Personalitate de seama a vietii culturale grecesti, Georgios Kordis, este pictor de icoane si lector la catedra de iconografie a Facultatii de Teologie a Universitatii din Atena. A studiat arta bizantina si iconografia la Atena si la Boston University. Numeroasele sale lucrari, articole, recenzii si comentarii, publicate in revistele de specialitate, au ca punct de plecare studiul icoanei, abordat din perspectiva teologica, dar si artistica. Geroge Kordis sustine cursuri de iconografie teoretica si practica la prestigioase institutii din Grecia, dar si in strainatate (Yale University, Sankt Petersburg, Bucuresti, Cluj etc.) Este fondatorul centrului cultural Eikonourgia din Atena.
Geroge Kordis s-a nascut in localitatea Makrirrahi Ftiotidas, Grecia, in anul 1956. O buna parte a copilariei a petrecut-o insa la Atena. Dupa incheierea studiilor la Facultatea de Teologie din Atena a urmat studii aprofundate in domeniul teologiei si al esteticii picturii bizantine la Holy Cross Theological School din Boston.
In 1991 a obtinut doctoratul in teologie la Universitatea din Atena, iar din 2003 este lector de iconografie bizantina al aceleiasi institutii de invatamant. Pe langa cursurile universitare preda si cursuri de arta a pictarii icoanelor la Scoala de Arta din Atena si la Centrul Cultural Eikonourgia. Este si visiting professor in programul de vara al Yale University (Institutul de Muzica Sacra). Este autorul a numeroase icoane si carti, si a organizat numeroase expozitii atat in Grecia, cat si in strainatate.
In anii ’80 a pictat alaturi de maestrul cipriot, Parintele Simeon Simeou. Intre 1987-89 a urmat cursuri de tehnica a picturii la The School of Fine Arts la Museum of Boston. La intoarcerea in Atena in 1990 si-a continuat studiile de pictura si sculptura cu Fotis Mastichiadis.
Printre frescele pictate se numara cele ale bisericilor din Manastirile: Dochiariou (Muntele Athos), Sfintii Fara de Arginti (Muntele Parnonas, Lakonia), Inaltarea Domnului (Boeotia), Sfantul Ioan Teologul (Souroti), din biserica Sfantul Nectarie (Spitalul Universitar Areteion, Atena), Catedrala Ortodoxa Sfantul Gheorghe din Beirut (Liban), Biserica Buneivestiri (Beirut, Liban).
Dintre cartile publicate amintim: Fete in iconografia lui Teofan Cretanul si folosirea culorii: consideratii estetice, Armos, Atena, 1998; In ritm: semnificatia liniei in pictura bizantina, Armos, Atena, 2000; Icoane, Armos, Atena, 2000; Portretele de la Fayum si icoanele bizantine, Armos, Athena, 2001; Fete luminoase: portrete ale Parintilor din Filocalie, Armos, Atena, 2001; Teologia Sfantului Fotie si arta sacra in perioada post-iconoclasta, Armos, Atena, 2002; Traditie si creativitate in opera lui Fotis Contoglu, Armos, Atena, 2006; Erminia lui Dionisie din Fourna: un raspuns estetic si artistic, Armos, Atena, 2006.
"Ritmul in pictura bizantina”, carte aparuta si in limba romana la Editura Bizantina, este una din lucrarile sale principale. In aceasta lucrare, icoana, constructia sa, sistemul care sta la baza schemelor iconografice sunt pentru prima data abordate din perspectiva plastica si teologica in acelasi timp. Este un ghid practic de teologie a icoanei, de explicitare pe baze teologice a demersului artistic al iconarului. Pe langa faptul ca umple un gol in bibliografia de specialitate, limbajul cursiv si explicit ofera accesibilitate unui public larg.
In ceea ce priveste pictura bisericeasca, Georgios Kordis creeaza urmand traditia bizantina. Acest demers este sprijinit de studiul istoriei si traditiei Bisericii Ortodoxe, care ne invata ca ara icoanei nu a fost nicicand statica nici repetitiva. Din contra, in orice perioada, iconarii, fara a neglija sistemul pictural stabilit, erau in cautarea celei mai inalte functionalitati a icoanei. Prin urmare, Georgios Kordis mentine formele traditionale ale icoanelor (chipurile si compozitiile) cautand sa imbogatesca numai detaliile iconografice, care dau o dimensiune teologica picturii, imbunatatind, totodata, solutiile stilistice.
Georgios Kordis nu-si propune ca rezultatul pictural sa fie doar original si personal, ci mai ales, cu ajutorul lui Dumnezeu, functional pentru viata sfanta a Bisericii. Din aceasta perspectiva, criteriile optiunilor sale artistice nu pot fi numai originalitatea si moderniatatea. Scopul icoanei nu este acela de a impresiona credinciosul, oferind o simpla incantare estetica. Modul picturii, stilul icoanei, trebuie sa fie potrivite sfinteniei, dar nu intr-o maniera pur descriptiva a ei, ci gata sa conduca la o stare de linistire si rugaciune.
Credinciosul, prin icoana, poate participa la realitatile dumnezeiesti ale Imparatiei Cerurilor. Dar pentru ca aceasta comunicare-comuniune sa existe, stilul pictural al icoanei trebuie sa sugereze realitatile Imparatiei Cerurilor; umplandu-i privitorului simturile cu pace, purificare, pace si simplitate. Toate aceste calitati spirituale necesita pastrarea Traditiei Bisericii si continuitatea artei vechilor maestri.
In ce priveste lucrarile de pictura laica, Georgios Kordis creeaza pornid de la premisele traditiei bizantine folosindu-se simultan de elemente dintr-o multime de miscari artistice moderne. A definit astfel un limbaj pictural personal ce este deopotriva traditional si modern, ce exprima omul contemporan dimpreuna cu nevoile acestuia. Profesorul isi propune sa arate prin tablourile sale metamorfoza vietii de zi cu zi prin intermediul artei. Subiectele din viata cotidiana si cele ce privesc relatia dintre om si mediul inconjurator le alege sub inspiratia unor scriitori greci precum: Papadiamantis, Kontoglou, Kakavitsas, Elytis.
In picturile lui Georgios Kordis toate elementele sunt legate prin ritmul si miscarea lor. Toate elementele dobandesc un ritm comun, fiind astfel unificate. Iar la aceasta contribuie nu numai forma , ci si culoarea. Forma figurativa inceteaza sa fie autonoma, se misca inspre privitor, creand o legatura cu el. Aceasta exista prin el.
Potrivit profesorului Kordis, intreg instrumentarul plastic si estetic al picturii bizantine - linia, culoarea, ritmul, plasticitatea etc. - slujesc realitatea comuniunii prin impartasire dintre cel sau cei infatisati in icoana si privitor: "in traditia picturii bizantine actiunea (miscare) formei este dubla, catre celelalte forme si catre privitor. Prin urmare, si functia liniei este similara. Stabileste modul existentei formelor intre ele si raportarea lor la un punct de referinta exterior lor. Are, am spune, o functie care reglementeaza miscarea formei pe suprafata picturala si o functie de perspectiva prin care forma se proiecteaza si intra in legatura cu privitorul”.
Radu Alexandru
Pentru a adauga un comentariu este nevoie sa te autentifici.