Cântă cântăreţul cel insuflat de Dumnezeu, lovește strunele răsunătoare.
Când mă buimăcea zarva lumii, nu puteam să iau aminte la el. Acum, în liniștea însingurării, încep să ascult cântăreţul de taină. Atât sunetele, cât și stihurile lui mi se fac, parcă, mai deslușite. Parcă s‑ar dezvălui în mine o putere nouă: puterea de a lua aminte la el și de a‑l înţelege. Deosebesc în sunetele lui o simţire nouă, iar în cuvintele lui un înţeles nou, minunat - minunat ca înţelepciunea lui Dumnezeu.
„Saule! Încetează a te înverșuna: să se depărteze de la tine duhul viclean...” - cântă Sfântul David, făcând să răsune alăuta bine înstrunată.
„Saul” numesc mintea mea, tulburată, zdruncinată de gândurile care ies de la stăpânitorul acestei lumi. El - mintea mea1 - a fost rânduit de Dumnezeu la așezarea împărăţiei lui Israil - la facere, și apoi la răscumpărarea omului - ca împărat, ca stăpân al sufletului și al trupului; prin neascultarea de Dumnezeu, prin călcarea poruncilor dumnezeiești, prin stricarea unirii cu Dumnezeu ea s‑a lipsit de vrednicie și de har. Puterile sufletului și trupului nu i se supun; ea însăși e supusă înrâuririi duhului viclean.
Cântă Sfântul David, vestește cuvintele cerului: și sunetele psaltirii lui sunt sunete cerești! Despre ce cântă? Despre fericirea omului.
Fraţilor, să ascultăm învăţătura cea dumnezeiască înfăţișată în cântarea cea dumnezeiască. Să ascultăm graiurile, să ascultăm sunetele prin care grăiește, prin care tună către noi cerul. Voi, cei ce căutaţi fericirea, ce alergaţi după plăceri, ce însetaţi de desfătări! Veniţi, ascultaţi cântarea cea sfinţită, ascultaţi învăţătura cea de mântuire. Până când să mai pribegiţi, să umblaţi prin văi și munţi, prin pustii și codri nepătrunși? Până când să vă chinuiţi cu o osteneală neîncetată și deșartă, neîncununată de nici un fel de roade, de nici un fel de împliniri dăinuitoare? Plecaţi o ureche supusă: ascultaţi ce grăiește Duhul Sfânt prin gura lui David despre fericirea omenească, fericirea spre care năzuiesc, de care flămânzesc toţi oamenii.
Să tacă tot în jurul meu! Şi înlăuntrul meu să tacă înseși gândurile mele! Să tacă inima! Să vieze, să lucreze doar luarea‑aminte întru evlavie! Să intre în suflet, prin mijlocirea ei, sfintele întipăriri2 și gânduri!
Împărat era David și nu a zis că scaunul împărătesc e scaunul fericirii omului.
Căpetenie de oaste și viteaz vajnic era David; din anii tinereţii sale și până la bătrâneţe s‑a bătut cu cei de alt neam în lupte sângeroase; câte bătălii a dat, atâtea biruinţe a câștigat; de la Iordan până la Eufrat a întins hotarele împărăţiei sale și nu a zis că în slava de biruitor și cuceritor stă fericirea omului.
Adunase David bogăţii fără număr - cu sabia sa le adunase. Aurul zăcea în cuferele sale ca arama, argintul - precum fierul, dar nu a zis David că în bogăţie stă fericirea omului.
Avea David toate desfătările pământești: în nici una din ele n‑a văzut fericirea pământească.
Când David era flăcău, când îndeletnicirea sa era de a paște oile tatălui său Iesei a venit fără veste, din poruncă dumnezeiască, prorocul Samuil, l‑a uns pe păstorul cel
sărman ca împărat al neamului israilitean: și n‑a numit ceas al fericirii ceasul ungerii sale ca împărat al lui Israil. Copilăria și‑a petrecut‑o David într‑o pustie sălbatică.
Acolo, mușchii lui au început să simtă în ei vigoarea mușchilor de voinic: fără de arme, doar cu mâinile goale, David se arunca asupra leului și ursului, sugrumându‑i. Acolo, sufletul lui a început să fie mișcat, umplut de insuflare cerească. Mâinile care zdrobeau pe urs și leu au întocmit psaltire, se atingeau de strunele încordate și aduse în conglăsuire de lucrarea Duhului: au răsunat sunete armonioase, desfătătoare, duhovnicești, înţelegătoare.
Departe, departe, prin vremuri, prin sute și mii de ani, aceste sunete s‑au răspândit, au fost și sunt repetate de glasuri fără număr, au făcut slăvit numele lui David în toate marginile pământului, în toate veacurile fiinţării sale creștine: dar David n‑a numit fericire a omului viaţa de pustie, plină de nevoinţe minunate și in suflare mai presus de fire.
Fericit bărbatul, cântă el - în orice loc, în orice tagmă, cu orice avere, în orice rang - care n‑a umblat în sfatul necredincioşilor, şi în calea păcătoşilor n‑a stătut, şi pe scaunul pierzătorilor n‑a şezut (ps. I, 1).
Fericit bărbatul ce se păzește de păcat, care alungă păcatul de la sine, în orice chip, în orice haină i s‑ar înfăţișa păcatul - fie că i se va înfăţișa ca faptă nelegiuită, fie că i se va înfăţișa ca gând care îndeamnă la fără de lege, fie că i se va înfăţișa ca simţire aducătoare de plăcere, de încântare păcătoasă.
Dacă femeia slabă va alunga de la sine păcatul cu astfel de bărbăţie tare, atunci și ea este bărbatul fericit pe care îl cântă David.
Părtași ai fericirii acesteia, părtași ai vârstei bărbătești celei în Hristos sunt copilandrii și pruncii care se împotrivesc păcatului cu tărie. Nu este părtinire la Dumnezeu, Dreptul Judecător.
Fericitul bărbatul a cărui voie este toată în legea lui Dumnezeu (ps. I, 2). Fericită inima care s‑a pârguit întru cunoașterea voii lui Dumnezeu, care a văzut că bun este Domnul (ps. xxxIII, 9). Care a dobândit această știinţă prin gustarea poruncilor Domnului, care a unit voia sa cu voia Domnului. Astfel de inimă e bărbat. Fericită inima aprinsă de dumnezeiasca râvnă! Fericită inima ce arde cu dorire nepotolită de voia lui Dumnezeu! Fericită inima ce cu neîndurată dulceaţă pătimește de dragoste către Dumnezeu! Astfel de inimă e sălaș, locaș, cămară, scaun al fericirii!...
Din zori de zi șade vulturul pe vârful stâncii înalte; ochii lui scăpărători caută lacomi prada; apoi, el se înalţă în cerul siniliu, plutește, întinzând aripi largi, pe necuprinsele întinderi; caută prada. Atunci când o vede, se năpustește asupra ei ca o săgeată, ca un fulger, ca o săgeată se înalţă cu ea și piere.
Sfântul Ignatie Briancianinov
Fragment din cartea "Aripi Duhovnicesti pentru cei osteniţi si impovăraţi", Editura Sophia
Cumpara cartea "Aripi Duhovnicesti pentru cei osteniţi si impovăraţi"
Note:
1 În limba rusă cuvântul „minte” este de genul masculin
2 Impresii
-
Predica la Duminica a XXVI-a dupa Rusalii - Pilda bogatului caruia i-a rodit tarina
Publicat in : Predici de duminica -
PSALMII
Publicat in : Viata liturgica -
Sfintii Mucenici Eutropiu, Cleonic si Vasilisc
Publicat in : Calendar ortodox
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.