea anchetei la Galati, Ernest Bernea este condamnat de Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti la 10 ani de detentie grea si confiscarea partiala a averii, pentru "activitate intensa contra clasei muncitoare" (articolul 193 C.P. comunist). A fost eliberat pe 1 octombrie 1962. In anul 1965, Datorita ajutorului dat de Perpessicius si Al. Philipide, Ernest Bernea este angajat cercetator la Institutul de Etnografie si Folclor al Academiei Romane, de unde a fost pensionat in 1972.
Ernest Bernea a trecut la cele vesnice pe 14 noiembrie 1990 si a fost inmormantat la Manastirea Cernica.
.
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.